Un filozof occidental scria în urmă cu câteva decenii că dacă vrem să înțelegem de unde pornește răul din lume, și dacă mergem din aproape în aproape, ajungem la concluzia că tot răul începe cu șarpele din grădina paradisului care a tentat omul să muște din fructul interzis. Ipoteza are însă o mare lipsă; dacă judecăm cauzele, niciun om nu mai poate fi găsit vinovat! În consecință, noi oamenii, trebuie să judecăm efectele. Fiecare persoană răspunde pentru acțiunile sale. Și în cazul unei țări, răspunderea o au liderii politici.

Cum se face că în ultimele decenii în România s-au furat, delapidat or înstrăinat toate resursele naturale și colective și țara a ajuns la sapă de lemn? Cum se explică faptul că în aceeași perioadă, Polonia, o țară tot cu trecut comunist, a prosperat și a ajuns să concureze cu occidentul? Răspunsul ni-l dă un vechi proverb: Omul (bun) sfințește locul! Conducătorul (rău) îl transformă în iad. Este ceea ce s-a întâmplat în România.

Într-o singură frază, tragedia de azi a României constă în lipsa unei clase mijlocii competente și oneste! Vor sări ca arși politicienii noștri și vor striga în cor: Afirmația este o blasfemie! Clasa politica actuală a țării este una din cele mai competente din lume…

Într-un anume fel au dreptate. Uitați-vă, de exemplu, la cât de competent au falsificat ei alegerile din noiembrie și decembrie 2024! Priviți la cât de inteligentesunt dezbaterile lor din ultimele luni pentru alegerea unui nou guvern! Ce altă țară poate concura cu România ultimilor 36 de ani la măsluirea adevărului?

***

Tragedia țării noastre are rădăcini adânci. Noi românii, avem multe calități, dar și mari defecte. De prea de multe ori ne-am pliat după vremuri. De prea multe ori unii dintre noi au vândut interesele țării pentru beneficii personale. Acest tip de lideri continuă să ne manipuleze și azi și efectele sunt vizibile: România, o țară bogată în resurse, se zbate în sărăcie. Ce s-a întâmplat și cum explică guvernanții această stare?

Nu voi pleca de la mărul lui Adam pentru că atunci toți liderii lacomi și perverși vor fi exonerați. Mă voi referi la ultimele generații, deoarece fiecare dintre noi are în familie pe cineva care a luptat sau a militat pentru înfăptuirea marelui nostru vis: unificarea neamului! Perioada interbelică, de prin 1918 până în 1940, a fost perioada marilor noastre realizări: guverne cu bune intenții, împroprietărirea țăranilor, reorganizarea învățământului, începutul industriei. Și cea mai importantă realizare: consolidarea unei clase politice tinere, educate și legată de interesele țării.

Țăranii împroprietăriți în acea perioadă au fost cei care au luptat contra bolșevismului în cel de-al Doilea Război Mondial. Și au luptat cu convingere și eroism, pentrucă își apărau pământul strămoșesc și fiecare avea propria lui glie și era independent. Era stăpân la el acasă.

În perioada interbelică, universitățile noastre au produs intelectuali de talie internațională. Arta și literatura înfloreau. Orașele se modernizau încet dar sigur și Bucureștiul era numit Micul Paris.

Industria la rândul ei, deși incipientă, producea locomotive moderne pentru acele timpuri, iar industria aviatică, YAR, a speriat chiar și marele colos comunist de la răsărit în primul an de război. Nu e de mirare că prima obsesie a sovieticilor după ce ne-au ocupat, a fost să distrugă uzina de avioane de la Brașov… Comuniștii au transformat-o în uzina de tractoare; epigonii post-decembriști au vândut uzina la fier vechi și au lăsat muncitorii pe drumuri.

***

Marea noastră tragedie s-a declanșat la 23 august 1944 și dăinuie până în ziua de azi. Ea începe cu distrugerea elitei naționale, cu dezorganizarea economiei și cu promovarea în posturi de conducere a celor mai abjecte elemente ale țării. Acele elemente au fost recrutate dintre alogenii care trăiau între noi, dar care urau poporul român, și dintre scursurile orașelor.

Schimbările care au urmat au fost operate în urma Directivelor KGB primite de la Moscova. Și e dureros să constatăm că s-a aflat de acele directive de la alte țări foste comuniste, care le-au publicat.

Securitatea zisă românească, nu le-au dat în vileag. Ceea ce este însă și mai grav, e faptul că la Moscova, KGB-ul era în mare măsură în mâinile unor evrei, iar aceștia au pus tot evrei în poziții cheie ale securității din țara noastră. Prin acei indivizi s-au conceput crimele împotriva națiunii române. Și cum s-a procedat? În iunie 1947, nou înființata Securitate de la București, a primit un manual cu instrucțiuni strict secrete și menite să provoace:

Dezorganizarea societății; blocarea economiei; compromiterea reperelor morale și tradiționale ale țării;promovarea unor indivizi incompetenți în funcții importante; compromiterea oamenilor de valoare care refuzau să devină informatori; salarii de mizerie pentru funcționari în vederea sabotării statului; eliminarea din școli și universități a profesorilor bine pregătiți; ruinarea țăranilor; denigrarea bisericii; lichidarea fizică a liderilor politici din opoziție; organizarea de crize de orice natură…   Cam ce se întâmplă și azi...

***

Generația mea cunoaște forte bine rezultatele catastrofale ale acelor măsuri. Sute de mii de oameni au fost arestați și aruncați în închisori. Mulți dintre ei au murit în detenție ori au rămas schilodiți sufletește pe tot restul vieții. Puțini intelectuali de valoare au reușit să fugă din țară și au luat calea exilului. Tragedia a continuat cu unele modificări până în decembrie 1989, când o conjurație secretă condusă de Ion Iliescu a preluat conducerea țării cu ajutorul serviciilor secrete sovietice, israeliene și ale altor țări care își urmăreau propriile interese. Și ca un bun kaghebist, Iliescu a instalat la guvernare o clasă politică formată din foști nomenclaturiști, securiști și informatori; o clasă politică și economică provenită din progeniturile scursurilor sociale instalate la cârma țării după acel nefast act de la 23 august 1944. Iată ce consemna, în iulie 2022, scriitorul Mihai Cantuniari, un suflet de român, despre conducerea țării din ultimele trei decenii:

Guvernele de după 1989, toate, fără excepție, sunt vinovate în fața Istoriei, din care nu au învățat nimic. Slabe și confuze… profund egoiste, amorale… grețos de lacome și materialiste, cel mai adesea antinaționale, aservite tuturor intereselor, altele decât românești, preș sub picioarele minoritarilor tot mai agresivi… Pentru toate acestea, nu poporul este de vină… dă-i conducători buni, demni, hotărâți, cinstiți  și se va conforma înaltelor comandamente morale; dar pune în fruntea țării lichele, vânduți, tupeiști, penibile marionete ale altor Puteri, nesimțiți, orbi la suferințele neamului,  și veți obține rezultatul ultimelor decenii. La asta, s-avem iertare, nu mai e nimic de adăugat. (Din Omul ca Iarba, Vol. 3, Editura Humanitas).

***

Și ajungem la alegerile din decembrie 2024; cea mai mare tâlhărie politică din istoria modernă a României. De fapt, ce se putea aștepta de la cele două generații de ziși politicieni? Prima, o generație de trădători instalați la putere după 1944; a doua, o generație de vânzători de țară instalați la cârmă după 1989?

Și totuși, ce se poate face în aceste zile de orbecăire prin întuneric, după alegerile anulate în 2024? Deocamdată un singur lucru: se pot organiza alegeri noi și drepte! Oamenii au obligația de conștiință să aleagă lideri integri, competenți și onești. Instituțiile care încă mai simt românește au datoria să salveze țara.

Mă refer în primul rând la bisericile creștine și în special la Biserica Ortodoxă, pe care românii o stimează și în care au încredere

Mă refer la armată, care ar trebui să fie scutul și pavăza țării.

Și mă gândesc chiar și la personalul noilor servicii secrete. Pentru cine lucrează membrii acestor servicii dacă nu fac nimic pentru țară?

Și ma refer la toți oamenii onești din țară.

Suntem în ceasul al 12-lea al istoriei. Omenirea stă pe muchie de prăpastie. România a căzut deja în abis. Dacă nu facem nimic, vor face alții ceva pentru noi. Dar vor face ce vor ei. Noi vom rămâne fără țară!

Prof. Dr. Nicolae Dima, USA, 4 August 2026