Aruncatul cu pietre în semenii noștri și împroșcarea cu noroi  a aproapelui au devenit, se pare, sport național, practicat în special de către personajul inventat de oarba, nefericita și parcă interminabila noastră tranziție, și anume proeuropeanul robotizat, care își exprimă așa-zisul europenism la comandă într-o manieră ridicolă.

În virtutea  dreptului la liberă exprimare, îmi rezerv și eu dreptul de a susține un punct de vederepersonal cu privire la ceea ce se  întâmplă de o bună perioadă de timp, și anume,  la felul  în care orice persoană  care înțelege să mărturisească așa cum se cuvine credința noastră milenară, specificul național și sfintele noastre tradiții, este atacată într-o manieră extrem de agresivă,  fără scrupule și fără niciun  fel de menajamente. „Europeanul de serviciu”  îl socotește ca având o atitudine grotescă sau ca având dorința de a ieși în evidență pe cel care susține valorile  noastre perene, care înțelege să apere suveranitatea și deci identitatea acestui popor, a cărui mamă spirituală este Biserica Creștin Ortodoxă.   

Astfel de setați și autoproclamați europeni moderniști  nu vor spune niciodată că  orice fel de invenție  falsă și născocire mincinoasă, cum ar fi aceea în care bărbații se cred femei sau invers, este împotriva adevărului, împotriva firii și a normalității.

 Totodată, tipologia celui care se pretinde „a fi european la modă” nu se exprimă niciodată în  mod ferm împotriva păcatului cumplit  al avortului,  al uciderii pruncilor, nici împotriva paradelor care promovează  devianțele sexuale  și nici împotriva   a ceea ce se străduiesc din  răsputeri să impună organismele  decizionale ale Europei de azi, și anume așa-zisele căsătorii între persoane de același sex, dorindu-se astfel să se lovească în singura căsătorie adevărată și validă, ocrotită  de către Bunul Dumnezeu, și anume aceea dintre  un bărbat și o femeie. De asemenea, proeuropenii de oportunitate, care primesc probabil în rate ceea ce Iuda a primit deodată acum două  mii de ani, și anume arginții trădării, nu se exprimă niciodată  clar împotriva obligativităților, sunt de acord și chiar susțin cu frenezie tot felul de restricții, care să îi apese pe oameni și nu au contestat și nici nu vor contesta vreodată încălcări grave și grosolane ale drepturilor fundamentale ale omului, precum a fost instituirea în multe locuri din această lume a așa-numitelor certificate verzi. De obicei, cel care se dă european cu concepții moderne, nu își exprimă în mod elocvent opoziția față de obligarea oamenilor la efectuarea de tratamente medicale, ba dimpotrivă, este, de exemplu, provaccinist dezlănțuit fără a pune pe primul loc libertatea decizională în privința urmării sau nu a unei soluții medicale, libertate pe care  trebuie să  o aibă orice om.

În același timp, personajul despre  care vă vorbesc, și anume cel care vrea să placă Europei, pentru care fundamentele creștine sunt doar o palidă amintire, un astfel de personaj spuneam, pe care îl regăsim  deopotrivă în politică, economie, educație, cultură și chiar în  interiorul bisericii, înțelege să îi atace pe toți ierarhii, preoții și credincioșii care doresc să apere Dreapta Credință așa cum ne-a rămas de  la Însuși Mântuitorul Hristos, de la Sfinții Apostoli și din predania Sfinților Părinți. Tot astfel de personaje, pe parcursul perioadei restricțiilor, cereau ca împărtășirea cu Trupul și Sângele Reale ale Mântuitorului Hristos să se facă cu lingurițe de unică folosință și solicitau totodată dezinfectarea raclelor cu Sfintele Moaște, interzicerea cinstirii icoanelor, așa cum prevăd Sfintele Canoane prin închinare și sărutare și, de asemnea, în noaptea prefăcută în zi a Învierii Domnului aceleași personaje, care își propun să dea bine și să-și facă reclamă pozitivă, le spuneau credincioșilor că dacă nu participă la Slujba Învierii vor ,,apăra viața”, culmea de Cel care dăruiește Viață, adică de Mântuitorul Hristos, care în fiecare an își reactualizează Învierea pentru veșnicia fericită a sufletelor noastre. Aceeași ,,așa-ziși proeuropeni” sunt dispuși și arată din plin acest lucru să susțină, de exemplu, că un post de televiziune cu caracter religios, care trebuie să prezinte adevăratele modele de mărturisire, curaj și apărarea Dreptei Credințe, ar fi în regulă, în opinia lor,  să vorbească numai ceea ce le place tuturor, inventandu-se astfel un așa-numit concept de ,,mărturisire elegantă” prin care, de fapt, să nu se spună mai nimic pentru ca nu cumva să se simtă cineva deranjat. De altfel, toți cei care susțin și promovează aceste lucruri vor să arate că au petrecut o oarecare vreme în bibliotecă și că s-au împrietenit cu dicționarul, alegând cuvinte pretențioase și expresii pompoase, îmbibate în veninul răzbuăarii cu care să-i atace pe toți cei ce-și înteleg vocația de a reprezenta în planul mărturisirii Sfânta noastră Învățătură de credință, ierarhi, preoți și credincioși deopotrivă.

În același timp, trebuie precizat faptul că cei care și-au făcut un scop din a ataca tot ceea ce înseamnă specific național, sunt extrem de temători și de amabili cu site-urile seculariste și presa ostilă Bisericii, care ajung aproape să le domine agenda și să le sugereze răspunsurile pe care trebuie să le dea întrebărilor adresate cu unicul obiectiv de a se situa tot timpul în ofensivă la adresa celor care, cu demnitate, doresc să raspundă chemării lui Dumnezeu. Preoții care apără identitatea națională ca și părinții și profesorii care îndrăznesc să le mai vorbească copiilor despre  tradiții,  despre respect,  despre importanța rugăciunii,  a postului și, în general, a credinței, toți aceștia sunt numiți de către artileriștii care aruncă cu muniția disprețului ca fiind habotnici, extremiști, demodati și așa mai departe. Firește că am convingerea că România aparține Europei nu numai din punct de vedere geografic și istoric, ci mai ales prin contribuția deosebit de importantă pe care Biserica Ortodoxă, în primul rând, și întregul patrimoniu al scumpelor noastre tradiții o pot aduce în folosul continentului nostru, dar cu condiția esențială ca Europa de azi și din perspectivă să conștientizeze importanța fundamentelor creștine de care a uitat în ultima vreme. Un creștin dreptmăritor care se respectă nu este sluga niciunui interes ascuns, ci știe ca înainte de toate să susțină valorile noastre autentice, precum credința, patriotismul și, în general, cultivarea specificului nostru național.

În concluzie, îmi exprim convingerea că laxismul, siloecumenismul și slăbănogirea credinței nu sunt nici pe placul lui Dumnezeu, nici al Maicii Domnului și nici al atâtor sfinți mărturisitori, pe care i-a dat Sfânta noastră Ortodoxie.  

Să Îl rugăm pe Bunul Dumnezeu să ne întărească în credință și să ne dea gândul cel bun care să ne arunce în brațele mamei noastre spirituale, numită Biserica Creștin Ortodoxă.