În timp ce oamenii talentați, precum Dan Teodorescu de la TAXI, cântau melodii frumoase despre rinoceri și ni-i și arătau într-o fotografie cu multe „spații mici” -apropo, chiar m-am bucurat că a băgat-o și pe Melania Medeleanu în poză, că și ea, deși fostă nevastă, a rămas tot o rinoceră bună, calitativ superioară- deci în timp ce arta de cel mai înalt rafinament ne înmuia sufletele și nu ne lăsa să fim prea atenți la alte lucruri, trebuie să vă spun că la Sibiu se petrecea un rapt îngrozitor.

Adică, avea și fostul nostru președinte, Haos Iohannis, în proprietate, un parter de monument istoric în centrul orașului, cumpărat, exact ca și celelalte cinci case „din banii lui, munciți cinstit”, după cum singur a declarat, dăcât-că-cu-acte-false, na! ca tot omul, că doar cui nu i s-a întâmplat într-o viață de om să ia o proprietate, în buricul unui târg european „la maxim”, măsluind niște documente? Mare scofală! Și acum vine ANAF-ul și i-o palmează! Inacceptabil! E de neînchipuit cum au intrat anafii cei fioroși, cu forța, în imobil, vai, vai... ce bestii sângeroase! în căsuța lui... în pacea celui de-al șaselea cămin al său... zdrobind cu bocancii delicata lui intimitate, unde doar blândul RAIFFEISEN BANK fusese bine-primit până atunci. Contra unei chirii grase, desigur... Dar vin acum brutele astea de la finanțe și sparg ușa imobilului, numai pentru că nu știe el unde a pus cheile... și mai vor să-i ia și bănuții câștigați cinstit din închirierea spațiului, ani și ani în șir!

Mai știți, cetățeni, cum a ieșit Tudor Chirilă în stradă, pe vremea „azilelor groazei”, când era ordin să se aleagă din nou Nicușor primar-general (trambulină spre prezidențiale...), urlând că „TOȚI ȘTIAU”? Măi, maestre Chirilă, dar și despre proprietățile cu ochi și cu sprâncene ale numitului Iohannis TOȚI ȘTIAU, dragă, dar NIMENI NU „VORBEAU”!!! Nici tu! Spațiul a fost pierdut de familia Iohannis, prin hotărâre definitivă, în noiembrie 2015. Vă reamintesc că trecuse pe-atunci doar un anișor de când „minunea din noiembrie”, proprietar de șase case cumpărate din banii lui munciți cu sudoarea frunții, se instalase la Cotroceni... Și-au mai trecut încă 11 ani, ca vântul și ca gândul, până când ANAF-ul s-a hotărât să-i ceară cheile pentru spațiul din str. Nicolae Bălcescu nr. 29 fostului proprietar... Și ce dacă Iohannis nu mai știa unde sunt cheile? Trebuia gorilele ălea să spargă ușa? Păi, e și normal, dacă au trecut atâția ani, să nu-și mai amintească Haos unde a pus cheile! Atâta deranj astăzi, când te gândești că timp de 10 ani deși toți rinocerii știau, unul n-a scos un muget!

La fel cum toată lumea știa, dar mai ales rinocerii, că Petrov Băse nu face parte din echipa Ilf&Petrov, ci din cu totul și cu totul altă echipă, mai cu ochi albaștri și mai cu epoleți... și că și-a dat și ăla chiar-tocmai-lui-însuși-personal o bucată de casă pe strada Mihăileanu, din București.

Ăștia fost președinții României, fiecare, timp de 10 ani. Adică 20 de ani din viața noastră.

Iar după cei 20 de ani, aceiași rinoceri drăgălași care ni i-au recomandat pe ăia doi și care au fost înghesuiți acum de „dresorul” de fiare cu corn, Dan Teodorescu -el însuși un respectabil imparicopitat, cu competențe recunoscute în livrarea de președinți- într-un filmuleț cu multe „căsuțe”, aceiași, zic, ni l-au împachetat frumos, în poleială, pe Nicușor și ni l-au pus în brațe... probabil pentru încă 10 ani. Măi, dragă... păi așa rinoceri devoratori de sarmale „dă Cotroceni” nici că s-au mai văzut în vreo grădină zoologică! Deoarece, ca să cităm din Dan Teodorescu:

„Când firescul e absurd
Și omenescul e imund,
Când grotescul e sublim
Și nimicul e profund,
Când lumea-i răstignită
Și corbii roiesc
E vremea când rinocerii năvălesc.”

Ce vă spuneam? Mesajul e clar: când grotescul e sublim și nimicul e profund, rinocerii năvălesc la Cotroceni, la sarmale...
..........................................................................................
P.S. Iar dacă n-ați înțeles ce-a vrut să spună poetul în penultimul vers, e timpul să vă luminez: „corbii roiesc” e însuși magistrul Marian Godină care dăcât a dat târcoale, supărat, dar n-a mai ajuns la platoul aburind...