ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


A treizecea zi de război. O lună de război în Ucraina. O așa-numită operațiune specială care ar fi trebuit să dureze maxim câteva zile și care, după o lună întreagă, începe încet să se întoarcă în direcția opusă, cel puțin pe frontul de nord, de la Kiev. Contraatacurile ucrainene au împins forțele ruse în spate, mărind perimetrul defensiv și amânând mult și bine posibilitatea înconjurării Kievului și supunerea acestuia la un asediu asemănător cu ce se confruntă astăzi Mariupolul. Aici rușii nu mai au resursele necesare pentru un obiectiv devenit mult prea ambițios. Un punct pentru ucraineni: văzând că blitzkriegul se transformă în stalemate și alunecă spre attrition, au luat decizia de contraatac pentru a nu da timp rușilor să se consolideze pe pozițiile cucerite. Am văzut cu toții ce înseamnă attrition în Primul Război Mondial, cu tranșee fortificate și construite pe mai multe linii, în care orice atac de oricare parte era atât de costisitor în vieți omenești, caracteristica Frontului de Vest în Primul Război Mondial între 1914 și 1917. Or, ucrainenii au trecut la contraatac din momentul în care au văzut că rușii încep să sape tranșee și să dispună campuri minate la limita pozițiilor cucerite până la acest moment. Deși ucrainenii aveau și ei nevoie de un respiro, sa-și tragă sufletul și să se reorganizeze, regrupeze, reînarmeze etc., au decis să treacă la contraatac înainte ca rușii să își poată consolida pozițiile ocupate în apropierea Kievului, fapt care ar fi putut fi mai greu de gestionat în viitorul apropiat. Respectiv, peste o săptămână, ucrainenii ar fi avut pierderi mult mai mari atacând niște poziții pe care rușii ar fi apucat să le fortifice cât de cât. Deci, un punct în plus pentru ucraineni, care au contraatacat acum, chiar dacă pentru ei este un efort foarte mare. Dar, din punct de vedere tactic, au procedat foarte corect și au rezultate pe măsură. 

Dar aici intervine o capcana și sper ca ucrainenii sa nu cada în ea. Sper ca și contraatacul ucrainean sa fie efectuat în funcție de limitele impuse de forțele și rezervele disponibile, iar ucrainenii sa nu se lase duși de val și sa avanseze prea mult în adâncime, nesusținuți, fapt care ar putea duce la o izolare a forțelor de atac și posibilitatea tăierii liniilor de aprovizionare și încercuirii lor. Sunt niște temeri ale mele, dar cred ca nu vor face greșeala asta, având în vedere ca sunt consiliați de alții mult mai bine pregătiți, cred ca știți la cine ma refer. 

La nord-est de Kiev ucrainenii au împins forțele rusești mai departe, dar nu cu același efect ca și la nord-vest. Din păcate, ucrainenii din Cerigov nu au destule forte sa treacă ei înșiși la contraatac, și nici nu exista posibilitatea sa le fie aprovizionați, ca sa prindă intre doua focuri trupele ruse din regiune, fapt care ar fi o lovitura devastatoare. Ei reușesc sa mențină Cerigovul și sa evite învăluirea și înconjurarea lui, chiar și asta este o mare realizare tactica. La fel ca și în cazul orașelor Sumy și Harkov care, deși intens bombardate, rezista și nu sunt încercuite. În Luhansk luptele continua pentru Izium, semn ca rușii nu au reușit sa închidă cercul, dar chiar dacă l-ar închide, ucrainenii vor continua sa lupte, la fel cum încă lupta în Mariupol. În care, deși rusii au avansat spre centru, încă nu au rupt măcar în doua apărarea ucraineana, semn ca rezistenta aici are șanse sa mai continue măcar câteva zile esențiale pentru întregul efort de război al Ucrainei. 

La sud-vest contraofensiva ucraineana spre Kherson a îndepărtat pericolul asupra Mikolayvului, iar Odessa devine pentru rusi un vis prea îndepărtat. E adevarat ca aceasta contraofensiva s-a oprit, dar pana acum și-a îndeplinit scopul principal, îndepărtarea pericolului ce plana asupra Mikolayvului. Nu și-a îndeplinit obiectivul secundar, slăbirea presiunii asupra Mariupolului, decât poate parțial, dar tot este ceva, dovada ca orașul încă nu a capitulat. Nu știm mare lucru despre incursiunea rusa aruncata la nord, spre Krivoi Rog, cu posibilitatea de a vira est, spre Zaporoje, dar o consider o aventura riscanta la nivelul efectivelor implicate. Ca dovada, acum doua zile, o forță de recunoaștere rusă spre Krivoi Rog a fost respinsa și nevoita sa se întoarcă.

Ca o concluzie după o luna de război, rusii au probleme mari la toate nivelurile, nu ma refer la cele tactice și strategice, dar și la chestiuni esențiale într-un război și campanie militara. Probleme mari de logistica, de material, de moral (am vorbit în postările mele despre noncombat și autosabotaj, precum și despre abandon și dezertări, acum apar informații despre revolta și chiar rănirea intenționată a unor comandanți de către trupele din subordine). Dacă se confirma ultima parte, problema este foarte grava în rândul trupelor ruse, singura comparație istorica ce îmi vine în minte este cea a trupelor ruse din 1917-1918 (am expus asta în postările precedente) în care soldații rusi din multe unități de pe front și-au pierdut disciplina și au trecut la dezertări în masa, dar și la asasinarea ofițerilor comandanți care li s-au opus, marea armata rusă transformându-se într-o gloata nebuna. A trebuit ca pe frontul romanesc sa intervenim militar și am luptat împotriva acestor aliați deveniți gloate de jefuitori în anii 1917-1918, ce au încercat atunci inclusiv asasinarea Regelui Ferdinand la Iași. (despre complexitatea și anvergura luptelor românilor împotriva acestor aliați, după ce în vara lui 1917 am stăvilit ofensiva austro-germana în cumplitele batalii de la Mărăști, Oituz și Mărășești, vezi revista Tactica și Strategia nr 6, despre bătăliile de la Iași, Galați, Pașcani, Spătăreni, Mihăilești, împotriva trupelor rusești bolșevizate pe frontul nostru). Se va putea repeta acest episod? Posibil. 

Mai departe, după o lună de război, vin informațiile indirecte conform cărora și rușii încep sa înțeleagă ca au cam pierdut. Nu neapărat războiul, dar au pierdut posibilitatea sa își îndeplinească obiectivele asumate la începutul campaniei. Pana acum declarau sus și tare ca obiectivul misiunii speciale este denazificarea Ucrainei, în traducere, schimbarea de regim cu unul marioneta la dispoziția Rusiei. Acum declara ca obiectivul este eliberarea Donbassului. Adică, de la cucerirea Ucrainei, s-a ajuns la securizarea Donbassului, care oricum era parțial ocupat încă din 2014. Ce alta recunoaștere a eșecului mai putem avea? Totuși, sunt multi proruși care susțin că totul merge conform planului, la fel cum propaganda japoneza în Al Doilea Război Mondial susținea că totul merge conform planului în timp ce bombardierele americane acopereau insulele cu o ploaie de bombe.

Am spus acum doua zile ca este foarte probabil sa asistam la primele replici ale unui cutremur geopolitic major, primul din secolul XXI. Este corect și îmi susțin afirmația, este foarte posibil. Dar sa vedem ce se întâmpla în alte părți. Profitând de împotmolirea Rusiei în Ucraina, azerii (aliații Turciei) mai ocupa câteva sate din provincia disputată Nagorno-Karabah, scena unui război în 2020 (continuare a unei serii de războaie încă din 1988), în care dronele Bayraktar au fost marile vedete, fapt care i-a făcut pe ucraineni să le cumpere. Armenii, adversarii azerilor, susținuți de ruși care au acolo 3000 de soldați, dau înapoi. În partea cealaltă a globului, japonezii au reafirmat pretențiile lor asupra insulelor Kurile ocupate de sovietici în 1945 (motiv pentru care încă nu exista un tratat de pace intre Japonia și URSS sau Rusia, moștenitoarea URSS). Deci Putin nu poate deplasa prea multe trupe din Extremul Orient de teama bine întemeiată sa nu se trezească cu reversul medaliei ocupării Crimeii din 2014. Dacă scade apărarea în Extremul Orient ca sa suplimenteze trupele din Ucraina, se poate trezi cu ocuparea Kurilelor de către japonezi exact cum a procedat el în Crimeea, fără un foc de armă. Iar, din punct de vedere juridic al dreptului international, o mare problema: Rusia și Japonia sunt încă în stare de război, din moment ce nu au semnat un tratat de pace după Al Doilea Război Mondial.

Vedem ca belarușii lui Lukasenko tot ezită și amână intrarea în război, deși sunt convins că Putin face mari presiuni asupra lui Lukasenko. Dar acesta nu este chiar prost, dacă intră într-un război imposibil de câștigat și are pierderi, va fi răsturnat foarte repede, sa nu uitam cu ce proteste de masa s-a confruntat în urma falsificării alegerilor prezidențiale, iar Putin l-a salvat atunci trimițănd forțe de reprimare a mulțimii. Cu toate acestea, cu toate ca ii este dator lui Putin, ezita sa meargă pe cartea pierzătoare. Mai știți ceva de cei 16000 sau 40000 de sirieni? Am zis atunci în postările mele, Bashar al-Assad nu se va lipsi de luptătorii săi ca sa ii trimită în Ucraina, deoarece imediat va fi confruntat cu o ofensiva conjugata a forțelor rebele la care se vor adăuga si kurzii (turcii ii vor asigura ca nu ii va ataca de la spate), iar regimul lui ar cădea in scurt timp. 

Putin a greșit major, niciunul dintre dictatorii pe care i-a susținut nu își va risca propria siguranță pentru a-l ajuta la nevoie. Este o regula nescrisa, fiecare autocrat se preocupa în principal de propria piele. 

Am citat de mai multe ori din Sun Tzu, dar as vrea sa aduc din nou în atenție un astfel de citat postat în primele postări de la începutul războiului (la 7 martie):  „Dacă îți cunoști adversarul și te cunoști pe tine, nu vei fi înfrânt în nicio bătălie, dacă nu îți cunoști adversarul, dar te cunoști pe tine, pentru fiecare victorie obținută vei avea o înfrângere, dacă nu îți cunoști adversarul și nu te cunoști pe tine, vei fi înfrânt în fiecare bătălie.”

Acum ce părere aveți? Rușii nu și-au cunoscut adversarul, vedem după cum au început cu blitzkrieg care s-a transformat în situația actuala, după pierderi imense. Au sperat ca vor fi primiți cu flori și ca mare parte din ucraineni vor trece de partea lor. Deci nu și-au cunoscut adversarul. Dar s-au cunoscut pe ei, respectiv propriile forțe? Care dezertează, sunt cu moralul la pământ, suferă de noncombat și autosabotaj, plus, după ultimele informații, își elimina proprii comandanți? S-au cunoscut pe ei înșiși? Răspunsul e: nu. Atunci concluzia e clară, rușii vor fi înfrânți în acest conflict dacă rămâne convențional. Nu o spun eu, o spune Sun Tzu, încă de acum 2500 de ani.
Război Ucraina Ziua 30

Vezi galeria Război Ucraina Ziua 30