ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


A șaptesprezecea zi de război. După cum spuneam și zilele trecute, rușii au fost nevoiți să schimbe tactica, era normal pentru oricine ca blitzkriegul planificat a eșuat lamentabil. Cauzele principale, rezistența înverșunată a ucrainenilor (planul inițial nu prevedea un asemenea grad de rezistență, ci una slabă până la moderată, dar rapid îngenuncheată pe manevrele pe mai multe axe), plus convingerea că unele unități ucrainene vor trece de partea lor, ca și în Crimeea), apoi lipsa surprinderii (de unde, din moment ce occidentalii au anunțat iminența invaziei cu mai bine de o lună înainte), la care se adaugă problemele logistice inerente, plus condițiile climatice total nefavorabile. Acest curs al evenimentelor a dus la pierderi serioase pentru ruși, ca un corolar la căderea dramatică a moralului unităților ruse.
 
Ca o mică paranteză, rușii și-au ales până acum foarte bine momentele invaziilor, mai ales când vine vorba de alte țări țintă. Spre exemplu, în 1979 au invadat Afganistanul în ziua de Crăciun, când toți membrii conducerilor statelor vestice erau în familie sărbătorind, în Georgia 2008 au atacat în prima zi a Olimpiadei de vară de la Beijing. Sunt informații care sugerează că și acum ar fi vrut să invadeze mai devreme, tot în timpul Olimpiadei de iarnă din China, dar aliații chinezi i-au convins să nu o facă decât după Olimpiada lor. Informații încă neconfirmate, dar există o logică în asta. Amânând asta, Putin a făcut o concesie aliaților chinezi în speranța că aceștia îl vor susține ulterior. Dar, confruntați cu reacția aproape unanimă a lumii întregi de după invazie (și prin faptul că ucrainenii rezistă), chinezii au făcut un pas în spate. Acest lucru, cred, l-a supărat foarte tare pe Putin, cred că se simte trădat de vechiul aliat împotriva Vestului, mai ales că, prin această concesie (amânare), a ajuns să se confrunte cu imense probleme logistice din cauze climaterice (rasputița). N-ar fi acceptat această concesie dacă ar fi știut că invazia nu va ajunge la rezultatul dorit în câteva zile, înainte de rasputița, cum era planificat. Iar acum cred că reproșează în minte și chinezilor pentru acest eșec. 
 

Așa că a început să improvizeze, dar tot pe baza aceluiași plan dovedit neviabil după primele zile ale invaziei. Deși nu a cucerit cele trei orașe-cheie (Kiev, Harkov, Mariupol) în primele zile, faza întâi, ba, dimpotrivă, a și suferit pierderi mari, a devansat faza a doua a invaziei terestre când încă nu era îndeplinită faza întâi. În mod sigur, încerca să obțină surprinderea ratată prin declanșarea fazei a doua, spre vest, către Odessa. Rezultatul a fost și mai dezastruos pentru ruși, în sensul că și-au risipit forțele și mai mult (nerespectarea principiului economiei forțelor). Nu poți ataca peste tot, trebuie să faci diferența intre atacuri principale și secundare, plus atacurile demonstrative cu rol de fixare a inamicului. S-a ajuns la un fiasco multiplicat pe toate fronturile. 
 

Păi cum ai putea caracteriza faptul că, la două săptămâni de operațiune specială (să fim bine înțeleși, operațiune specială înseamnă o lovitură scurtă, rapidă, devastatoare, cu efecte majore, nu poți numi operațiune specială înglodarea a 150.000 de militari în noroi fără să poată face ceva timp de mai bine de două săptămâni) blitzkrieg, a ajuns să nu obțină nimic din obiectivele preconizate pentru prima fază, dar nici cucerirea unor orașe de importanță secundară (inițial) ca și Cernihov sau Sumy), devenite acum mult mai importante în economia luptelor.
 

Vorbind de principiul economiei forțelor. Să presupunem că rușii ar fi obținut un succes rupând apărarea ucraineană pe unul din fronturile oricum mult prea disipate și împrăștiate. În secunda următoare, în zona rupturii, rușii ar fi trebuit să arunce rezerve importante pentru exploatarea succesului și prăbușirea apărării ucrainene, înainte ca ucrainenii să aducă rezervele proprii pentru astuparea spărturii. Or, rușii nu au rezerve! Toate trupele sunt împrăștiate pe un imens arc de cerc, fără să aibă posibilitatea de a se susține una pe alta, iar ucrainenii pot muta rezerve dintr-o parte în alta, pe linii interioare, pe distanțe mult mai scurte, în interiorul cercului, în timp ce rușii au mari dificultăți de a muta trupe pe exteriorul cercului și nu pot ajunge la timp pentru a exploata succesul eventual. Strategia rusă este mioapă și perdantă, ucrainenii nu trebuie să facă altceva decât să reziste și să cedeze teren pas cu pas, provocând pierderi disproporționate adversarilor pentru fiecare metru câștigat. Și au cu ce, tehnologia occidentală la care rușii încă nu au găsit remediu, plus spațiul imens în care se desfășoară ostilitățile. 
Este clar că lucrurile nu merg bine pentru ruși, că degringolada a cuprins conducerea politică și militară a Rusiei, altfel nu se poate explica epurarea decisă de Putin la vârful armatei și al FSB-ului.
 

Observăm o schimbare de strategie, avans încet și metodic, cu efort principal pe Kiev, premiul cel mare și miezul rezistenței ucrainene. Dar această regrupare și înaintare înceată are și reversul medaliei. Pentru a învălui la est, au fost luate din trupele ce asediau Cernikov, Sumy si Harkov. Iar asta a permis ucrainenilor asediați să contraatace și să lărgească perimetrul defensiv în dauna rușilor care au câștigat poziții aici plătite scump. Plus nesiguranța trupelor de la estul Kievului, pornite spre acest oraș când nu au spatele sigur, se vede că aici rușii au încasat cele mai grele lovituri în ultimele 48 de ore. 
 

Rușii nu mai au resurse militare pentru ofensive de proporții pe toate fronturile, așa că se concentrează pe Kiev, au nevoie de o victorie aici sau oriunde, în cel mai scurt timp, altfel sunt într-o mare problemă. Cum am zis în articolele anterioare, ar trebui să dea un atac major, cu ce au, asupra Kievului până cel târziu mâine. Sau sunt nevoiți să amâne, dar o amânare le scade șansa proporțional cu fiecare zi de întârziere. 

Până și Mariupolul, izolat și înconjurat de zece zile, încă rezistă, iar rușii nu încearcă încă un asalt decisiv de teamă de noi pierderi majore. Preferă să îl țină înconjurat, îl bombardează, dau atacuri slabe, dar speră ca orașul să se predea cât mai repede. Este ca și în Evul Mediu, cetatea care nu este cucerită prin asalt, rămâne înconjurată și condamnată la foame până se predă. Cam asta e logica rusească, și, de aceea, nu acceptă evacuarea civililor de aici, bombardând coridoarele umanitare. 
 

Frustrarea rușilor pentru rezistența ucrainenilor se vede și prin aceste bombardamente împotriva civilior, dar rezultatul este total opus, prin asta ucrainenii au un imbold suplimentar pentru a lupta în continuare, fiindcă văd care ar fi soarta lor dacă cedează. 
  
Se vede că rușii caută soluții pentru impasul în care au ajuns. 

Vedem că rușii nu mai au soluții prin încercările lor disperate de a-i atrage pe belaruși în conflict, au nevoie de trupe suplimentare pentru a continua operațiunile, iar o soluție ar fi un aport de trupe belaruse. Așa se explică tentativa lor străvezie de a-i atrage în conflict, cu bombardarea unei localități din Belarus și apoi să dea vina pe ucraineni. Putin ii oferă pretextul lui Lukașenko. 

Dar nici Lukașenko nu e prost, nu degeaba este un dictator care a supraviețuit zeci de ani, mai mult decât Putin. Desigur, îi este recunoscător lui Putin că l-a salvat de protestele de după alegeri, s-a întâlnit cu el și și-au jurat prietenie reciprocă etc. Dar nu este prost. Dacă intervine militar trimițăndu-și trupele în Ucraina, va avea o problemă și mai mare pe plan intern, s-ar putea să asistăm la noi proteste și mai mari, iar poziția lui de lider indiscutabil să fie din nou periclitată, și din nou va trebui să apeleze la Putin pentru a stabiliza situația din propria țară. Dar de unde să mai aibă Putin resurse să trimită în Belarus pentru a potoli manifestațiile, când chiar el se așteaptă la proteste în Rusia lui? Iar dacă Putin îi trimite din nou ajutor, ce va fi Belarusul a treia zi? O simplă anexă a Rusiei, iar a patra zi și el va fi eliminat, care mai este rolul său? Mă refer la zile ca și intervale scurte de timp, să nu mă înțelegeți greșit. Același scenariu, în cazul în care își trimite trupele și Putin pierde, apoi este înlocuit printr-o mișcare din interiorul Rusiei. Rămâne izolat, cu aceleași sancțiuni ca și împotriva Rusiei, mâine va fi și el debarcat, inevitabil. Singura alternativă în care ar putea să își trimită trupele - și aceasta, discutabilă - este ca Putin să câștige, și apoi să fie în barca învingătorilor. Iar pentru asta Putin trebuie să demonstreze că poate câștiga, de aceea are nevoie de o victorie rapidă ca de aer. 

O altă modalitate de a suplimenta trupele din Ucraina este trimiterea de noi recruți și rezerviști. Este posibil, dar necesită timp. Iar rușii nu au acest timp. Și, în plus, au o problemă mult mai mare. Mulți dintre recruți și rezerviști nu vor să meargă și să lupte în Ucraina. De ce? Văd că au fost mințiți de la început. În prima săptămână nici nu au recunoscut că au invadat Ucraina, apoi au dat-o ca o operațiune specială pentru protejarea celor din Donbass. Dar, în ciuda cenzurii, mulți își dau seama că nu poți să îi protejezi pe rușii din Donbass atacând Kievul sau luptând în Mikolayev, la sute de kilometri distanță. Așa că sunt mari probleme cu recrutările și dezertările, la fel ca și cu dezertările sau noncombatul și autosabotajul de la trupele aflate deja în Ucraina. Mai ales că rușii încep să își dea seama că au fost mințiți, mai ales părintii recruților luați prizonieri care au avut oportunitatea dată de ucraineni să sune acasă (foarte inteligentă mișcare). Iar când cenzura este mare, zvonurile circulă mult mai repede.

O altă încercare de suplimentare a trupelor rusești pentru a obține victoria vine chiar de la Kremlin, prin declarația că vor aduce 16000 de voluntari sirieni care să lupte alături de ruși în Ucraina. Am văzut ce s-a întâmplat cu o parte din cecenii lui Kadîrov mai devreme. 

Mergem pe același raționament ca și în cazul lui Lukasenko, dar aici problema este mai gravă. Bashar al-Assad îi datorează multe lui Putin, inclusiv faptul că încă mai este stăpân pe o parte din Siria, și chiar că încă mai este în viață. Dar nici Bashar al-Assad nu este idiot, îi este recunoscător lui Putin, dar nu vrea să moară de dragul lui. Deja Putin și-a retras parte din mercenarii săi din Wagner care îl ajutau pe Bashar al-Assad, acum îi cere 16.000 de luptători, așa-zis voluntari. Dar poziția lui în Siria nu este nici pe departe de a fi sigură, se așteaptă dintr-o clipă în alta să fie atacat, mai ales când susținătorul său își retrage trupele ce îl sprijineau aici, în Siria. Credeți că va accepta să se lipsească și de o parte din luptătorii săi? În secunda doi va fi atacat de toate grupările de opoziție, inclusiv de fundamentaliști, și sunt convins că și Turcia (la indemnul SUA, în grațiile căreia încearcă să revină după certurile de anii trecuți cu cumpărarea S-400 de la ruși) le va face semn kurzilor că nu vor fi atacați de ei dacă se decid brusc să atace pozițiile lui Bashar al-Assad. Iar în Israel se vor desface sticle de șampanie sărbătorind căderea lui Assad. Am spus, Bashar al-Assad nu este prost, așa că va trimite în cel mai bun caz câteva sute de luptători mediocri, fiindcă este conștient că în actuala situație, când Rusia nu poate face nimic fiind prinsă în Ucraina, SUA pot trage niște sfori ca să fie atacat și detronat, iar Rusia va pierde Siria, și, cu aceasta, și portul Tartous, singurul lor port la Mediterana.  

Ultima idee pe ziua de azi, Rusia ar putea suplimenta trupele din Ucraina deplasând efective considerabile din Extremul Orient. Acestea vor avea nevoie cam de o lună să ajungă și să se angajeze pe front. Dar se vor deplasa doar contingente reduse, nu efective importante. De ce? Vedeți declarația Japoniei, care a repus pe masa problema insulelor Kurile ocupate de URSS după Al Doilea Război Mondial, motiv pentru care nici astăzi nu există un tratat de pace intre Japonia și URSS, a cărei moștenitoare este Rusia. Credeți că Putin va putea lua trupe importante de acolo, când începe să se teama ca japonezii ar putea profita de situația în care s-a băgat el singur?

Ca și concluzie, rușii au nevoie urgentă de o victorie, pentru asta au nevoie de trupe suplimentare, dar fără de care nu pot obține o victorie. Un cerc vicios fără ieșire. În astfel de condiții, rușii se îndreaptă spre o împotmolire a conflictului (la propriu și la figurat), iar asta dă o oportunitate majoră ucrainenilor să preia inițiativa pe câmpul de luptă, împingându-i pe ruși într-o și mai mare fundătură.