Preluăm fără comentarii suplimentare articolul publicat cu puțin timp în urmă pe pagina sa de Facebook de Purtătorul de cuvânt al Patriarhiei Române, Pr. Adrian Agachi, despre progresistul sinecurist Vasile Bănescu, exfiltratul de la Patriarhiei:

„Anticlericalismul domnului Vasile Bănescu, concretizat și în ultima sa declarație (foto mai jos), este dezarmant – dezarmant de șocant și, în același timp, o concluzie tristă a unei misiuni începute atât de bine. O misiune întreprinsă promițător și în folosul Bisericii în mulți ani ai mandatului său de comunicator în relația cu presa al Patriarhiei Române.

Cred că, în momentul de față, devine tot mai clar că adevăratele intenții ale domniei sale devin din ce în ce mai străine de credința creștină pe care pretinde că o apără, fapt care mă îndurerează profund. Realist vorbind, în lumina multor postări, se induce ideea că toți clericii Bisericii Ortodoxe Române merită desconsiderați pentru că nu doresc, asemenea domniei sale, încălcarea hotărârilor sinodale referitoare la implicarea în dezbaterile și alegerile politice.

Îmi pare nespus de rău că asist la această schimbare șocantă a discursului unui om apreciat și distins, dar care a ajuns să facă astfel de declarații nepotrivite.

Biserica este dinamică, nu progresistă; este sobornicească, nu suveranistă. Etichetările politice asupra Bisericii trebuie să înceteze. Așadar, cu fermitate și fidelitate, clericii Bisericii Ortodoxe Române își vor continua misiunea de neimplicare politică. Nu vom face politică partinică și nu ne vom lăsa antrenați în acest joc politic. Suntem fideli Evangheliei lui Hristos. În aceste „uniforme” ale noastre vom lupta până la capăt pentru a contribui la răspândirea iubirii lui Hristos în lume. Steagul nostru este Crucea, nu vreun drapel de partid.

Domnule Bănescu, nu compromiteți definitiv ceea ce ați clădit atât de bine la vremea dumneavoastră. Aveți dreptul de a vă exprima părerea, dar, din postura dumneavoastră de membru CNA, să jigniți toți clericii Bisericii Ortodoxe Române este dezamăgitor și dureros.

Pe mine mă puteți lovi oricând – nu mă supăr. Însă colegii mei merită mai mult respect. Toți acei preoți care se jertfesc neîncetat, care oferă atât de mult pentru a primi în schimb doar ură și jigniri, care își sacrifică timpul, viața de familie și sănătatea – și cărora nu sunt vrednic nici să le dezleg cureaua încălțămintei – merită, dacă nu laude, măcar un strop de respect.

Puteți mai mult. Puteți mai bine de atât.

Sau nu. Alegerea vă aparține.

#etichetăripolitice

#neutralitateaBisericii” 

Citiți și Vasile Bănescu a fost EXCOMUNICAT de Patriarhia Română: ”Biserica rămâne spațiul teologiei, nu al ideologiei”

Cu o zi în urmă, cel mai probabil cu referire la același personaj plin de patimi, îndelung răbdătorul Pr. Adrian Agachi scrisese:

"Când discursul devine plin de ură și resentiment, iar limbajul, sub aparența unei culturi fine, se transformă într-o subtilă săgetare veninoasă a aproapelui, este tragic să mai consideri că ai o abordare creștină.

Complexul acesta al unor persoane de a poza în apărători ai credinței, când sub masca pretinsei lor vieți creștine se ascund nenumărate patimi, a devenit tot mai des întâlnit. Este un fapt regretabil, dureros, aproape de neînțeles.

Când atacul asupra preoților și ierarhilor sau chiar al Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române (!) continuă în neștire, fără vreun argument valid; când orice comunicare este criticată din start doar pentru că nu validează poziții personale revanșarde; când se continuă eternele războaie personale, atunci, de vreme ce dialogul a fost refuzat și mâna întinsă spre împăcare privită cu dispreț, mai rămân ca medicamente doar speranța în Dumnezeu și rugăciunea pentru aproapele.

Sfântul Grigorie Teologul spunea: "Pe unii oameni îi vindeci cu cuvântul; pe alții numai cu pilda vieții tale". Însă cu ce ajută Biserica oamenii care rănesc prin cuvintele lor și contrazic viețuirea creștină prin însăși faptele lor?

Fără smerenie și iubire, fără discernământ și răbdare, fără cuvânt vindecător și faptă milostivă, cum putem sa întrupăm viața creștină, încă mai mult să pretindem că o apărăm? 

Nu vom fi oare doar nefericiți robi ai slavei deșarte, chimvale răsunătoare, persoane dornice de a împrăștia un duh de ceartă în jur, urându-ne reciproc din orice?

Semnul cel mai clar al căderii și ideologizării unui suflet este tocmai ura de aproapele.

Iar semnul apropierii lui de Dumnezeu și de viața creștină este iubirea curată.

"Dragostea îndelung rabdă; dragostea este binevoitoare dragostea nu pizmuiește, nu se laudă, nu se trufește. Dragostea nu se poartă cu necuviință, nu caută ale sale, nu se aprinde de mânie, nu gândește răul" (1 Corinteni 13, 4-5).

Și cum vei apăra, omule, viața în Hristos, dacă vei fi lipsit de iubire în ce spui, în ce faci, în ce simți? Aici se cern lucrurile, aici este criteriul absolut: iubirea nu doar a aproapelui, ci și a vrăjmașului, a celui care îți face rău.

Pentru că doar iubirea vindecă, mărturisește și iartă, iar Adevărul mărturisit fără iubire nu este apărat, este defăimat. 

Dumnezeu este Iubire. Dumnezeu este Adevăr. Adevărul se mărturisește prin Iubire și Iubirea se descoperă prin Adevăr.

Hristos a înviat!"

Adevărat a înviat!

Iar inainte de acest mesaj sesizase lipsa de reacție a CNA față de valul de ură la adresa românilor ortodocși și a Patriarhului BOR din media privată și de stat:

"Zilele trecute mi-au fost semnalate câteva postări, inclusiv ale unor persoane care cunosc bine realitatea mediatică, în care eram acuzat că îndemn la restrângerea „libertății de exprimare”.

Întrucât, din câte știu, articolul 30 din Constituția României referitor tocmai la libertatea de exprimare nu a suferit vreo modificare recentă, îmi permit să citez aici alineatul 7 al acestuia: „Sunt interzise de lege defăimarea țării și a națiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură națională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violență publică, precum și manifestările obscene, contrare bunelor moravuri”.

Când am scos în evidență insultele mediatice la adresa Preafericitului Părinte Patriarh Daniel sau textele strigătoare la cer referitoare la credința, credincioșii și Biserica Ortodoxă Română proliferate prin unele publicații, emisiuni sau dialoguri „radiofonice”, n-am crezut că există persoane documentate care fie să nu cunoască legea, fie să creadă, fie și pentru o secundă, că am vreo intenție de cenzură.

Respect dreptul la opinie și liberă exprimare al fiecărui cetățean al acestui stat democratic.

Însă, repet, libertatea de exprimare se desfășoară în limitele stabilite de lege, față de care nimeni nu este superior și, îndrăznesc să adaug în continuare, în limitele bunului-simț.

Dacă o persoană ne jignește familia, este libertate de exprimare?

Dacă o persoană ne insultă credința, este libertate de exprimare?

Dacă o persoană proferează obscenități, este libertate de exprimare?

Dacă răspunsul la toate aceste întrebări este da, atunci lucrurile sunt foarte grave și nu mai înțelegem să trăim social în mod adecvat.

Îndemnul scelerat la ura religioasă (compararea educației religioase cu abuzul sexual la o emisiune radio), la violentarea clericilor și credincioșilor (vă mai reamintiți „luatul cu portiera al Preafericitului” al domnului Pătraru?), sunt libertate de exprimare?

Conform legii, nu în țara noastră.

Persoanele care se declară în dezacord cu Biserica au libertate de exprimare câtă vreme nu incită la ură religioasă, violență sau se manifestă obscen. Ele rămân într-o antiteză perpetuă cu învățătura de credință a Bisericii, fără însă a încălca legea.

Fapt pentru care și toți clericii și credincioșii Bisericii Ortodoxe Române au nu doar dreptul libertății de exprimare, ci și îndatorirea de a-și apăra credința și a evidenția derapajele atunci când acestea apar.

Sper că am fost suficient de clar.

Așa cum alții au dreptul să critice, nu să defăimeze Biserica, la fel și noi avem dreptul, în calitate de preoți și credincioși ai ei, să criticăm derapajele la adresa ei care incită la ură religioasă, violență sau care proferează obscenități.

Nu este cenzură, dragilor, este legea.

PS: Aștept din partea CNA să se sesizeze în legătură cu aceste derapaje la adresa Bisericii Ortodoxe Române, pe care le-am prezentat aici în ultimele săptămâni. Sunt strigătoare nu doar la cer, ci și la CEDO."