ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Într-un peisaj politic românesc deja sufocat de cinism și de incompetență, candidatura lui Nicușor Dan se ridică ca un monument al absurdului democratic. Sub pretextul autenticității, ni se servește un spectacol de vulnerabilități comportamentale care stârnește consternarea și zdruncină însăși temelia încrederii în procesul electoral. În timp ce elita politică mimează grija pentru cetățean, promovarea până în pânzele albe a unui candidat cu manifestări publice discutabile nu este doar o gafă, ci o declarație de război împotriva democrației.

În domeniul sănătății mintale, evaluarea și diagnosticarea psihologică necesită în mod imperativ examinarea directă a persoanei în cauză, cu ajutorul instrumentelor de evaluare și a observațiilor. Orice diagnostic formulat fără o interacțiune față în față cu subiectul este fundamental incomplet și lipsit de bază științifică, putând prejudicia grav reputația celui vizat. Situația este comparabilă cu cea în care un medic ar încerca să stabilească un diagnostic doar pe baza relatărilor familiei, fără consultarea pacientului.

Publicul trebuie să înțeleagă că afirmațiile categorice despre starea psihică a unei persoane neevaluate direct reprezintă doar simple speculații care depășesc granițele eticii profesionale. Aceste clarificări sunt esențiale pentru a corecta imaginea specialiștilor în sănătate mintală care au oferit deja diagnostice psihologice nejustificate diverșilor candidați la funcții publice, precum Călin Georgescu, George Simion, Elena Lasconi sau Nicușor Dan.

Cu toate acestea, atunci când contactul direct cu subiectul nu este posibil, specialiștii formulează ipoteze de lucru (nu diagnostice) folosind surse indirecte precum relatările apropiaților, observațiile comportamentale sau documentele relevante. Abordarea se aplică și în analiza comportamentală operațională, unde profilurile psihologice pentru persoanele de interes (suspecți, martori sau figuri publice) sunt realizate exclusiv din surse secundare, adică din interviuri, dezbateri, apariții media, comportamente documentate și alte elemente contextuale.

Analiza comportamentală a candidatului Nicușor Dan

Prin observarea comportamentului domnului Nicușor Dan, așa cum apare în aparițiile sale publice și în mass-media, pot fi identificate mai multe particularități comunicaționale și comportamentale.

În sfera comunicării verbale, în primul rând se remarcă dificultăți constante în inițierea și menținerea conversațiilor. Discursul său este caracterizat printr-o fluență verbală redusă, cu asocieri sărace între idei și utilizarea unui vocabular limitat. Exprimarea sa tinde să fie monotonă, lipsită de inflexiuni emoționale, ceea ce creează impresia de oboseală în vorbire. Răspunsurile candidatului sunt de cele mai multe ori scurte, lipsite de detalii și necesită un timp îndelungat de procesare, ceea ce sugerează o anumită lentoare cognitivă în contextele sociale.

Comportamentul social prezintă o dualitate evidentă, oscilând între retragere sau detașare în interacțiunile obișnuite și un entuziasm intens, uneori excesiv, atunci când abordează subiecte care îl pasionează sau îl interesează. În cadrul dezbaterilor, s-a observat o dificultate constantă a lui Nicușor Dan de a stabili un dialog natural cu ceilalți candidați, manifestată prin probleme în menținerea atenției și urmărirea firului conversației.

La nivel non-verbal, persoana prezintă particularități semnificative. Contactul vizual este de cele mai multe ori evitat sau este folosit într-o manieră atipică. Privirea rămâne de multe ori fixă iar expresiile faciale sunt limitate sau nepotrivite contextului social. Limbajul corporal variază între rigiditate și mișcări ample, dezorganizate, observându-se o lipsă de coerență între mesajul verbal și cel non-verbal.

De asemenea, au fost remarcate momente de imobilitate aparentă și de absență, chiar de detașare față de mediul înconjurător, precum și comportamente repetitive cum ar fi balansarea corpului sau manipularea repetată a obiectelor de pe pupitru, în timpul dezbaterilor.

Suplimentar, candidatul întâmpină dificultăți în înțelegerea și interpretarea comunicării figurate, cum ar fi umorul, sarcasmul sau metaforele, și manifestă o sensibilitate crescută la stimuli senzoriali precum zgomotele puternice sau lumina intensă, reacționând prin comportamente evidente de autoprotecție.

Fără a constitui un diagnostic medical, ci doar o analiză a tiparelor comportamentale observabile public, Nicușor Dan manifestă anumite dificultăți în sfera comunicării sociale și prezintă particularități comportamentale distinctive, atipice. Recent, atenția publicului a fost atrasă de un gest recurent al său, scobitul în nas (rhinotillexomanie), documentat în multiple înregistrări video. Comportamentul include și manipularea mucusului nazal, formarea de mici aglomerări și, ocazional, ingerarea acestora (mucofagie).

Manifestările candidatului Nicușor Dan, desfășurate în spațiul public, ridică întrebări legitime privind adecvarea comportamentală în contextul funcției politice la care aspiră. Deși astfel de manifestări apar în mod frecvent la copii, persistența lor compulsivă la adulți indică probleme psihologice semnificative.

Specialiștii arată că scobitul compulsiv în nas, când devine incontrolabil, este declanșat de gânduri intruzive sau de nevoia de a reduce anxietatea, funcționând ca un ritual calmant. În cazuri mai puțin frecvente, comportamente precum mucofagia indică dificultăți în controlul impulsurilor, fiind corelate cu anumite tulburări de neurodezvoltare sau de personalitate.

În cazul candidatului Nicușor Dan, comportamentul observat se manifestă public, aparent fără o conștientizare clară a contextului și într-o manieră greu de controlat. Motivațiile exacte rămân neclare, însă studiile psihologice sugerează că manipularea mucusului poate oferi o stimulare senzorială reconfortantă sau sentimentul de control într-o situație percepută ca fiind stresantă sau haotică.

De remarcat este însă absența aparentă a sentimentului de jenă sau de vinovăție față de comportament, precum și dificultatea evidentă în gestionarea acestuia, fapt ce constituie, fără discuție, o provocare majoră pentru profesioniștii din echipa candidatului implicați în controlul imaginii sale publice.

Combinația simptomelor observate, în special dificultatea candidatului de a-și menține atenția în situațiile stresante, cum sunt dezbaterile publice, pauzele neobișnuit de lungi în vorbire, asocierile limitate, vocabularul restrâns și impresia generală de oboseală sau de epuizare, alături de comportamentele repetitive precum scobitul compulsiv în nas și mucofagia, sugerează existența unor particularități psihologice sau neurologice semnificative. T

oate aceste manifestări reflectă o procesare cognitivă lentă, cu dificultăți ale memoriei de lucru și un nivel crescut de oboseală mentală. Literatura de specialitate subliniază că astfel de comportamente și dificultăți de concentrare sunt asociate cu o activitate redusă în zona cortexului prefrontal, regiune responsabilă pentru funcțiile executive, mai ales cu atenția, limbajul și controlul impulsurilor. Cu toate acestea, repet, interpretarea acestor observații trebuie făcută cu precauție, deoarece o evaluare clinică riguroasă ar necesita instrumente specializate și un context profesional adecvat.

De ce ar vrea cineva ca Nicușor Dan să devină președintele României?

Analiza acoperirii mediatice a candidatului Nicușor Dan indică o vizibilitate concentrată aproape exclusiv pe spațiul românesc, unde presa locală reprezintă principala sursă de comentarii privind prestația și profilul său public.

În context european, prezența sa în presă este marginală și apare mai degrabă în conexiune cu teme geopolitice de actualitate, precum poziționarea față de Ucraina. În ceea ce privește spațiul american, acoperirea media a candidaturii lui Nicușor Dan este nulă (zero).

Această discrepanță majoră între vizibilitatea internă și cea internațională sugerează că susținerea și promovarea candidaturii sale sunt motivate în principal de interese locale, mai degrabă decât de o strategie cu miză regională sau globală.

Din perspectiva analizei politice, candidatura lui Nicușor Dan prezintă trăsături compatibile cu profilul unui lider de fațadă sau de candidat-marionetă, susținut de un grup politic cu agendă opacă și cu interese dubioase. Alegerea și propulsarea unui candidat cu vulnerabilități evidente, în detrimentul unuia cu o expertiză consolidată și o funcționare profesională măcar rezonabilă, pare să reflecte o strategie de selecție defensivă.

Acest grup ocult are nevoie să se apere.

În scenariul unor anchete sau eșecuri administrative, candidatul va deveni un paratrăsnet politic, protejând structurile din umbră de responsabilitatea directă. În unele state africane și latino-americane, s-a văzut cum lideri fără expertiză guvernamentală sau intelectuală solidă au fost instalați în funcții cheie de către elitele corupte, cu scopul de a menține o formă de stabilitate superficială, în timp ce deciziile reale erau luate în spatele cortinei.

Nu în ultimul rând, promovarea unui om de paie într-o poziție-cheie are rolul de a menține echilibrul fragil chiar în interiorul grupării care îl susține. În lipsa unui lider carismatic și autonom, riscul de conflict între facțiunile interne este mai redus, întrucât niciuna dintre ele nu percepe pericolul de a fi marginalizată. Practic, figura liderului slab devine o soluție tactică de menținere a coeziunii interne a grupării subversive prin evitarea competiției reale pentru putere.

Cea mai gravă consecință a acestei dinamici este însă impactul său asupra percepției publice. Vulnerabilitatea evidentă a candidatului produce o disonanță cognitivă în rândul electoratului.

Alegătorii sunt confruntați cu discrepanța dintre așteptările firești de la un lider și imaginea publică vizibil fragilă a celui propus pentru demnitatea respectivă. În timp, această discrepanță alimentează dezangajarea, cinismul social și erodează încrederea în procesul democratic, așa după cum s-a văzut.

Mulți cetățeni ajung să creadă că un candidat moderat și rațional nu poate supraviețui presiunilor sistemului politic actual, ceea ce contribuie la radicalizarea discursului politic și la apariția unor opțiuni tranșante, percepute ca fiind singura formă autentică de opoziție față de un sistem închistat și profund corupt.

Compromiterea democrației în arena publică

Comportamentul îngrijorător al unui candidat la cea mai înaltă funcție în stat arată o criză gravă a democrației. Cazul lui Nicușor Dan este emblematic pentru degradarea profundă a sistemului nostru politic. Promovarea unei persoane cu probleme vizibile de comportament nu e doar o ciudățenie, ci o maximă dovadă de cinism instituțional, care subminează sistematic încrederea în democrație.

Exploatarea strategică a fragilității umane ca instrument de control politic relevă o realitate profund îngrijorătoare. Funcțiile-cheie ale statului nu mai sunt de multă vreme ocupate în baza competenței sau a meritului, ci în funcție de gradul de influențare exercitat de rețelele obscure.

Această strategie toxică poate fi rezumată în cuvinte puține: cine controlează liderul controlează statul. Busola morală a politicii este dereglată grav iar democrația în România a fost de multă vreme transformată într-un simulacru, în care selecția liderilor este dictată de logici confuze, și nu de voința liber exprimată a cetățenilor.

În timp ce țara se scufundă în mocirla incompetenței, „elita” noastră conducătoare continuă spectacolul grotesc al guvernării.

Cu zâmbete largi și buzunare și mai largi, acești profesioniști ai vorbitului fără conținut au transformat responsabilitatea civică într-un concept la fel de străin ca onestitatea în declarațiile de avere. Instituțiile publice continuă să-și piardă credibilitatea cu viteza cu care dispar banii publici din proiectele strategice.

Este evident că avem de-a face cu o democrație de fațadă, cu un spectacol jalnic în care alegătorii aplaudă inconștient schimbarea măștilor, nu a sistemului.

Este imperativ necesar să spargem această spirală toxică prin măsuri concrete care să dezinfecteze spațiul public. Altfel, continuăm să fim simpli figuranți într-o piesă al cărei scenariu e scris în spatele cortinei, de mâini nevăzute dar foarte eficiente.