ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


A cincisprezecea zi de război. A trecut o jumătate de lună de când Rusia a invadat Ucraina și de când majoritatea specialiștilor estimau căderea Kievului în maxim trei zile. S-au înșelat, ucrainenii au luptat cu curaj și determinare, dar, cel mai important, au luptat altfel decât se așteptau rușii să o facă. Cele două armate provenind dintr-o rădăcina comună, dacă putem spune asa, rușii se așteptau ca adversarii lor să lupte în modul lor, dar au uitat că niciodată nu trebuie să faci ce face adversarul. „Nu angaja un inamic mai puternic decât tine. Și dacă este inevitabil și trebuie să te angajezi, atunci asigură-te că te angajezi în termenii tăi, nu în termenii vrăjmașului tău.” - Sun Tzu. Or, aici au greșit rușii flagrant, pe lângă alte greșeli, cum ar fi supraîncrederea în forțele proprii și în prestigiul armatei ruse, care ar fi trebuit să-i facă pe adversari să depună armele imediat ce treceau frontiera.

Să fim realiști, nu ucrainenii au descoperit modul acesta de a duce lupta, mod total neconform cu pregătirea și doctrina rusă. Meritul lor este că au acceptat să învețe, iar meritul NATO este că i-a învățat. Și, mai ales, că i-a înarmat.

Vă puteți imagina cum s-ar fi desfășurat ostilitățile dacă ucrainenii nu ar fi avut Javelin? Norocul lor și al nostru că au avut! Dar să ne amintim, trebuie spus că în 2014 administrația Obama a refuzat să le furnizeze armament letal ucrainenilor, pentru a nu-i supăra pe ruși. Aceiași ruși care ocupaseră Crimeea și au declanșat un război în Donbass. A fost nevoie să vină o administrație republicană, care să fie conștientă de pericolul rusesc și care să le furnizeze astfel de armament din 2018. Este poate părerea mea, dar de câteva decenii încoace, republicanii au fost mult mai conștienți de amenințările globale și au abordat o atitudine proactivă față de democrații care s-au concentrat mai mult pe problemele interne ale SUA.

Cert este că de ani buni, sute de instructori și consilieri militari NATO (inclusiv din România) au instruit și pregătit armata ucraineană pentru a duce un altfel de război, mai apropiat de concepția occidentală a modului de purtare a războiului modern. Practic, rușii desfășoară un război tip RM2, ucrainenii sunt deja mai apropiați de RM3. Spun mai apropiați, fiindcă mai este cale lungă pană acolo, până la concepția NATO de a duce un război la scară largă (LSCO), poate voi vorbi despre asta cu altă ocazie, când va trebui să abordez mai multe aspecte și concepte, cum ar fi C4ISR sau NCW, la care armata rusă este total deficitară, fără să atingă, în majoritatea unităților, după cum vedem, nici C2 (Command and Control). Le voi explica cu altă ocazie. 

Revenind la situația din teren, după cum am exprimat în ultimele zile, rușii au nevoie urgent de o victorie pentru a pune presiune, sau a obține upper-hand, în contextul negocierilor din Turcia, începute azi. După cum am prevăzut, acestea vor dura, scopul ucrainenilor fiind să tragă de timp, fiindcă au nevoie de timp. Rușii nu mai au timp, armata și situația lor se degradează zilnic, mari probleme logistice, de aprovizionare (sunt informații că unitățile lor suferă privațiuni logistice din lipsă de hrană și combustibil), plus probleme de moral. Oamenii ăia sunt în campanie de mai bine de două săptămâni (sunt concentrați pe poziții cu mult înaintea declanșării atacului la 24 februarie) și suferă lipsuri din cauza logisticii deficitare, fie că nu face față, dar și că sunt atacate permanent și distruse convoaiele de aprovizionare. Armata rusă, ce spera la un blitzkrieg, în urma rezistenței și modului de luptă al ucrainenilor, se vede nevoită să înainteze pas cu pas, să își consolideze fiecare metru de avans și să ajungă împotmolită și la propriu, și la figurat. 

Dacă nu atacă decisiv să obțină o victorie de imagine rapid, până duminică, s-ar putea să nu mai fie capabilă să atace deloc. Asta fără un aport important de trupe și de logistică, problemă încă nerezolvată. La baza moralului rușilor mai sapă și evidența desfășurării luptelor, ucrainenii se bat cu dârzenie, populația orașelor cucerite îi huiduie și protestează împotriva lor, este cu totul altceva decât li s-a spus la începutul campaniei. Și, mai ales, în două săptămâni, comandamentul militar rusesc nu a găsit vreo soluție pentru contracararea dronelor Bayraktar sau a tacticilor ucrainene ce mizează pe trupe ușoare, reduse numeric, pentru a se infiltra și provoca mari pierderi cu Javelin si NLAW tehnicii de luptă rusești. 

Deci, rușii vor juca totul pe o singură carte, un atac decisiv asupra Kievului, premiul cel mare, o victorie aici, sau înconjurarea și izolarea lui, ar fi un atuu important la negocierile de la Ankara. De aceea au oprit ofensivele majore din alte zone și încearcă transferul de unități suplimentare pe frontul Kievului. Nici nu trebuie să le mute, dacă nu pot, ci să încerce ca toate resursele logistice să le îndrepte pe acest front, iar asta înseamnă că restul trec la defensivă.   
 
 
Poate mai puțin la Mariupol, ar putea încerca o sforțare acolo, ca să ocupe orașul ce rezistă cu încăpățânare, deși este total tăiat de orice sprijin, fără electricitate, căldură sau hrană de mai bine de o săptămână. Și cucerirea acestuia ar fi o victorie, dar eu cred că ei vor mai mult, Kievul, inima rezistentei și simbolul ei. Dar eu mai cred că Kievul este o nucă prea tare.

Am văzut că flota rusă din Marea Neagră, ce de o săptămână amenință Odessa cu un desant maritim, s-a retras la Sevastopol. Desigur, probleme logistice, rușii nu se așteptau să fie nevoiți să o țină în larg mai bine de o săptămână, ar fi trebuit ca în două-trei zile să debarce la Odessa și transnistrenii să se pornească dinspre nord. Dar nu putea debarca până ce trupele terestre pornite din Crimeea nu ajungeau în fața Odessei, la est. Dar acestea sunt blocate la Mikolayv și nu reușesc să treacă, deși au încercat ocolirea pe la nord, dar fiecare tentativă a fost respinsă. Or, debarcarea desantului la Odessa fără sprijin terestru ar însemna sinucidere colectivă pentru acest desant, mai ales că ucrainenii au avut timp să pregătească Odessa de apărare. Iar flota a luat provizii pentru câteva zile, nu s-a așteptat ca, după mai bine de o săptămână, să fie în imposibilitatea de a debarca desantul de infanterie marină. Mai exista o posibilitate, se întorc la Sevastopol, debarcă contingentul de infanterie marină și îl trimit terestru, în nord, ca și trupă de întărire, fie spre Mariupol, fie spre Zaporoje, fie spre Mikolayv. Eu aș paria pe Mariupol, au nevoie de o victorie de orice fel, în cazul în care Kievul rezistă, și sunt cele mai mari șanse să reziste. 
 

Desigur, mai spun încă o dată, eu nu am datele exacte, nu știu de ce forțe exacte dispune pe fiecare front niciuna din tabere, eu doar judec din perspectiva tactică și strategică.
 
Această ultimă mișcare a rușilor, de a se concentra pe Kiev (sau poate și pe Mariupol cu infanteria marină debarcată de pe navele rusești în ajutor, ceea ce ar putea fi o surpriză foarte neplăcută pentru ucraineni la Mariupol și ar putea duce la căderea eroicului oraș), poate crea niște oportunități nesperate până acum pentru ucraineni. Ei pot trece la ofensive limitate pe celelalte fronturi, punându-i pe ruși într-o postură foarte dificilă. Am văzut deja că au contraatacat din Harkov, lărgind perimetrul defensiv în puncte câștigate de ruși cu mari eforturi și pierderi. Sunt sigur că acestea vor continua local, făcându-i pe ruși să slăbească asaltul ce îl pregătesc asupra Kievului, adică chiar scopul acestor ofensive limitate. 
 

Mai este un aspect. Ucrainenii au nevoie de câteva zile pentru a se regrupa și întări, și ei sunt epuizați, să nu ne facem iluzii. Plus pentru a trece în unele locuri din defensivă, la ofensivă, au nevoie să preia inițiativa, cel puțin în câteva puncte importante, cum ar fi Mariupol și Donetsk. În Harkov vedem că au început.

Dar mai au nevoie în zona Kievului de încă una-două zile pentru a-i integra pe voluntarii străini sosiți să lupte pentru Ucraina. Numărul lor variază în funcție de surse, între 10.000 și 40.000. Oricum, este enorm, chiar dacă am lua cifra cea mai mică. Enorm în economia conflictului, având în vedere că sunt veterani trecuți prin războaie și toți sunt specialiști extrem de bine pregătiți și experimentați  în domeniul lor. Media a insistat mult pe sniperi, de când și cu celebrul canadian Wally. Dar snipers sunt doar o parte, sunt specialiști în cercetare, acțiuni de comando, specialiști în explozivi sau alte domenii, cum ar fi observatori de artilerie și multe altele de înaltă tehnicitate. Ucrainenii au nevoie de câteva zile ca să îi integreze, să îi aducă pe front și să le împartă misiunile, plus protocoalele de colaborare și legătură cu unitățile ucrainene. Sunt niște aspecte mai complexe aici, de aceea am zis că au nevoie de câteva zile. 

Iar după ce acești profesioniști își intră în atribuții, nu prea îi văd bine pe rușii ce vor încerca să atace Kievul. Cu ce să le stea în față? Cu cecenii lui Kadirov? Sau cu trupele Spetnaz care la Gostomel au avut nevoie de un general în prima linie (căzut la datorie aici) ca să îi îmbărbăteze în luptă?