Hristos a înviat!

Sunt convins că astăzi, în „duminica mironosițelor” multe din predicile care se vor rosti în bisericile noastre  vor face referire într-un fel sau în altul, mai direct sau sau mai „pe ocolite” la rolul femeii în Biserică, că tot e, să zic așa,... „scandal” pe tema asta.

Ce mi se pare culmea este că acest „scandal” este pornit de oameni care nu calcă prin Biserică. Se luptă așadar să obțină „drepturi” pentru alții deși aceia nu revendică nimic. Esta exact ca în anecdota cu bătrânica ajutată să treacă strada, deși nu voia...

„Scandalul” la care asistăm este construit pe ideea unei egalități greșit înțelese. Egalitatea nu însemnă uniformitate. Dumnezeu ne-a făcut diferiți, unici și irepetabili. Și asta nu însemană inferioritate sau superioritate, ci complementaritate. Fiecare are un dar al său, un talantul al său și, mai ales, rostul său în planul dumnezeiesc.

Sfântul Ioan Gură de Aur ne spune că după alungarea din Rai și pierderea nemuririi, cea mai mare mângâiere pe care a dat-o Dumnezeu omului a fost nașterea de prunci. Iar Sfântul Apostol Pavel ne spune că „femeia se mântuiește prin naștere de prunci”. E darul ei, e rostul ei ca întâi de toate să fie mamă chiar dacă „progresiștii” îndrăznesc să ceară ca acest cuvânt să fie interzis.

Oricât ar căuta acești „progresiști” să găsească o „discriminare”, o stare de inferioritate a femeii în Biserică se vor confrunta cu o mare problemă: preacinstirea Maicii Domnului și cinstirea atâtor mii de sfinte. Și între ele și femeile mironosițe prăznuite astăzi care, învrednicindu-se să ducă ucenicilor vestea Învierii Domnului, s-au făcut apostoli ai apostolilor.

Deci ce e mai mare? Preoția sau sfințenia?

Sursa: Universul Credintei - TVR