În numărul său din 29 iulie 2011, publicația ”GAZETA PO-UKRAINSKI” din Kiev titra: ”Patriarhia Moscovei se teme de ortodocșii români”. Materialul era semnat de jurnalistul Ihor Lubyanov și pornea de la faptul că în data de 16 iulie 2011 mitropolitul Petru Păduraru al Basarabiei sfințise biserica din satul Hagi Curda (Komâșivka), raionul Ismail, fapt ce a fost înâmpinat cu ostilitate de Eparhia de Odesa a Bisericii Ortodoxe Ucrainene (Patriarhia Moscovei). Specialistul pe care Ihor Lubyanov l-a avut ca interlocutor a fost profesorul Andrei Iuraș de la Universitatea din Lvov, care avea să devină în anul 2014 șef al Departamentului pentru Problemele Naționalităților și Religie din Ministerul Culturii de la Kiev (ridicat ulterior la nivel de Serviciu de Stat pentru Etnopolitică și Litertatea Religioasă în cadrul Cabinetului de Miniștri al Ucrainei), actual (din 2021) Ambasador extraordinar și plenipotențiar al Ucrainei pe lângă Sfântul Scaun (Vatican).

Prezentăm mai jos traducerea română și versiunea originală ucraineană a acelui material din 29 iulie 2011, preluat la 9 august 2011 și de portalul ucrainean RISU (Релігійнo-Інформаційна Служба України = Serviciul de Informații Religioase din Ucraina) cu un alt titlu: ”Biserica Ortodoxă Rusă nu are dreptul să împiedice intrarea Bisericii Ortodoxe Române în Ucraina”.

* * *

PATRIARHIA MOSCOVEI SE TEME DE ORTODOCȘII ROMÂNI

Acțiunile Bisericii Ortodoxe Ruse îndreptate spre interzicerea activității Bisericii Ortodoxe Române în Ucraina reprezintă un populism aferist, o poziție agresivă și teama de o concurență demnă, consideră Andrei Iuraș, docent al Universității Naționale „Ivan Franko” din Lvov, specialist în domeniul religiei.

„Din punct de vedere legislativ, poziția Patriarhiei Române în Ucraina poate fi aceeași ca și a Patriarhiei de Kiev. Legislația ucraineană nu conține și nici nu poate să conțină nici un fel de interdicții privind dezvoltarea în țara noastră a comunităților, iar în viitor și a eparhiilor oricărei patriarhii”, a explicat Andrei Iuraș.

Potrivit dumnealui, în acest caz este vorba de două planuri: legislativ și religios. „Nimeni nu le poate interzice credincioșilor care doresc să aparțină de Patriarhia Română, să creeze aici jurisdicția acesteia. În Ucraina activează și Biserica Ortodoxă Rusă din Afara Frontierelor, și Biserica Ortodoxă Rusă de Rit Vechi, și alții. De aceea, și cei care doresc să aparțină de Patriarhia Română au același drept. Cu totul altceva este atitudinea Bisericii Ruse, care dorește să-și păstreze influența asupra parohiilor de limbă română, mai cu seamă asupra parohiilor din regiunea Cernăuți, unde există peste o sută de asemenea parohii. Totodată, aceasta se referă și la partea de sud a regiunii Odesa”.

Docentul Andrei Iuraș consideră că Eparhia de Odesa a Bisericii Ortodoxe Ruse încalcă nu doar limitele impuse de canoanele Bisericii, dar și limitele oricărei logici și ale bunului-simț. „Patriarhia Moscovei declară „necanonicitatea” Bisericii Române, care este perfect canonică sub toate aspectele, doar pentru faptul că Patriarhia Română activează fără coordonare pe un teritoriu pe care Biserica Rusă îl consideră ca fiind al ei. Patriarhia Moscovei a ajuns chiar să considere că sfintele taine ar fi „lipsite de har”, iar Sfânta Liturgie – „nevalidă”.”

Andrei Iuraș este convins că asemenea acțiuni ale eparhiei Bisericii Ortodoxe ruse reprezintă un populism aferist, o poziție agresivă și teama de o concurență demnă.

Specialistul în domeniul religiei a subliniat că fiecare parohie dispune de personalitate juridică. Înregistrarea unei eparhii se face cu aprobarea organelor centrale bisericești. Pe când o parohie este înregistrată de stat dacă în acest sens își exprimă voința 10-20 de persoane care doresc să-și practice credința. Nimeni nu este în drept să le interzică acest fapt.

„Consider în mod univoc că, mai devreme sau mai târziu, parohiile de limbă română din cadrul Bisericii Ortodoxe din Ucraina (Patriarhia Moscovei) se vor desprinde de aceasta și vor reveni la Biserica Ortodoxă Română. Este doar o chestiune de timp”, consideră Andrei Iuraș.

Amintim că la 16 iulie, grănicerii ucraineni au reținut un grup de jurnaliști români și de reprezentanți ai societății civile. Aceștia se deplasau la sfințirea bisericii din satul Komâșivka (Hagi Curda), raionul Ismail, regiunea Odesa. Este vorba despre prima parohie a Bisericii Ortodoxe Române în Ucraina. Mitropolia Basarabiei, în comuniune canonică cu Patriarhia Română, care cuprinde parohii din spațiul fostei URSS, a și calificat aceste acțiuni drept o încălcare a drepturilor omului, iar Eparhia de Odesa (Patriarhia Moscovei) a fost calificată drept „românofobă”. Respingând orice acuzație de „necanonicitate”, Înaltpreasfințitul Petru, Mitropolit al Basarabiei (Patriarhia Română) a remarcat următoarele: „toți clericii, toate slujbele și toate tainele bisericești din parohiile din Republica Moldova și din Ucraina sunt perfect canonice și valide, dat fiind că noi activăm în cadrul unei Biserici canonice – Patriarhia Română”.

Autor: Ihor Lubyanov

* * *

У Московському патріархаті злякались румунських православних – релігієзнавець

Російська Православна Церква не має права заборонити Румунській Православній Церкві потрапити в Україну, – думка релігієзнавця

Дії єпархії Російська Православної Церкви щодо заборони Румунській Православній Церкві потрапити в Україну – це аферистичний популізм, агресивна позиція, переляк перед гідним суперництвом, вважає релігієзнавець, доцент Львівського Національного Університету ім. Івана Франка Андрій Юраш.

Дії єпархії Російська Православної Церкви щодо заборони Румунській Православній Церкві потрапити в Україну – це аферистичний популізм, агресивна позиція, переляк перед гідним суперництвом, вважає релігієзнавець, доцент Львівського Національного Університету ім. Івана Франка Андрій Юраш, повідомляє Газета.ua.

”З точки зору законодавства, позиції Румунської патріархії в Україні можуть бути такі самі, як і Київської. Українські закони не мають і не можуть мати жодних заборон на те, щоб тут розвивалися громади, а в перспективі єпархії будь-якого патріархату”, – пояснив Андрій Юраш.

На його думку, тут є дві площини — законодавча та релігійна. ”Ніхто не може заборонити вірним, що хочуть належати до Румунського патріархату, створити тут його юрисдикцію. Тут є і Російська Закордонна православна церква, і старообрядці й інші. Тож і вони мають. Інша річ — це позиція Російської церкви, яка хоче зберегти свій вплив у румуномовних парафіях, насамперед, Чернівецької області. Там є понад сотня таких парафій. І, частково, це південь Одеської області.”

На думку Андрія Юраша, представник Одеської єпархії РПЦ переходить не лише межі канонів Церкви, але й межі будь-якої логіки і пристойності: ”Він проголошує ”неканонічність” Румунської Церкви, абсолютно канонічної за всіма параметрами, лише через те, що вона діє без узгодження на території, яку РПЦ вважає своєю. Він навіть Таїнства вважає ”безблагодатними” і Літургію ”недійсною”.”

Юраш переконаний, що такі дії єпархії РПЦ – це аферистичний популізм, агресивна позиція, переляк перед гідним суперництвом.

Релігієзнавець підкреслив, що кожна парафія є юридичною особою. Реєстрація єпархії Церкви вирішується центральними органами. А парафія реєструється, якщо є волевиявлення 10-20 людей, які хочуть сповідувати свою віру. Ніхто не має права її заборонити.

”Я думаю, однозначно, рано чи пізно, румуномовні парафії УПЦ МП зірвуться і перейдуть до РумПЦ. Це питання лише часу.”

Нагадаємо, що 16 липня українські прикордонники затримали групу румунських журналістів та представників громадських організацій. Ті їхали на освячення церкви у селі Комишівка Ізмаїльського району Одеської області. Це перша парафія Румунської Православної Церкви в Україні. Бесарабська митрополія РумПЦ, до якої входять усі парафії на території колишнього СРСР уже назвала такі дії порушенням прав людини, а Одеську єпархію УПЦ МП — ”румунофобською”. Відкидаючи звинувачення у неканонічності, митрополит Бесарабський РумПЦ Петро відзначив, що ”усі свячення, літургії та таїнства у парафіях Молдови та України є абсолютно дійсними, оскільки ми перебуваємо у складі канонічної Румунської Православної Церкви”.

Автор: Ігор ЛУБ’ЯНОВ