La 25 octombrie 2023, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române, în ședința de lucru a aprobat propunerea Episcopiei Basarabiei de Sud de canonizare a Protosinghelului Iraclie Flocea, un misionar al Basarabiei interbelice. La 12 iulie 2024, Sfântul Sinod a aprobat oficial cei 16 noi sfinți români mărturisitori, mucenici ai închisorilor bolșevice, între care și Părintele protosinghel Iraclie Flocea, exarh al mănăstirilor din Arhiepiscopia Chișinăului, cu titulatura: Sfântul Cuvios Iraclie din Basarabia.

Mitropolia Basarabiei. transmite: „Duminică, 3 august 2025, la biserica „Sfinții Apostoli Petru și Pavel” din Chișinău, va avea loc Proclamarea Locală a canonizării Sfântului Cuvios Mărturisitor Iraclie din Basarabia și a Sfântului Preot Mucenic Alexandru din Basarabia, vrednici slujitori ai Bisericii Ortodoxe Române din pământul Basarabiei.

Această proclamare solemnă vine în urma hotărârii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române de a-i înscrie în rândul sfinților, în semn de cinstire pentru viața, slujirea și mărturisirea lor jertfelnică. Prin această proclamare locală, numele lor sunt aduse spre închinare și evlavie întregului popor binecredincios din Basarabia, ca semn al prezenței lucrătoare a harului lui Dumnezeu în mijlocul Neamului nostru.

Prin viața lor pilduitoare, cei doi sfinți s-au arătat a fi icoane vii ale statorniciei în credință, ale iubirii față de Dumnezeu și de Neam, devenind astfel exemple vrednice de urmat pentru preoți și credincioși deopotrivă.
Programul proclamării

Evenimentul va avea loc după următorul program:

    Ora 08:30 – Întâmpinarea ierarhilor;
    Ora 09:00 – Săvârșirea Sfintei Liturghii Arhierești;
    După otpust – Citirea Tomosurilor de canonizare.

Această zi de sărbătoare este un moment de întărire în credință și un îndemn viu de a cinsti pe sfinții din neamul nostru.

În acest sens, invităm pe toții doritorii de a cinsti pe cei doi sfinți, dimpreună cu Noi, să participe la acest moment solemn de cinstire și mulțumire adusă lui Dumnezeu Cel „minunat întru sfinții Săi”(Ps. 67, 36).

Fie ca Sfinții Mărturisitori Iraclie și Alexandru să mijlocească pentru pacea și unitatea Bisericii, pentru renașterea spirituală a Basarabiei și pentru întărirea tuturor în credință, nădejde și dragoste.”, conchide Biroul de presă al Arhiepiscopiei Chișinăului.

Îl prăznuim și noi cu un material al Pr. Dr. Ioan Lisnic din Basarabia însoțit de icoana sa:

"Cu preoții care sunt în lume nu poți birui lumea. [...] Să ne scuturăm din când în când de cele trecătoare și să fâlfâim cu tot sufletul în meleagurile veșniciei, în tovărășia sfinților și îngerilor. [...] Acolo, unde preotul nu aduce cultura pietății, se instalează fanatismul ori sectarul”.

Ierodiaconul Iraclie, Cultura pietății (1926)

Părintele Iraclie, cu numele de mirean Ioan Flocea, s-a născut la 11 martie 1893 în Bucovina, com. Bojorâta, jud. Câmpulung[1]. A luptat în Primul Război Mondial în componența armatei austro-ungare. În anul 1917, după ce a fost eliberat din prizonierat, a rămas în Basarabia, intrând în ascultare la Mănăstirea „Hârbovăț”[2].

Viitorul protosinghel Iraclie Flocea a primit călugăria la 2 martie 1920, apoi a fost hirotonit în treapta de ierodiacon, la 27 decembrie 1925 și în treapta de ieromonah, la 12 iunie1927. În perioada 1926–1930 urmează cursurile Facultății de Teologie din Chișinău[3]. Devine un colaborator fidel al revistelor bisericești „Luminătorul” și „Misionarul”. A scris și câteva lucrări, printre care ”Călătoria în Ierusalim”, ”Perla”, ”Mozaic literar”, ”Icoana făcătoare de minuni a Maicii Domnului de la Hârbovăț” ș.a. La Mănăstirea „Hârbovăț”, părintele se ocupa și cu tipăritul. Îndeplinea funcția de ajutor al exarhului mănăstirilor din Arhiepiscopia Chișinăului și în 1935 a fost numit misionar principal, conducând procesiunea cu Icoana Maicii Domnului de la Hârbovăț prin parohii[4]. A fost decorat cu Crucea aurită în anul 1934, apoi e hirotesit în treapta de singhel și protosinghel.

La 25 august 1938, când Școala de cântăreți din Chișinău a fost transferată la Mănăstirea „Hârbovăț”, părintele protosinghel Iraclie devine subdirector spiritual al acestei instituții[5]. În primul an de ocupație sovietică (1940–1941), părintele a stat o perioadă la mănăstire, iar când aceasta a fost desființată de către autorităților sovietice, a slujit la biserica din Nisporeni. Despre închiderea și desființarea Mănăstirii „Hârbovăț”, părintele avea să scrie mai târziu: ”Numai la trei luni după ocuparea sovietică în Basarabia, mănăstirea aceasta era desființată și transformată în azil de copii bastarzi de toate neamurile. Călugării bătrâni erau internați la Țigănești, iar cei mai tineri și frați – împrăștiați în toate părțile. [...] Toată averea mobilă: 12 boi, 14 cai, 200 oi, 30 vaci-junci, juninci, peste 50 porci, trăsurile, hamurile, îmbrăcămintea etc. au fost ridicate și luate de bolșevici”[6]. Fiind la Nisporeni, părintele Iraclie a ajutat cu produse alimentare și cu bani viețuitorii Mănăstirilor „Noul Neamț” și „Hâncu”[7].

După eliberarea Basarabiei, autoritățile eparhiale îl numesc pe părintele Iraclie Flocea duhovnic la Mănăstirea „Răciula”[8], apoi acesta revine la Mănăstirea „Hârbovăț”, unde se implică activ în refacerea sfântului lăcaș[9], totodată îndeplinea funcția de locțiitor al starețului și cea de secretar al mănăstirii. În Formularul de serviciu al Sf. Mănăstiri „Hârbovăț” pe anul 1941, părintele era caracterizat în felul următor: „Are calități foarte bune, î-i vrednic în ascultare și bun predicator”[10].

La 7 iunie 1943, Mănăstirea „Hârbovăț” a fost vizitată canonic de către ÎPS Arhiepiscop Efrem, însoțitorul ierarhului. Părintele consilier Ioan Andronic, în însemnările sale, scria: ”Sub conducerea P. Cuviosului Arhimandrit Teognost, ajutat de protosinghelul Iraclie și întregul sobor mănăstiresc, Mănăstirea „Hârbovăț” mereu progresează atât în viața spirituală, cât și în buna chivernisire economică”[11].

În perioada 1941–1944, părintele Iraclie a îndeplinit funcția de Exarh al mănăstirilor din Eparhia Chișinăului. În luna martie a anului 1944 devine vicar eparhial, prin decizia Mitropolitului Efrem i se încredințează ”atribuțiuni de Vicar arhiepiscopesc pentru regiunile evacuate din cuprinsul Arhiepiscopiei Chișinăului”[12]. Când linia frontului se afla la câțiva kilometri depărtare de Mănăstirea „Hârbovăț”, nimeni din obștea monahilor nu s-a evacuat. Iată ce scria părintele Iraclie în ziua de 8 aprilie: ”Noi am trăit aici zile de mare încercare a nervilor, jumătate de zi au clănțănit mitralierele prin toate colțurile mănăstirii, iar exploziile de la branduri ne-au stricat acoperișurile la mai multe clădiri, avem și pierderi în vite. Am îngropat morți uciși în ziua aceea; sunt și răniți”. În altă scrisoare, datată din 10 mai, părintele scria: ”Noi aici lângă front trăim numai tragedii: oamenii din mai multe sate distruși economicește umplu pădurile. Aproape zilnic trebuie să hrănim oameni, femei și copii, care nu mai au nimic. Sperăm însă că Bunul Dumnezeu nu ne va prelungi încercările peste puterile noastre”[13].

La 2 august 1945, părintele egumen Iraclie Flocea a fost arestat. Era învinuit de agitație și propagandă antisovietică. A fost judecat la 17 decembrie 1945 de Judecătoria Supremă a RSS Moldovenești, fiind condamnat la opt ani de lagăr și confiscarea averii[14]. Într-o dare de seamă a Ministerului Securității de Stat din RSSM din 23 octombrie 1946, se arăta activitatea antisovietică a viețuitorilor din mănăstiri. Părintele Iraclie Flocea era caracterizat în felul următor: ”Cunoscând câteva limbi străine, în timpul ocupației a colaborat ca traducător cu armata germană, desfășura o propagandă antisovietică, a scris și câteva lucrări cu conținut antisovietic. […] În timpul perchezițiilor au fost găsite la el un depozit întreg de literatură antisovietică, până la 2500 exemplare de carte și câteva manuscrise cu conținut antisovietic”[15].

Părintele Iraclie Flocea se reîntoarce în Basarabia în anul 1953 ”tot atât de smerit și harnic propovăduitor al cuvântului lui Dumnezeu”. Până în anul 1959 a fost casier al Mănăstirii „Țigănești”, apoi ghid la Mănăstirea „Noul Neamț” până în anul 1962, când mănăstirea a fost închisă. Ultimii ani de viață i-a petrecut în satul Chițcani, fiind adăpostit de către un fiu al său duhovnicesc. Trece la Domnul la 16 august 1964, fiind înmormântat în cimitirul din Chițcani[16]. La 19 octombrie 1992, părintele Iraclie Flocea a fost reabilitat de Procuratura Generală din Republica Moldova.