ascultă articolul

După ce Prima Scrisoare a Nicoletei Vascan trimisă prin „Poșta sufletească” la ActiveNews a ajuns la destinație, astăzi ne-a parvenit a doua Scrisoare. Sau Scrisoarea a Doua. Anunțată prin mesajul VIDEO de mai sus.

Suntem aici pentru tine cu știri necenzurate și suport sufletesc pentru tot omul! Fie ca neamul românesc să aibă izbânda cea dreaptă!

Vă mulțumim la rândul nostru pentru împreuna însoțire! 

Iată Scrisoarea a Doua:

Cuvânt de început:

 

- Ce nu mai știe omul, astăzi?
- Cât este de bolnav sufletește.

Suflete drag,
sa te gaseasca cu bine, aceasta noua Scrisoare, in numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh, Amin!

Inteleg ca prima a ajuns „direct la suflet” dupa cum mi-ai scris chiar tu. Ce lucrare! Ai vazut? Maica Domnului!
Aceasta inseamna ca acea ,,Chemare numita porunca” si-a implinit ascultarea!
Dar cum ,,cu o floare nu se face primavara”, voi continua sa iti scriu. Doamne ajuta pe mai departe!

Iata, am vreme sa-ti scriu ceva mai mult decat data trecuta. Citesti si tu cum poti si dupa cum ai starea! Azi un pic, maine un pic, pana ajungi la a mea imbratisare din ultima fila a Scrisorii.  

Am gandul si inima catre tine, sa stii!
Imi doresc ,,sa te manance Raiul” dupa cum binecuvanta parintele Ilie Cleopa pe tot omul! Si ,,s-ajungem s-avem dragoste pentru toti cei din jur tot timpul…caci daca vrei sa schimbi lumea in bine, trebuie sa incepi cu tine…” asa ne povatuia vrednicul de pomenire, parintele Justin Parvu.

Vai, lumea! Ea are doua stapaniri: ,,una de la Dumnezeu si una de la diavolul. Trebuie sa alegem cu intelepciune! Pana acum am mai dus-o noi cumva dar de data aceasta e vremea cand trebuie sa ne hotaram cu adevarat sa mergem pe drumul Golgotei sau sa-l parasim?! Pe drumul pierzarii sau al salvarii.
Se pune problema la ora asta: Hristos sau satana? De aceea va recomand sa fiti foarte atenti deoarece iscusinta diavolului, in timpul pe care-l traim, este foarte mare. Trebuie sa traim ca iepurele pe hat, in doua labute, cu urechile ciulite.
Si viata pe linia Ortodoxiei!
Avem un singur suflet lasat de Dumnezeu si acest suflet trebuie sa-l dam Lui asa cum l-am primit: curat, sanatos, sfant.”

Stia parintele Justin Parvu ce spune - si mai sunt, cat degetele de la o mana, parinti traitori ai Cuvantului cu frica  si cu cutremur mare fata de Domnul, care stiu, dar n-avem noi urechi s-auzim ceea ce ne si spun.

                               Roaga-te!

Iata, am avut alta chemare, o chemare de a merge la parintele Daniil Horga acum ceva ani in urma. Nu stiam de sfintia sa dar mi s-a descoperit sa merg sa ii cer binecuvantare si cuvant de invatatura pentru cei ai mei si pentru mine, vai mie!

Se cunosteau, parintele Justin Parvu cu parintele Daniil Hrorga. S-au insotit in Duh Sfant si Adevar si se ostenesc si acum cu rugaciunea pentru ferirea neamului romanesc de raul cel mare. Unul este in Ceata Sfintilor, celalalt la poarta Raiului,  pe aici, prin valea lumii, la ai sai peste 90 de ani.

M-am pregatit cum am stiut eu mai bine, cu Spovedanie, Sfanta Impartasanie, cu ceva post si rugaciune si am pornit catre parintele.
Este nevoie de o intreaga Scrisoare sa iti povestesc totul despre intalnirea mea cu parintele dar pentru acum, am sa-ti spun atat.

Este, parintele Daniil Horga, un bun cunoscator al inselatorului diavol. La ridicarea mainii sale cu Sfanta Cruce si la al sau ,,Doamne miluieste” rostit neincetat, fug, zbiara, urla duhurile rele ca nu poti rezista la slujbele parintelui daca n-ai sufletul intarit cu Spovedanie, post, rugaciune, macar cat pentru Vinerea Mare din Saptamana Mare a Pastilor, asa sa te pregatesti!

Ajunsa fata in fata cu parintele, eu in genunchi, la poalele mantiei sale. Sfintia sa asezat pe un scaun. Am cutezat de l-am privit in ochi si am atins, parca,  Cerul.

-Parinte, ce este de facut cu omul de astazi? Cum sa mai scape uneltirilor celui rau?

Si raspunsul sfintiei sale a purtat si poarta binecuvantarea pentru fiecare om care ajunge sa afle aceasta:

- „Sa se roage mai mult! Sa posteasca mai mult! Sa faca milostenie mai mult! Si va avea pace in suflet si Domnul il va feri de tot raul.”

Am strabatut carare lunga pana la Suceava, la Calugareni. Am mers si pe jos cativa kilometri ca  sa iau cuvant de binecuvantare pentru tot omul si pentru mine, nevrednica.
Vezi tu, Suflete? Sa nu spui ca nu ai stiut. Sa nu care cumva sa te vaiti de raul din lume,  ca-s parinti care  se roaga pentru binele tau sufletesc pana la sange!

Exista un Canon pe care parintele l-a primit la ai sai 4 ani de la Maica Domnului. Este foarte puternic. Este o impletire a Rugaciunii Domnesti ,,Tatal Nostru” cu Rugaciunea Inimii -,,Doamne Iiisuse” incheiata cu exprimarea cererii personale; se spune aceasta impletitura de 99 de ori. - numar ce reprezinta  suma varstei  cat au vietuit pe pamant Maica Domnului si Mantuitorul ( ai prilejul, astfel sa stai cam o ora si ceva in timp lumesc de vorba cu Domnul; intelegi minunata lucrare pentru tine, suflete drag?!)

De fapt, orisice rugaciune este foarte puternica daca ,,este facuta cu statornicie si supunere si lasare in Voia lui Dumnezeu”. Si sa fie insotita de incredere crezand in Cuvantul Mantuitorului Care zice: ,,Amin, amin graiesc voua, de veti cere ceva de la Tatal in Numele Meu, va da voua..” ( Ioan 16, 23)

Rugandu-te, Suflete, de fapt te asezi in fata lui Dumnezeu si aceasta presupune cainta si gand smerit.

Aprinzi candeluta, o lumanare, pui o marama pe cap (in cazul femeii), aprinzi si nitica tamaie, ingenunchezi  si cu semnul Sfintei Cruci insemnandu-te in Numele Tatalui, al Fiului si al Sfantului Duh, incepi a citi cu atentie rugaciunile pe care ti le-ai pregatit!
Acolo, in linistea chilioarei tale, in genunchi stand in fata sfintelor Icoane, sa ai in vedere ca te-ai asezat in fata lui Dumnezeu, ca vorbesti cu El si ca te unesti cu El.

Si daca ,,cereti si nu primiti” , aceasta se intampla ,,pentru ca cereti rau”.
Spune Evagrie: ,,Simtire rugaciunii este adunarea cugetului, impreunata cu evlavia, cu strapungerea inimii, cu durerea sufletului, cu marturisirea gresalelor cu suspine nevazute.”
Si Sf. Isaac Sirul spune la fel: ,,Fara cainta, rugaciunea nu este bine primita:”
 ,,Inima smerita, greu ai suferit pan' te-ai mantuit.”

,,Caci pentru a se apropia de Dumnezeu, omul trebuie sa inteleaga mai intai cat de mult s-a departat de El.

Pentru a primi tamaduirea de relele sale, trebuie sa cunoasca multimea greselilor sale si sa se caiasca pentru ele, pentru a primi Harul, trebuie ma intai sa simta cu durere cata nevoie are de El.
In afara de credinta si cainta, alte conditii ale rugaciunii bine primite sunt: atentia, privegherea si trezvia, ravna fierbinte, staruinta, smerenia si indeosebi curatia inimii:”
 Si se cuvine ca cererea noastra sa fie dupa Voia lui Dumnezeu, Cel care ne vrea binele si stie care sunt cu adevarat nevoile noastre.” –Jean Claude Larchet

Sa te rogi, Suflete drag, cu evlavie, fierbinteala, ca uite vamesul cum se ruga, isi batea pieptul si se ruga: ,,Dumnezeule, milostiv fii mie pacatosului..” (Lc 18, 13) sau regele David ,,Miluieste-ma, Dumnezeule, dupa mare mila Ta...” caci cu adevarat, ,,Inima infranta si smerita, Dumnezeu nu o va urgisi...” ( Ps.50, 1-18)

Sa ridice glasul tau la Cer catre Domnul buchete de Psalmi impreuna cu pravila Bogorodisnaia si Canonul parintelui Horga!
Vai, ce sarbatoare!
Si sa-ti mai invorezi inima cu versete de prin Noul Testament, zi dupa zi!
Ce minunata insotire cu Domnul inspre iesirea din necazul sufletului tau!
Si toate cu Spovada si binecuvantarea parintelui tau duhovnic.

Pace sufletului tau! Asta-i izbanda cea mare! ,,Dobandeste pacea”, povatuia Sf.Serafim de Sarov ,,si mii de oameni in jurul tau se vor mantui” ,,Si pacea lui Dumnezeu, care covarseste orice minte, sa va pazeasca inimile si cugetele voastre intru Hristos Iisus” spune Apostolul ( Filip 4,7)

„Introdu mintea inlauntrul inimii si da-i de lucru acolo cu rugaciunea”, ,,atunci pacea lui Dumnezeu o umbreste si ea se afla intr-o stare de pace”-Sf. Serafim de Sarov.

Cand am aflat de Canonul parintelui Daniil Horga,  mi-a fugit gandul la pravila Bogorodisnaia pe care o implinea zilnic,
Sf. Serafim de Sarov.
Aceasta din urma este un Imn de lauda adresat Maicii Domnului.
 In fata Sf. Icoane ,,Umilenie” de la Diveevo staruia Sf. Pr. Serafim de Sarov si cu mainile si glasul ridicate catre Cer, aducea Imn de lauda Maicii Domnului asa:

,,Nascatoare de Dumnezeu Fecioara, bucura-te! Ceea ce esti plina de Har, Marie, Domnul este cu Tine! Binecuvantata esti tu intre femei si binecuvantat este rodul pantecelui Tau, ca ai nascut pe Mantuitorul sufletelor noastre!”

 Spunea aceasta de 150 de ori dupa ce mai intai se adresa Tatalui Nostru din Ceruri si pegatea terenul rugaciunii sale cu o smerita cerere catre Maica DomnuluI, batand usor si cu sfioasa cugetare: ,,Usa milostivirii deschide-ne-o noua, binecuvantata Nascatoare de Dumnezeu, ca sa nu pierim noi cei ce nadajduim intru Tine din nevoi, ca Tu esti mantuirea neamului crestinesc”.

Impreuna facute, Canonul parintelui Daniil Horga cu pravila  Bogorodisnaia sunt o vorbire a ta directa cu Dumnezeu Tatal, Fiul si Duhul Sfant si cu Maica Domnului!

Ai inteles puterea acestor rugaciuni?
 Si completate cu cativa Psalmi, ajungi de zburzi precum mieluseii cei neprihaniti, asa stare primesti de la Multmilosardul Dumnezeu Cel in Treime. In valtoarea greului vietii fiind, tu prinzi aripi nevazute de ochiul omenesc dar in putere sa te poarte la limanul cel bun, mantuirea ta, Suflete drag!

Si sa nu care cumva sa te-ncerce gandul cum ca eu as fi vreo stiutoare!
Uite-ma:

-Parinte, binecuvantati sa spun si eu ,,Bogorodisnaia”?
Tineam cartulia cu pravila asa cu sfiala si ascundere, cumva, sa nu fiu certata pentru indrazneala.
Vrednicul de pomenire, parinteleIe Ieromonah Daniil Plesa de la Manastirea Frasinei imi raspunse cu indrazneala in ton. Sfintia sa nu prea avea chemare in a vorbi mult cu oamenii dar cu Dumnezeu. Pe noi, oamenii, ne asculta cu rabdare pana la Cer,  pasul sufletesc. Ma aflam in rand la miruit. Si, in timp ce primeam insemnarea Sfintei Cruci pe frunte, l-am intrebat aceasta si l-am auzit spunandu-mi:

- Copila, dar nu e nevoie de binecuvantare sa te rogi la Maica Domnului. Este Mama noastra a tuturor. Ce? Ai cerut vreodata voie cuiva ca sa vorbesti cu mama ta? Roaga-te cat poti de des la Maica Domnului si Pravila aceasta, sa stii, este aducatoare de multa bucurie si mangaiere sufleteasca.

Cand am ridicat privirea si l-am vazut, avea parintele Daniil asa o hotarare in privire, stia ce spune si cui spune. Unei nevrednice despre bucuria intalnirii ce avea sa o astepte implinind pravila Maicii Domnului Bogorodisnaia.

Si era ,,suta la suta.". Avea sfintia sa aceasta expresie cu care te lamurea ca gata, e suta la suta!

Sufletul nostru nu-i vreun pribeag decat daca il tinem noi, astfel.
Oricat ti-ar fi de greu, Suflete, orisicat te-ai simti de al nimanui, tu nu esti astfel.

Ai deodata si Mama si Tata pe Domnul si pe Maica Domnului.  Si apoi  pe mama si pe tatal tau dupa trup. Dar ei, la vreme mantuitoare sufletului lor, la chemarea lui Hristos, pleaca la Domnul si ramai cu ei in inima si cu Parintii tai dintai pana dincolo de veac.
Nu esti singur deci, abandonat, decat daca tu insuti te tii in aceasta inselatoare si patimasa stare.

Nu-i copil pe lumea asta fara de mama. Copilasii abandonati, orfanii sunt copiii Maicii Domnului ( voi aprofunda acest subiect la vreme cuvenita).
Sa ai grija nu doar de copilasii tai dupa trup dar si de alti copii!

Femeia care ingrijeste de copiii ei sau ai nimanui de prin lume, de fapt, ii slujeste Maicii Domnului, este in ascultare si binecuvantare directa fata de Maica Domnului. Orisice copil de pe lumea asta este un copil de-al Maicii Domnului, sa ai asta in vedere!

                                Posteste!

Cat despre postire, aceasta nu este din obligatie dar din iubire.
Nu postesti pentru ca trebuie dar postesti pentru ca Il iubesti pe Hristos Domnul.

A batut la usa Cabinetului meu un barbat la vreo 30 si ceva de ani. Venea de departe de printr-un colt de tara. Fusese trimis la mine  de catre rudele sale care ma stiau de pe la televizor.
Era placut ca infatisare dar tare fragil ca fiintare. Traia in prezenta unei dureri covarsitoare. Unul dintre parintii sai isi curmase viata.

Pierderea parintelui intr-un asa mod dramatic i-a generat tanarului barbat accese de isterie intr-atat incat nu se mai intelegea nimeni cu el dintre apropiati. Din senin, tuna si fulgera. Odata, la un bar de noapte aflandu-se (mergea des, din obisnuinta anturajului dar era si o modalitate de a-si externaliza durerea sufleteasca prin comportamente vicioase: fumat, consum de alcool excesiv, consumarea ,,damelor de comapnie") a rasturnat masa la care se afla. A lovit un ospatar. A avut manifestarea unui episod psihotic in toata regula.

Venise la mine inainte sa mearga pentru a se interna la Psihiatrie. Era speriat de gandul de a nu fi innebunit.

Dupa o prima observare a lui, am inteles unde-i buba si am simtit inima lui. Nu era de Psihiatrie.

In urma unor testari psiho clinice prin intermediul carora i-am investigat starea de sanatate mintala, mi-am confirmat simtirea.

 Starea lui mintala era in parametri normali. Altceva genera manifestarile lui comportamentale deviante in secvente episodice. Rana din suflet.

Plecarea parintelui sau, asa, in mod aparent egoist, l-a facut sa se simta neiubit, abandonat, dupa cum se simtise toata copilaria sa ( parintele sau lipsise mult timp fizic de acasa in vremea copilariei lui). Acum, tunetele si fulgerele lui comportamentale erau un racnet al sufletului lui obosit si imbolnavit de lipsa iubirii.

Ce om frumos era! I-am confirmat sanatatea psihica si deodata umerii lui s-au indreptat, asa dupa acum statea asezat in fotoliul alb din fata mea. A facut ochii mari si a zambit ( cine stie de cand n-o mai fi zambit).

-Cum? Nu sunt de Psihiatrie?
-Nu. Nu esti. Esti de Maica Domnului! Bucura-te!

A tacut. Ardea candeluta in fata Sfintelor Icoane din chiliuta Cabinetului si Maica Domnului era cu noi.
M-a intrebat cu sfiala ce reprezinta semnul acela de pe perete si din sigla Nico’s living ( asa mi-am numit Cabinetul: Sufrageria lui Nico, un inteles si celalat inteles este invitarea la un mod de vietuire intru Nadejde, Iubire si Credinta).

-Monograma lui Hristos, i-am raspuns. Este simbolul Ortodoxiei, sinteza Sfintei Liturghii- Rugaciunea inimii: ,,Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnzeu, miliuste-ma pe mine pacatosul / pacatoasa!”

Asculta.
Am simtit si am observat cum aceste informatii il hraneau si se faceau pansament pentru rana lui. Curgea mult ,,puroi” ( frici, ganduri peste ganduri, stari de vinovatie, regrete, angoasa abandonului trait ).

Nu aveam cum sa intervin foarte adanc intrucat nu eu sunt cea in masura ci ,,Doctorul Cel Mare" Care este Hristos.
Dar am facut si eu cat am putut.
Am curatat rana pe la suprafata si am tot pansat pana intr-o zi cand a venit si mi-a spus: pe la a 5 a intalnire:

-Nicoleta, ai vreun preot la care sa ma poti trimite? Spuneai intr-un interviu ceva despre Spovedanie. Vreau si eu sa incerc. Nu am facut-o niciodata.

Si dupa o scurta dar atenta pregatire, l-am indreptat care un parinte ce simteam eu ca ar avea compatibilitate cu el. Jovial ca fire dar foarte securizant ca mod de abordare personal.

Dupa Prima Spovedanie, nu a mai fost nevoie de ,,pansamente”. A curatat Domnul Hristos ,,camasa sufletului” acestui tanar cu marea mila a iubirii dumnezeiesti.
Era inca sifonat, mai avea nevoie de ceva ,,calcat”, de indreptare prin constientizare a unor cai neuronale existente batatorite pe calea raului si a convingerilor de prin copilaria sa ( de neputinta, nevalidare, neinsemnatate, esec).

Nu te voi epuiza, Suflete drag, cu detalii de lucru de la Cabinet. Tabloul psiho clinic era mult mai complex, te voi feri de detalii de specialitate ca sa nu-ti obosesc atentia.

Continui cu reltarea despre parcursul.sufletesc al lui Andrei si ajungem intr-un punct cand pe la a saptea intalnire, era Vineri, imi povesteste ca se simte cam rau pentru ca a mancat nu stiu ce amestec de carne  si se scuza cum ca nu va putea rezista toata intalnirea.

-Pai cum, Andrei, Hristos S-a savarsit pe Cruce si tie iti arde de mancat, de imbuibat cu carne si alte grozavii? Cand erai la capataiul parintelui tau, mai aveai stare de mancare?

-Doamne fereste, nuuu.

-Pai?

-Nu inteleg.

-Am sa-ti explic. Miercurea se tine post in semn de cainta personala in raport cu vinderea lui Hristos de catre Iuda.
Uite ce frumos sta explicat in Rugaciunea zilei de Miercuri ,,Doamne, Atotputernice si Atotindurate! Imi aduc aminte ca Te-ai nascut Om din Sfanta Fecioara, in pestera si ai fost vandut cu treizeci de arginti, de ucenicul cel viclean, ca sa ne rascumperi pe noi, pacatosii, de sub puterea diavolului. Pentru aceasta, Te rog, indura-Te de mine, vanzatorul! Primeste, Doamne, aceasta mica a mea rugaciune si umilita a mea vointa, ca ma intristez pentru ca Te-am intristat si ma amarasc pentru ca Te-am suparat fara de numar.”

 Iar Vinerea pentru Rastignirea si savarsirea Lui pe Cruce pentru pacatele noastre.

Am sa-ti redau inceputul Rugaciunii zilei de Vineri pentru a patrunde intelesul profund al semnificatiei acestei zile in sens Ortodox; ,,Doamne Iisuse Hristoase, Mantuitorul Cel dulce al sufletului meu, in aceasta zi a Rastignirii Tale, in care pe Cruce ai patimit si ai luat moarte pentru pacatele noasre, ma marturisesc inaintea Ta cum ca eu sunt cel ce Te-am rastignit cu pacatele mele cele multe.”

-Auzi tu, Andrei? ,,Eu Te-am rastignit cu pacatele mele”...sa cugeti la aceasta marturisire si sa-ti ajute Bunul Dumnezeu sa ti-o impropriezi spre a ta vindecare sufleteasca!

 Indestularea cu mancare bogata slabanogeste simtirea sufleteasca si abate gandul, inima si fapta omului de la cele intamplate Miercurea si Vinerea in vremea Intruparii lui Hristos Domnul si a vietuirii Sale pe pamant, vinderea si rastignirea lui Hristos.

Nu-l mai doare pe omul ghiftuit pentru Hristos, ba il doare burta de la atata mancare, iata nesabuinta!

-Andrei, cum sa te lase inima sa te dedai indestularilor cand Hristos este pe Cruce?!

A tacut. Am tacut si eu. Si i-a soptit ingerul cel bun iar el, Andrei, s-a  si pornit:

-Eu Vinerea, spre seara, chem o fata la mine. Vine vreo ora doua, apoi pleaca.
 E pacat?

-Andrei, pacatul inseamna abaterea si incalcarea Cuvantului din cele ,,10 porunci” dumnezeiesti lasate de Hristos  pentru buna vietuire a omului pe pamant la a caror ascultare ne-a indemnat Domnul.

Exista porunca a 7 a: ,,Sa nu fii desfranat.” Uite cum spune la Sfanta Scriptura prin Cuvant dumnezeiesc ,, Fugiti de desfranare! Orice pcat pe care-l va savarsi omul este in afara de trup. Cine se deda, insa, desfranarii, pacatuieste in insusi trupul sau.” ( I Cor.6,18)

 -Bine, dar toata lumea desfraneaza.

-Tu nu esti toata lumea. Fiecare dam si vom da socoteala pentru gandurile, cuvintele si  faptele noastre.  ,,Cei ce se fac vinovati de astfel de pacate nu vor mosteni Imparatia lui Dumnezeu.” ( I Corinteni 6, 8-9)

-Imi spui ca ar trebui sa nu o  mai chem pe fata, asta seara?

-Nu am voie sa iti spun asta. Iti spun doar atat: Vinerea este despre Hristos pe Cruce.
Revin cu analogia...cand erai la capataiul parintelui tau, iti mai ardea sa defranezi?!

Cauta sa eviti mancatul carnii, Miercurea si Vinerea acum ca ai aflat semnificatia postirii! Se mai posteste si Lunea dar doar cine simte si vrea dintre mireni, se posteste din evlavie fata de  Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil. Fa acest efort voluntar! Stiu ca poti! Esti un barbat puternic.

In timp, plecand de la curiozitatea testarii propriilor puteri si pana la aflarea binelui personal dobandit prin Postire, tanarul barbat care tremura ca varga atunci cand a intrat in Cabìnet, ajunsese sa se afle pe sine in viata de zi cu zi ca un barbat asumat, hotarat, capabil sa-si asume riscuri sa inceapa totul de la zero. A schimbat orasul, locul de munca, a ajuns sa aiba o relatie stabila (renuntase treptat la obiceiul de a consuma ,,dame de companie”) se spovedea si  incepuse sa tina post din convingere, Miercurea si Vinerea.
Isi dorea sa se Cunune cu fata cu care ajunsese sa fie.

 Era din nou pe picioarele lui sau, dupa cum a spus el insusi ,,pentru prima data si pentru totdeauna pe piciaorele mele cu ajutorul lui Dumnezeu!”

Vezi, suflete drag, ce putere are Postirea? Unita cu Spovedania, desavarsita cu Sfanta Impartasanie, Raiul pe pamant! Inceputul Mantuirii, bucuria bucuriilor, sufletul viu, primenit intru Hristos!

Am vazut intr-o postare de-a lui de pe net cum ca are copilasi, acum, si o sotie pe care o iubeste tare.
Slava Preasfintei Treimi pentru asa lucrare salvatoare, mantuitoare pentru sufletul lui Andrei!

                           Milostiveste-te!

Ti-am scris deja multicel. Imi spusese cineva, multi ani in urma, printr-un mesaj pe net cum ca asa mult ii place sa ma asculte vorbind la televizor ca adoarme imediat. Razi! Si eu rad numai amintindu-mi!

Daca te pierd prin al tau somn, somn cu pace! Citesti continuarea cand vei avea stare!
De nu, continui sa iti mai povestesc.

Pe aici bate un vanticel. Este trecut de orele zece ale noptii. Este luna plina. Am vazut aseara o stea cazatoare! A fost o faza!  

Pe la tine pe acolo cum o mai fi?

Ma bazaie vreo doi tantari grabiti sa ma savureze dar nu-i las. Am eu ,,ac de cojocul lor”. Inchid lumina si plec din casa ...am vazut poanta asta pe net si m-a amuzat.

Sa cauti sa mai razi si tu, Suflete drag!

Of, Hristos Domnul si Maica Domnului nu au ras vreodata. Erau intr-un permanent plans pentru caderile noastre dar aveau Lumina Harului Dumnezeiesc in inima, acea veselie tainica care este data de vietuirea bineplacuta Domnului.

Dar noi, bolnavi de patimi si de pacate cum suntem nu mai stim nici a plange ci doar a ne plange.

Pana si din plans am ajuns sa facem patima. In loc sa ne plangem pacatele, plangem dupa ce credem noi ca ne lipseste, plangem ranile inchipuite care ne dor, plangem cerintele care nu se mai implinesc odata…si asta nu-I plans bun.
Musai trebuie spovedit!
Este un plans care epuizeaza sufletul, il trage in jos, il tine in boala si-l poarta inspre moarte.

Unde-i nadejdea ta?!
Unde-i credinta ta? !
Unde-i dragostea ta? !

Sa deschizi paginile Sfintei Scripturi la Epistolele Sf. Aposol Pavel catre Corinteni!
Sa te mai intremezi nitel! Sa te insotesti cu gandul cel bun!

De aceea, spun, ca e nevoie sa te porti si spre prilejuri de bucurie, de amuzament chiar.
Iti ajuti creierul sa ramana sanatos.

Iti spuneam, Suflete drag, in Prima Scrisoare, cum ca tu nu esti trup dar vietuiesti in trup in viata aceasta pamanteasca si asta presupune o echilibrata ingrijire si de tine dar si de trup!

Prin puterile tale cele trei  ( ratiunea, vointa, simtirea) sa cauti sa porti trupul spre sanatatea lui functionala! Uite, creierul, daca din pricina vietuirii tale in patima si in pacate, ajunge sa fie solicitat doar cu gand stresor dupa gand stresor, ajunge sa secrete hormoni specializati in a gestiona situatiile de pericol numai ca acestia sunt foarte daunatori pentru trup.

Daca nu-ti ajuti creierul prin ganduri bune de nadejde, de credinta, de dragoste sa mai secrete si el hormonii cei buni, endorfina, serotonina, il pierzi in imbolnavire si-n moarte.

Uite, ramanerea in patima iti imbolnaveste creierul, iti salbaticeste trupul si-ti pierde sufletul de la Hristos, de la Viata cea Vesnica, de la Mantuire.

Trairea in vicii ( alcool, fumat, sex de ,,amorul artei”, jocuri de noroc, jocuri pe calculator, folosirea telefonului, laptop ului, tabletei fara masura) ajunge sa creeze dependente neuronale si acestea greu mai pot fi vindecate. ( voi elabora acest aspect al psiho-somaticii intr-o alta scrisoare)

Iata, trairea in patima iubirii de arginti este atat de  solicitanta pentru sufletul si trupul omului incat ii anesteziaza pana la anihilare capacitatea empatiei care presupune antrenarea celei de a treia puteri sufletesti: simtirea.

,,Unde  nu-i, nici Dumnezeu nu cere”, vorba romanului. Am sa-ti spun niste patanii de-ale mele cu oamenii bolnavi de iubirea de arginti.

Cu ceva timp bun in urma, am solicitat - la nivel de experiment - cativa oameni atat de instariti financiar ce pot cumpara un oras intreg odata. Le-am cerut un imprumut, atat de insignifiat in raport cu capitalul lor financiar, cat un fir de nisip dintr-o galeata plina.
Va povestesc acum.

Milostenia este sa dai din ce n-ai, ,,banii vaduvei.” Sa te doara pentru greul aproapelui tau.
Milostenia nu este sa arunci acolo un franc doi pentru ca aruncandu-i inspre sarac, nu simti ca iti prisoseste dar ti-ai umplut inima de slava desarta a gestului.

Milostenia este sa te doara pentru aproapele.

Bogatia si saracia nu sunt virtuti dar pot fi patimi. Una din iubirea de arginti, alta pe akedie, tristete ca patimi.

Cele mai mari milostenii pe care eu le-am primit au fost de la cersetori. Da da.

Ai citit bine.
Si apoi de la Sfantuta Ema ( vine ea vremea sa va povestesc si despre ea)
Ei mi-au dat fara ca eu sa le cer pentru ca au simtit ca imi este foame.

Ei mi-au dat pentru ca au simtit ca mai aveam nevoie de 3 lei pentru a pleca cu taxiul la vreme de ploaie pe la un doua noaptea dupa o Miezonoptica la Radu Voda.
Ea, Ema, mi-a trimis medicamente pentru ca stia ca am nevoie de ele, racisem intr-un timp, ani multi in urma, destul de serios.
Nicolae, la ai lui 4 ani mi-a trimis gandul dragostei lui cercetandu-ma cu intrebarea .,,Nanna, te mai doale mana? Mai e lupta? Esti un pic mai bine?”

Si au fost atatia alti minunati oameni de- lungul timpului prin care au lucrat Maica Domnului si Sfantul Nicolae fata de mine dar m-am folosit de aceste exemple extreme pentru a  face mai vizibil intelegerii lumesti a sensului adevarat al milosteniei.

Niciodata cand am batut la usa bogatului finaciar nu a avut.

Am facut de doua ori acest experiment, dupa cum iti spunem. Imi vine sa si rad de comicul situatiei in sine, sa si plang pentru greul lor sufletesc.

Iata un episod!
Nu a avut. I-am observat grimasele, sfortarea, disconfortul, incremenirea mintii in momentul in care i-am adresat intrebarea ,,ucigasa”:
,,Ma poti imprumuta cu x bani?”

Si, in secunda urmatoare sfortarii sale intrapsihice, a gasit raspunsul sablon folosit in astfel de situatii tip alerta: ,,,Vai, imi pare rau, nu am acum. Lasa-ma cateva zile sa vad ce pot face”. Si disparut a a fost. Si a aparut dupa ceva saptamani ca si cand nimic din cele petrecute nu se petrecusera.

M-am rugat mult pentru el, ea, ei!
Amarnica boala, arghirofilia- pleonexia, asa se numeste dupa Sfintii Parinti.

,,Mai lesne este sa treaca camila prin urechile acului dect sa intre un bogat in Imparatia lui Dumnezeu.”.( Matei 19, 24) A spus-o  Insusi Hristos Domnul, cu durere.

Bogatul nu iti da nu pentru ca are ceva cu tine, nuuu. El nu iti da din frica de a nu saraci.
Din teama angoasanta ca tu sa nu ajungi sa ii ceri mereu.

Si aici in vine in minte o intamplare de-a parintelui Ioan de Krostadt, parinte de mir, cu preoteasa, cu copii, cu neam mare pe cap care prin dragostea sa fata de Hristos si jertfirea fata de aproapele, a primit Cununa Sfinteniei.

Iesea parintele Kronstadt intr-o Duminica dupa Sfanta Liturghie de la Altar. Si atata puhoi de lume era pentru a primi binecuvantare ca n-avei unde arunca vreun ac. Si printre acestia toti era unul care tot venea si ii cerea Sfantului parinte cate un banut.
Si a venit o data, a venit de doua, de trei ori si parintele ii dadea de fiecare data ca si cand venea pentru prima si prima data.

Vazand aceasta un apropiat de al parintelui, a simtit sa il atentioneze asupra gestului milosteniei implinit deja de veo trei ori cu acelasi cersetor.
Dar parintele, cu vioiciunea spiritului sau inainte vazator si drept slavitor al Preasfintei Treimi a zis:  
,, Da, asa este. Stiu ca a venit de cateva ori pana acum dar nu stiu cand anume a fost el cu de la el ptere sau a fost Insusi Hristos Cel care a batut la usa inimii mele pentru a-mi intinde mana spre Rai”
 ( am redat prin cvintele mele si din memorie, posibil sa fi fost altfel cuvintele exacte ale parintelui dar esenta mesajului este acesta pe care l-am redat).

Of, sarmanul bogat! Cat este de bolnav si el nici macar nu mai stie de el! El este in patima grea a iubirii de arginti. Inima lui se bucura la gandul agoniselii si tremura de frica la gandul risipirii vreunui banut altfel decat pentru interesul personal.
Pana si Mantuirea tot un interes personal o considera si cauta sa si-o improprieze comportandu-se strategic pentru a intra ,,in gratiile lui Dumnezeu” dupa mintea lui sucita.

,, Aceste patimi tulbura relatiile omului cu semenul lui. Dobandirea bogatiilor, spun Sfintii Parinti, se face intotdeauna pe seama aproapelui.
Cel care strange bogatii isi aduna bunuri care nu sunt ale sale si cu cat are el mai multe, cu atat il lipseste mai mult pe semenul sau. De aceea, Sf. Ioan Gura de Aur spune ca cei bogati si cei zgarciti sunt un fel de hoti.

Iar Sf. Vasile ii numeste ,,jefuitori si rapitori” Lumea cu bunurile ei a fost daruita de Creator tuturor oamenilor, ca toti sa se bucure de ele in egala masura-Sf. Simeon Noul Teolog.
Iar daca unii oameni au mai mult decat altii, aceasta este impotriva Vointei lui Dumnezeu, ducand la o stare de lucruri nefireasca si anormala. La inceput n-a fost asa.- Sf. Gigorie de Nazianz.
Aceasta stare a parut ca urmare a pacatului stramosesc si  se mentine si se dezvolta din pricina patimilor omenesti si mai ales a zgarceniei si lacomiei.”-Jean C. Larchet.

Si acestea toate se hranesc de alta patima mai grea, a mandriei. Se insotesc cu iubirea de pantece si succomba in desfranare la barbati si tristete la femei, in clee mai multe cazuri.

Bogatul este atat de preocupat cu patimile personale intr-atat incat nu mai vede, nu mai aude imprejur.

Sa nu te superi nici pe bogat, nici pe sarac, Suflete drag daca si tu ai avut parte de necazuri din pricina acestora! Dar sa te rogi pentru ei ca macar prin  rugaciunile tale, sa-Si intoarca Domnul fata Sa catre ei.

Tu, Suflete drag, sa cauti sa faci milostenie! Sa te doara pentru aproapele tau! Sa-i sari in ajutor cand este nevoie de tine, ca nu intamplator te-a adus Domnul in preajma acelui om sau acelor oameni.

Cand cineva bate la usa inimii tale, atunci chiar Hristos Insusi sta indaratul usii si te asteapta sa apari, sa vrei, sa primesti mana intinsa catre Rai.

Ai o paine sa-mi dai inseamna vrei sa mergi la Rai?

Vai, Suflete, ajung sa-ti spun atatea vrute si nevrute.
Dar na, bonavi suntem cu totii, bolnavi de pacate, vorba bunicii Elisabeta, alt dar minunat  de al meu de la Maica Domnului.

-,,Bolnav ii omul, astazi, de mandrie si de curvie, maica!"

-Asa-i, Bunica frumoasa!

Suntem ,,bogati” in pacate!
De mine nu mai indraznesc sa zic.
Ma stie Domnul.

Pomeneste-ma si pe mine, Suflete!
Posteste si pentru mine o Miercuri!
Si sa dai o paine si pentru mine, nevrednica, sa vada Domnul si Maica Domnului ca n-am scris in van aceste randuri, ca Sufletul tau este inca viu si-i drept lucrator al Cuvantului celui Bun de la Hristos Domnul.

SI iti spun, Suflete drag, ca asa voi face si eu pentru tine: te voi spune Maicii Domnului pentru al tau grabnic ajutor, voi posti alaturi de tine si Miercurea si Vinerea si voi da o paine pentru Sufletul tau ca de aici sa afle poarta spre Rai.

                               Început bun

A ajuns la inima ta, vreun Cuvânt, Suflete drag?

Ai înțeles ce binecuvântare cu îndrăzneală mi-a dat părintele Daniil Horga pentru a transmite pentru tot omul Cuvântul despre folosirea celor 3 puteri ale sufletului nostru care se fac ,,chei la poarta Raiului"?

,,Roagă-te!" înseamnă a-ți antrena puterea rațiunii, ,,Conștiința Care-I Chipul lui Dumnezeu din om".

,,Postește!" înseamnă a-ți antrena puterea voinței tale înspre Hristos.

,,Milosrivește-te!" înseamnă  a-ți antrena simțirea cea neprihănită înspre gândurile, cuvintele și faptele cele bineplăcute Domnului.

Iată cele 3 chei cu care, avându-le, vei putea pune început bun Mântuirii tale, Suflete drag!

A sosit vremea bunului rămas pănă la o următoare Scrisoare.

S-a făcut târziu...târziu pentru faptele, cuvintele și gândurile rele dar nicicând atât de târziu pentru a pune început bun viețuirii noastre.

Te imbratisez, cu imbratisare grabita catre
o inca o revedere si intalnire spre
Slava Preasfintei Tremi!

Suflete drag,
rămâi cu pace!
Doamne ajută!
Să  ne reîntâlnim cu prilejul unei noi Scrisori!
Domnul cu tine
și cu mine, nevrednica,
un suflet dornic de mântuire,
Nicoleta Vascan

P.S.1: Începe Postul Adormirii Maicii Domnului pe 1 August!
,,Tu sa ai grija sa n-o superi pe Maicuta Domnului" asa -mi spunea Pr.Arsenie Papacioc  ( mi-a fost duhovnic in adolescenta) asa iti spun si eu tie! Adica sa n-o suparam cu pacatele noastre! Si sa ne ingrijim de buna randuiala a acestui Post spre binele nostru sufletesc

P.S.2:,,Rugați-vă unul pentru altul
 ca să vă vindecați!" (Iacov 5, 16)
și învățați să vă rugați Maicii Domnului,
câtuși de puțin!

+,,Nădejdea noastrā, adună pe cele risipite: pe cei rătăciți pe cale, povățuiește-i, pe cei căzuți de la buna credință iarăși la credință întoarce-i, pe cei bătrâni sprijinește-i, pe cei tineri îi învață, pe prunci hrănește-i și preamărește pe cei ce te preamăresc; dar msi ales păzește Sfânta Biserica Fiului tău și o ferește întru lungime de zile. Păzește-o sub acoperământul milei tale, apără-i pe ea cu cinstitul tău veșmânt și roagă pe Hristos, Dumnezeul nostru, pe Care mai presus de fire L-ai întrupat, să ne încingă pe noi cu puterea de Sus, ca să ne putem apăra împotriva vrăjmașului ce se ostește asupra noastră." -din Acatistul Buneivestiri

+Rugăciune cu îndrăzneală, ,,Telegramă" către Maica Domnului, cel de-al doilea Paraclis:

,,Deși fărădelegea mea este mai grea decât toate fărădelegile, totuși, tâlharii și desfrânații pe care iubitorul de oameni, pentru nemăsurata Lui milostivire, i-a primit și i-a miluit, îmi dau îndrăznire. Și cu toate că nu te aveau pe Tine, mijlocitoare bună, nu le-a închis ușa milostivirii Sale. Cum să nu mă primească dar și pe mine care nădăjduiesc în ajutorul tău? "
Milostivește-te deci spre mine, păcătoasa și spre sufletul care dimpreună cu mine a rostit cuvânt rugător de îndrăzneală către tine , ,,Doamna mea, căci poți toate câte le voiești, iar pe care le ceri de la Fiul tău le și iau fără îndoială deoarece pe tine te-a făcut mijlocitoare creștinilor."
Primește, dar, rugăciunea mea pentru tot omul neamului românesc spre Slava Preasfintei Treimi, în vecii vecilor, Amin.

P.S.3: .:#Rezistență prin Dreapta Credință

Atenție la neatenție!
Să nu ne excludem singuri mântuirii noastre!!!
Spovediți-vă!
Primiți Trupul și Sângele lui Hristos...
cât mai des...cât mai e vreme...cât s-o mai putea.

Sfânta Împărtășanie-Euharistia-
     rămâne UNICA Sursă
     aducătoare de Viață
     dincolo de veac.

Suntem la apusul vremurilor din urmă.
Măcar acum de-am îndrăzni în
a Nădājdui, a  Crede și a Iubi!
Doar că  această îndrăzneală
cere jertfirea de sine.
Hristos a Înviat!

Uniți....preoții, noi și Hristos!

Citiți și BUN GĂSIT! O nouă rubrică ActiveNews: Poșta Sufletească - de Nicoleta Vascan