Avem onoarea de a publica acest text al profesorului dr. Nicholas Dima, fost deținut politic, jurnalist și scriitor, apărător al românismului pe meleaguri americane și în lume, chiar de ziua de naștere a dânsului. La Mulți Ani!

Detentia politica din regimul comunist trebuie analizata cu mare atentie si inteleasa foarte bine pentru ca daca nu invatam din trecut riscam sa repetam istoria si ne meritam soarta.

Am fost condamnat in 1956 pentru incercarea de trecere a frontierei in Iugoslavia. Eram student si inca nu implinsem 20 de ani. Cu aproape doi ani mai inainte, fratele meu Ion, cu sapte ani mai in vasta decat mine, fusese condamnat la 20 de ani de inchisoare pentru… ’crima de uneltire impotriva clasei muncitoare.’

In 1969 am ajuns totusi in America si in primul an mi-am scris amintirile din inchisoare, carte publicata in 1974 de Asociatia Culturala Romana din Hamilton, Canada. Este o carte tinereasca si descriptiva si cred ca azi exemplarele care mai exista reprezinta o raritate editoriala.

Am preluat subiectul la maturitate si in ianuarie 1990, dupa aproape 20 de ai de cand srisesem primele amintiri din inchisoare, am dezvoltat si extins subiectul si am publicat volumul Journey to Freedom. Noua carte a aparut in Statele Unite in limba engleza si apoi in doua editii in tara cu titlul Calatorie spre Libertate. Aceasta lucrare este in mare parte analitica si interpretativa.

Fac aceste precizari pentru ca in vederea intelegerii semnificatiei inchisorilor comuniste trebuie sa abordezi trei planuri paralele si diferite:

In primul rand, ce s-a intamplat? Ceea ce inseamna descrierea factuala a evenimentelor. Apoi, de ce s-a intamplat? Aceasta insemna analiza si diagnoza. Si in final, ce avertismente pot fi emise pentru lumea de azi; deci, prognoza.

Pe 20 iulie 2022 implinesc 86 de ani si dupa ce am parcurs toate etapele vietii si am acumulat cunostinte, educatie universitara si o experienta dobandita pe trei continente, am ajuns la cateva concluzii care merita impartasite. Am enuntat o parte din concluzii in unele din cele 12 carti pe care le-am scris in decursul vietii si in sutele de articole publicate de cand am ajuns in occident in 1968 si pana in azi.

Pentru intelegerea experientei penitenciare, personal, la capitolul factual, as mentiona ca ilustrative urmatoarele episoade mai putin obisnuite:

- Am fost intemnitat la Aiud timp de un an si jumatate in aceeasi inchisoare cu fratele meu Ion, dar nu ne-am intalnit nici odata.

- Tot la Aiud am fost pedepsit de multe ori cu izolare severa la subsolul cladirii Celularului, pedepse care au variat intre 5 si 15 zile fiecare. Am gasit referatele de pedepsire in dosarul penal pe care l-am consultat in ultimii ani la CNSAS. Este socant sa observi cat de meticulosi au fost comunistii cu detaliile neimportante ale detentiei si cat de inumani au fost fata de marile crime pe care nu le mentioneaza nicaieri…

Si totusi in ce consta izolarea? Sub Celular, principala cladire a complexului penitenciar Aiud, fusese sapate patru celule betonate in care erau izolati cei pedepsiti. Ni se dadea masa obisnuita odata la trei zile. Noaptea ni se aducea un pat de metal si o patura mucegaita. O pedeapsa in plus era stingerea luminii in cursul zilei, adica ramaneai intr-un intuneric absolut. In total, am petrecut peste 40 de zile la izolare… Si totusi, de acolo am amintiri unice!

Nota Bene: Dupa zisa revolutie din '89 celulele de pedeapsa au fost distruse si umplute cu moloz pentru a sterge probabil urmele inumanitatii regimului.

- As mai mentiona de asemenea faptul ca la Gherla am fost in aceeasi camera cu Paul Goma, dar nu ne-am ‘intalnit’ atunci pentru ca in acea incapere destinata in mod normal unui numar de 20-30 de detinuti fusesem inghesuiti peste o suta de suflete... Ne-am dat seama ca fusesem impreuna multi ani mai tarziu cand Goma m-a vizitat la Washington si cand ne depanam impreuna amintirile… Trecuseră 20 de ani...

Comunismul brutal din trecut si intr-o forma noua Globalizarea cu manusi de azi, reprezinta metode draconice de a indeparta omul de scopul sau spiritual. Deci, ca sa intelegi ce a insemnat inchisoarea sub comunisti trebuie sa accepti ca scopul vietii este in esenta si in final spiritual si ca exista Dumnezeu. In inchisori diavolul a incercat sa distruga si credinta si natiunea. Redau la acest punct un mic fragment din ultimul meu articol postat si difuzat luna trecuta, iunie 2022:

…Am incercat sa inteleg cele doua mari atentate impotriva umanitatii comise de securitate in inchisorile din Romania. Anume, asa-zisele reeducari practicate la inchisoarea din Pitesti in jurul anului 1950 si respectiv, la inchisoarea din Aiud in anii 1960. Acolo satana a experimentat cum poate fi fortata natura umana astfel incat omul sa-si renege si sa-si terfeleasca originea, familia, credinta si scopul. Subliniez ca in nici o alta tara comunista nu au fost practicate asemenea orori. Si de ce in Romania? Pentru ca nationalismul romanesc a fost si profund crestin. Trebuia incercate cele mai diabolice metode pentru distrugerea constiintei nationale si crestine. Daca metodele reuseau in Romania, puteau fi aplicate ori unde in lume. Si s-a incercat.

Zisa reeducare de la Pitesti s-a facut prin metode barbare si a vizat limitele fizice ale tineretului nationalist. Reeducarea de la Aiud a fost mult mai sofisticata si a urmarit pervertirea sufleteasca a detinutilor politici maturi. La Pitesti detinutii erau striviti fizic; la Aiud erau ademeniti si compromisi sufleteste.

Convingerea mea este ca rezultatele acelor experimente sunt folosite acum la nivel international de catre cercurile globaliste in vederea manipularii intregii omeniri. Se pare ca intreaga lume a devenit un camp experimental in care metodele variaza de la cele aplicate la Pitesti la cele folosite la Aiud. Cine experimenteaza si ce se urmareste?

La inchisoarea din Pitesti experimentul era condus de un ofiter de securitate zis Ion Marina, pe numele lui real Itzicovici. La Aiud era condus de colonelul Craciun. Cei care au studiat fenomenul sustin ca amandoi raportau rezultatele generalului Boris Grunberg, alias Nikolsky, din ministerul de interne care la randul lui le trimitea direct la Moscova. La vremea respectiva, multi ofiteri superiori din securitata romaneasca si din KGB-ul sovietic erau evrei. Cum se justifica acestia? Este obligatia lor sa se explice.

Adevarul este ca multi dintre promotorii globalizarii de azi sunt evrei, dar de data aceasta lideri lor sunt total divizati. Unii dintre ei, cei din categoria luiSoros, urmaresc comunizarea lumii. Evreii constienti, care isi dau seama de pericolul care ne paste pe toti, se opun insa comunismului si promoveaza capitalismul de tip occidental. In prezent, conflictual s-a aprins in Ucraina, dar marea miza este Rusia si in viitor China!

Revenind la experienta penitenciara, pot conchide ca scopul persecutiilor a fost sa distruga nationalismul; sa desfiinteze simtul national; si sa anihileze credinta. In esenta, scopul este deci sa organizeze o lume fara Dumnezeu. Acesta pare si scopul globalistilor.

In ce ma priveste, am avut noroc si in inchisoare nu am fost supus zisei reeducari. Totusi, intreaga mea viata a fost ca un maraton contra curentului anti-uman, anti-national, si anti-crestin preponderent in lumea noastra. Nu am putut opri curentul, dar nici nu l-am lasat sa ma striveasca.

Acum, la apusul vietii, imi dau seama ca singura speranta, a noastra a tuturor, este acceptarea preceptelor crestine.

Daca nu vrem sa traim sfarsitul civilizatiei crestin-europene!...