ascultă articolul

Posta sufleteasca
Scrisoarea 3
Expeditor: Nicoleta Vascan
Via: ActiveNews


Cuvant de inceput: Ce nu mai stie omul, astazi?
Cat este de bolnav sufleteste.

Suflete drag,

 

te va gasi a mea scrisoare in preajma Luminii Praznicului Imparatesc ,,Schimbarea la Fata a Domnului”,  Sarbatoare mare a sfintirii omului care  primeste - deci voieste-  a-si schimba vietuirea din pacatoasa, in vietuire sfintitoare, bineplacuta Domnului.

Si urmeaza acestui mare Praznic dumnezeiesc, ziua Sfintei Cuvioase Teodora de la Sihla (mergeti de i va inchinati!), care viata toata si-a inchinat-o lui Hristos Domnul.

Si mai este apoi si praznuirea Sfantului Voievod Mihai Viteazul, in 9 August, Sfantul domnitor ortodox care pe de rostul inimii sale rostea Psaltirea toata. Sfintele sale moaste (din cât se cunoaște pana acum) se afla la Schitul Plaviceni din Oltenia (mergeti de-i aduceti cinstire prin inchinare!)

Doamne, ce de bogatii! Ce binecuvantare peste neamul romanesc! Haidem! Cei care mai avem gandul, inima la Domnul, sa ne bucuram impreuna,  sa cinstim dupa cum se cuvine, zilele de praznic dumnezeiesc!

Ca-n rest, „Veacul nostru ni-l umplura saltimbacii si  irozii.” ( Mihai Eminescu, Scrisoarea III)

Pana una alta, am coborat de prin varf de deal in Bucuresti, pentru putin timp.
,,E atata vara-n aer!” ( Mihai Eminescu, Scrisoarea IV)  
Ce de intamplari si pe aici!

,,Azi cand patimilor proprii muritorii toti sunt robi,
Gloria-i inchipuirea ce o mie de neghiobi
Idolului lor se-nchina, numind mare pe-un pitic
Ce-o besica e de spuma intr-un secol de nimic.” ( Mihai Eminescu-Scrisoarea II)

,,P-aici, pe colo mai strabate cate-o raza mai curata” ( Mihai Eminescu, Scrisoarea IV)

                                  Rubliov

-Te conduc.
-Esti un dragut, iti multumesc! Stii cat imi place sa ma pierd pe strazi... in noapte! Mergi cu pace!

Abia lasasem in urma mea un prieten cu sufletul de aur si cu nume de Arhanghel. Ne bucuraseram impreuna de privelistea unui zbor de pescarusi sub un indraznet clar de luna. Depanam amintiri, intamplari dureroase...

O, de-ar fi stiut la vremea alegerilor lui de viata a-ntelege: ,,Cand vezi piatra ce nu simte nici durerea si nici mila De ai inima si minte -feri in laturi, e Dalila!”  (Mihai Eminescu Scrisoarea V). Acum e tarziu pentru orice altceva decat doar cainta pentru propriile patimi si grija fata de copii.

-Imi aduce a cadru de Tarkovski!
Albul pescarusilor in negrul noptii. Ce contrast! Ce socoteala dumnezeiasca!
Purtam in inima scena, vizualul, sunetul scos de pescarusi si umarul de prieten aproape... Se jucau deasupra noastra, deasupra lumii si-n fata lunii. Ii insotea in zborul lor un tricolor. Era vreo 3 dimineata. Statuia Sfantului Voievod Mihai Viteazul, la loc hotarat. Universitate.

Si eu merg, merg mai departe.

-Uite, fata asta este extraordinara!

Aud  o voce de barbat prin noapte.

-Daca ne-ar spune ea, daca ar sti ea, daca ar avea un pictor preferat!

Ii las in apele lor. Erau doi barbati, nu unul. Merg mai departe. Raman din ce in spatele meu, cei doi. Ne despart spatiul si zaduful...
Ei, nici bucurosi, nici suparati, doar filozofi. Continua sa arunce spre cer retorici despre ceva  pictori si despre pictura. Ridica discret tonul, doar doar sa-i aud.

Linistita, ridic asa, doua degete in semn de pace si de Da, v-am auzit.

-Oare, are vreun pictor pe care sa-l placa mult, fata asta extraodinara?

Ma-ntorc cu fata catre ei, m-arat lor mai bine pe axul strazii si strig cu bucurie in noapte, tare, ca si cand m-as fi aflat pe partea cealalta a lumii: RUBLIIOOOV! RUBLIOV!

Stupoare! Raman inmarmuriti. „Fata extraordinara” a intrat in jocul lor.

-Nu pot sa cred ca doar atat...
Doamne, ce se mai tanguia unul dintre ei. Si-a aplecat bratele inspre asfalt ca si cum o mare nenorocire se abatuse asupra mintii si inimii lui.

- Nu pot sa cred ca doar atat! De ce te limitezi atat?

Eram noi trei in mijloc de strada. Langa noi, mai incolo, o Bisericuta.
Ora 4 dimineata.

Veneau catre mine. Unul tot exclama:
-Poti mai muuuult!

Celalalt repeta:
-Rubliov! L-am vazut la Moscova!

-Ooo -mi-am spus, astia-s de-ai lui Hristos dar au ratacit nitel drumul.

Si s-au apropiat bine de tot de mine.

-Cum va chema?
-Eu sunt Vlad.
-Si tu?
-Calin.
-Eu sunt Nicoleta.

Ce suflete frumoase aveau!
Am scos sticluta cu mir din buzunar…asa parfum inmiresmat are si i-am chemat si mai aproape de mine.

A stat atat de cuminte la miruit, Vlad, cel care spunea ca l-a vazut pe Rubliov la Moscova incat mi-a spus:
- Da-I si lui!
S-a apropiat si Calin. Era cel cu stupoarea. Dupa ce l-am miruit si pe Calin, m-am miruit si eu. Eram noi trei in semnul Preasfintei Treimi.

 In ce cadre epocale ar fi surprins Andrei Tarkovski, scena noastra, din propriile nostre vieti?! ,,Calauza”, ,,Andrei Rubliov”...Un tablou al Vietii! Sfanta Treime si-cei trei mai jos de Cer.

-Calin, Vlad, asta-i Libertatea! Rubliov a asezat pe panza insemnul iconografic al Preasfintei Treimi in chip de 3 ingeri. Cum sa nu il prefer tuturor celorlalti mari pictori ai lumii? Lui i S-a revelat Dumnezeu Cel in Treime -Tatal, Fiul si Sfantul Duh, va dati seama?!

O liniste trezvitoare s-a asternut peste noi.

-Va iubesc! Andrei Rubliov este un Sfant! Si noi suntem chemati la Sfintenie!

S-au plecat reverentios. Si au asteptat privindu-ma pana ce m-am pierdut in noapte.

Sa fi avut vreun 28, 29, fiecare. Erau fumati de bauti si proaspat miruiti.

Mergeam eu in veselia inimii mele si imediat in fata imi aparu un altu’...tusti, de prin spatele Bisericutei, rasari asa din senin.
Aducea a Rubliov. Slab, imbracat in negru, serios, grav in miscarea trupului, purta la brat o foaie de carton mare ce aducea a panza de tablou.

-Mi-e foame! Nu mai stiu ce sa fac. Serviciu nu mai am...

M-am intors catre el, am ridicat din umeri si am spus :
-Nu am ce sa-ti dau.... si am simtit durere in inima.

El a venit dupa mine. M-am intors si mi-am cerut iertare.

-Frate, sa ma ierti! Sunt lacoma si rea. Si eu i-am primit. Ia-i pentru Maica Domnului! Zi bogdaproste!

-Bogdaproste!

Se pregatea de rasarit. Am intrat in cascioara, am aprins candela, am ingenunchiat in fata Maicii Domnului si am plans de bucurie si de durere...Vlad, Calin, Rubliov ,,cersetorul inimii mele la Rai” si eu, nevrednica din noapte.
 E atata sfintenie in Cer si pe pamant dar noi, tot robi la patimi.  

                             De la inceput

Suflete, mi-a fost dor de tine, dor sa iti scriu, dor sa iti aduc o bucurie printr-un cuvant de alinare. Da Doamne ca randurile si gandurile pe care ti le astern in Scrisoare sa te insoteasca inspre Mantuire!

Uite, iti impartasesc un gand tainic in ceea ce te priveste: tare mi-as dori ca in loc sa petreci vremea citindu-mi Scrisorile, sa iti petreci vremea in rugaciune, sa fii in tihna ta cu Hristos, cu Maica Domnului, cu Sfntii!

Dar na, stiu ca slabiti de propriile patimi si pacate, suntem chemati sa ne mai intarim unii pe altii, sa ne mai spunem pasul unii altora si prin marturiile personale despre bucuriile si pataniile noastre sa mai invatam a ne trai viata in buna randuiala sufleteasca.

Am invatat de la un prieten intru Hristos, monah, sa nu ma bucur peste masura cand am o bucurie mare ca atunci cand oi avea prilej de intristare, sa nu ma intristez peste masura.

- Nu te bucura peste masura, sora Nicoleta, ca apoi sa nu intristezi fara masura!

Iata dreapta socoteala a mintii imblanzite de un mod de vietuire bineplacut Domnului!

-Roaga-te pentru mila si bunatatea Maicii Domnului! Roaga-te cu toata inima la Maica Domnului si Maica Domnului rezolva. Asa-mi spune bunica Elisabeta si eu iti spun tie ca darul din dar sa se faca Rai!

Suflete, eu nu stiu sa-ti vorbesc despre lume, ma oboseste si, oricum, e si mai mare timp irosit pentru suflet, vorbirea despre lume. Eu am chemare sa-ti povestesc despre ce mai stiu si eu de pe la oamenii frumosi intru Hristos despre Dumnezeu Cel in Treime si despre tine, ,,ruda Domnului".
Stiai ca asa te numesti in fata lui Dumnezeu? Cand Domnul a creat omul, ingerii insisi s-au minunat de desavarsirea lucrarii! Stiu asta de la Sf Grigorie Palama.

-Sunt frumoasa, bunica?
-Esti frumoasa, maica, Il ai pe Hristos in tine! Asa ma rasfata bunica, marturisind neincetat Adevarul care-I Hristos Intrupat. Bunica nu vede frumusetea decat prin puterea Harului dumnezeiesc. Asa vede cand se uita la om: ,,Chipul lui Hristos” din el (pe care il are din momentul zamislirii). Printre atatea gunoaie si resturi de bunatati folosite gresit, bunica vede frumusetea suprema din om, ,,Chipul lui Hristos”.

Of, cam pe unde ne situam cu trairea noastra fata de Dumnezeu?!
Il iubm. Pana unde? Pana la prima pofta, pana la ultima indispozitie sufleteasca?!
Ne mangaiem in mod naiv si periculos pentru mantuirea noastra cu gandul ca ,,Dumnezeu ne iubeste”. Da. Ne iubeste dar este si Drept.
Si daca nu ti-ar fi dat Constiinta si darul liberei vointe, dupa cum nu le-a dat dobitoacelor, te-ar fi scutit de socoteala propriei Dreptati dumnezeiesti. Omul are suflet, animalul are suflare. Omul da socoteala in fata lui Dumnezeu pentru cuvintele, gandurile, faptele sale, animalul nu.

Lasa plansul de sine, Suflete! Revino-ti in fire! Revino la Hristos! Restaureaza-ti ,,Chipul” intru Hristos!

Acum, in preajma praznicului de ,,Schimbare la fata a Domnului” sa primim indemnul si chemarea catre schimbarea noastra launtrica! S-ajungem s-avem ,,raspuns bun la infricosata Judecata”! Haidem ,,sa urcam” muntele Tabor spre a vedea si noi Slava lui Hristos!

Dar sa stii ca la Hristos nu vom putea ajunge decat numai prin stare de jertfa si rugaciune.

                  
                 La una dintre Spovedanii

-Baiete, incotro crezi tu ca mergem noi asa...eu pe ,,bicicleta" si tu tralala...ba pe langa mine, ba de capul tau?! Urca si tu odata pe ,,bicicleta" asta, sa pedalam impreuna! Sa vezi ce rost capata drumul nostru impreuna!

Asa mi-au strapuns inima aceste cuvinte!!! Imaginea metaforei descoperea strafunduri neinchipuite si de neajuns mintii mele, strafunduri ale patimilor mele.

Dar dincolo de mintea si patimile mele era inima mea pe care a durut-o durerea parintelui meu duhovnic fata de mine. Bietul suflet (imi dau si acum lacrimile cand rememorez momentul in sine), cata truda, cata dragoste, sa ma rabde ani, sa m-astepte - cu nadejdea lucrarii dumnezeiesti in inima mea- sa urc si eu pe ,,bicicleta" ...adica tot sfintia sa sa ma duca dar sa fiu si eu pe bicicleta...inspre Hristos.

Eram tare incurcata..nici pe bicicleta, nici pe jos, nici in caruta, nici in teleguta.
Eu habar nu am avut de durerea sa de parinte, parinte duhovnic...adica pricepeam, dar cu mintea pana ce inima mea a raspuns cu dragoste la dragoste.

Ce-a mai colindat parintele duhovnic dupa mine, oho hooo, prin cotloane neaerisite, nepatrunse de lumina dumnezeiasca inca de pe la Sfantul Botez...si cu cat era intunericul mai mare, cu atat sfintia sa se avanta pentru a ajunge impreuna cu Hristos Domnul la inima mea.

Din acea clipa a hotararii mele, pornita din dragoste fata de Hristos si durere fata de durerea duhovnicului meu pentru mine si dorinta de a fi si eu mai ascultatoare in privinta sufletului meu,  m-am lepadat de raul caruia ajunsesem de ma facusem roaba atata amar de vreme.
 Se implinesc in 2023, douazeci de ani de mers cand pe jos, cand pe ,,bicicleta" intru Hristos impreuna cu parintele meu duhovic.
Bunul Dumnezeu sa-i rasplateasca mantuitor gestul iubitor si drept  al inimii sale de parinte spre Slava Preasfintei Treimi!

Si au fost momente cand fiecare dintre noi am avut ispite dar nu am abandonat asumarea drumului impreuna inspre Hristos. Am stat cateodata ore, zile, saptamani,  pana sa fiu primita la Spovedanie, programare avand- se intampla sa fie chemat la alte ascultari- dar nici macar o data in inima mea nu m-am tulburat. Simteam ca Domnul mi-a primit hotararea Spovedaniei chiar daca in sens spatio temporal nu se implinea.
Si, cand inima mea era impovarata pana in josul pamantului, cand nici picioarele nu mai puteau urca dealul pan’ la usa Bisericutei, parintele duhonic rasarea in fata mea si ma bine primea chiar si fara a-l fi anuntat inainte. Il anunta Domnul... Ai vazut, Suflete?!

,,Cum si cand” apartin Domnului, nu noua.
A noastra este clipa de acum care implica a noastra hotarare de a ramane cu Hristos.

Si-mi amintesc, odata, intr-o noapte cand pe ecranul telefonului mi-au parut cuvintele dintr-un sms: ,,Sa vii sa-ti dau o carte!”
Era Pastorul cel Bland care isi trimisese preotul sau ascultator dupa oaia ratacita in ispita gandurilor de intristare, durere pentru neajunsurile lumesti si cine stie cate alte inselatoare ganduri si bazaconii dracesti.

Am mers sa iau cartea si am primit mangaierea Cuvantului Restaurator al Lui Hristos.
Eram din nou la Sfanta Liturghie, eram din nou la adapost.

,,Rugati-va, cei chemati, Domnului!”

Pentru rugaciunile Sfantului Sava cel Sfintit, Bunul si Multmilosardul Dumnezeu Cel in Treime sa-l ocroteasca pe parintele duhovnic pe care mi l-a randuit!

Mergi, Suflete, cauta-ti doctor si, odata gasit, bine cinsteste-l cu a ta dragoste, pretuire si recunostinta ca mult se va osteni in chip tainic pentru  ca tu sa ajungi sa cunosti nu doar poarta Raiului dar sa te si bucuri de bunatatile  Vesniciei! Si sa stii ca veti fi impreuna, ,,voi trei, noi trei” in Numele Preasfintei Treimi, biruitori!

Mai profit un pic de acest prilej al subiectului legat de duhovnic pentru a puncta un aspect privind relationarea ucenica si parintele duhovnic.
Sa ai dragoste fata de sfintia sa, cu considerarea realitatii sale concrete!
Este om, nu Dumnezeu.
Fereste-te in a-l responsabiliza in sinea ta cu sarcina propriei tale fericiri!

Stie Domnul si cunoaste si sfintia sa cand si cata atentie sa iti acorde.
,,De obicei, discutiile cu  oamenii, daca dureaza mai mult de douazeci de minute , se transforma in flecareala si judecare.” ( Pr. Sofronie Saharov)

Tu sa cauti sa fii cuminte, sa faci Spovedanie curata pe patimi si sa nu te folosesti de duhovnic ca si de un bun personal de-al tau, sa nu-l obosesti cu toate maruntisurile mintii tale!

Duhovnicul nu este sluga ta.
Spun aceasta pentru ca mai stiu ceva ,,mioare” si ceva ,,berbeci” care-si necinstesc duhovnicul prin ale lor doleante interminabile.

,,Cand fie un lucru, fie o pesoana atrage iubirea noastra mai mult decat dragostea lui Dumnezeu, atunci savarsim curvie duhovniceasca” ne corecteaza parintele Sofronie Saharov.

Sa ai decenta in purtarea propriei tale dureri intr-o comportare smerita, asta inseamna sa faci un prim pas catre Hristos.

Si sa nu stai fara Doctor, Suflete! Nu prin vrednicia noastra- si atat- trecem de ispite, nu prin vrednicia noastra -si atat- ne pastram veselia inimii, ci cu ajutor mare de la Hristos si de la duhovnic. Mantuirea este impreuna lucrare, a vointei tale, a vointei duhovnicului tau cu Voia lui Dumnezeu pentru tine!

                                Parinti buni

Iti  mai povestec o frantura de prin anii mei, 30 sa fi fost!
Ce m-a mai mustrat iubitul parinte, vrednicul de pomenire, Arhimandrit Arsenie Papacioc:

-Daca acu’, dupa ce pleci de aici, faci un accident pe sosea si mori? Ce pasteste sufletul tau?!

Imi insemnase in inima prin anii adolescenei mele, coordonatele vietuirii in prezenta simtita a iubirii lui Hristos dar, ,,Pacala" de mine, m-am luat cu viata! Si acum, la vrema primei mele maturitati, m-a mustruluit bine de tot. Pfiuuu..ce m-a mai mustrat! Nci nu mai voia sa ma priveasca in ochi.

- Pe mama dumiatale, Elena, o pomenesc ca tare blanda si frumoasa este si o iubeste Domnul dar pe mata’ te las sa te caiesti pentru ca L-ai suparat pe Domnul cu pacatele tale!

Am stat cuminte, in genunchi, la picioarele sale si am primit fiecare cuvant. Imi administra o doctorie amara care-mi curata raniri de la patimile de prin inima mea.

Curata si binecuvanta! Curata si biecuvanta!

Doamne, ce l-am mai iubit! Si acum il iubesc tare pe cel ce mi-a fost duhovnic in adolescenta, parintele Arsenie Papacioc!  

Adica ce inseamna sa iubesti? Sa fii pregatit sa te jertfesti pentru cel pe care spui ca il iubesti. Ce am jertfit eu? Placerea. Pofta cea de suflet stricacioasa. Parerea de sine. Si sunt abia la inceput.

Parinti minunati din Biserica lui Hristos m-au tras inspre Cale, la Viata si la Adevar cu iubirea lor jertfitoare. Cum as putea sa mai fiu ceea ce  de capul meu, inainte am fost....

Umbla, Doamne, nu inceta sa te abati si pe  la inima mea si schimba fata vietuirii mele!

Si mai este si parintele Constanin Galeriu.

Sa fi avrut vreo 6-7 ani cand am participat la o Sfanta Liturghie de-a parintelui si o predica.
Il vad si acum in fata Portilor Imparatesti. Dincolo de blandetea si caldura Cuvantului si a timbrului  vocal fara seaman, gestul mainii sale trasa granita dintre bine si rau. Vorbea intr-un fel greoi pentru intelegerea mea de atunci...acasa cand ajunsesem am auzit ca vorbea ,,academic”, parintele Galeriu.

Vai, cat mi s-a parut de destept! Copila de 7 ani era fascinata de desteptaciunea parintelui Galeriu! Dar inima mea  a batut a bucurie la fiecare Cuvant al parintelui de la acea predica. Sufletul meu simtea Binele din Cuvantul parintelui. Mintea mea mica mai avea de crescut pentru a si putea intelege.

Mi-a dat Bunul Dumnezeu  parinti buni, iubitori ( Mama si Tata) care au ingrijit cu dragoste jertfelnica cei 7 ani ai mei de acasa.
Si apoi, parinti duhovnici. Nu sunt multi. Si parinti sfatuitori, puternic lucratori ai Harului Dumnezeiesc. Vine ea vremea sa iti povestesc.

Prin 1997 am trecut pe la Schitul Darvari pentru inchinare. Ce lucrare proniatoare ca peste ani, Cabinetul sa-mi fie pe langa Schit si pe langa Bisericuta Silvestru!

Merg adesea pe la mormantul parintelui Galeriu ori de cate ori imi este dor de intalnirea cu un ,,academician” de-al lui Hristos.

Si avand acestea toate, tot am plecat la cutreierat muntii si vaile promitatorului si inselatorului abis al proprului meu viitor.

Cand ma gandesc la copilasii care nu au buna indrumare,  ma cutremur.
Vremurile-s tulburi, patimile-s doldora, inimile-s impietrite, sufletele-s pustiite de Duh Sfant, de poezii....

Intelegi, Suflete, de ce trebuie sa vorbim, sa fim deschisi unii fata de altii, astia de ne mai recunoastem in acelasi Duh, macar?!
Si nu intepeniti in granite mentaliste de tipul: ,,asta e al meu”, ,,asta e al tau”...,,nu ma priveste”, ,,nu este despre mine”, ,,ce treaba am eu cu ala de pe strada?!”....
E asa o pasivitate generalizata dintr-o totala lipsa de interes fata de aproapele si o abatere si neascultare crunta fata de porunca dumnezeiasca ,,Sa iubesti pe aproapele tau ca pe tine insuti.”-Mt, 22,39
Societatea traditionalista stia asta pentru ca il avea pe Dumnezeu Cel in Treime  in centrul existentei sale. Ii aduna pe oameni impreuna, in comuniunea unei fratii mantuitoare.

Consumista, insa, societatea de astazi, desparte, dezbina, elogiaza individualismul, consuma pana la epuizare chiar si pana la moarte, omul si viata omului.
Nu mai batem unul la poarta altora pentru o cana cu faina sau cu zahar sau cu malai dar macar sa batem pentru un Cuvant despre ce mai e bine si ce mai e rau.

„Va mirati cum de miciuna astazi nu vi se mai trece?
Cand vedem ca toti aceia care vorbe mari arunca
Numai banul il vaneaza si castigul fara munca,
Azi, cand fraza lustruita nu ne poate insela
Astazi, altii sunt de vina, domnii mei, nu este asa?
Prea v-ati aratat arama, sfasiind aceasta tara,
Prea facurati neamul nostru de rusine si ocara,
Prea v-ati batut joc de limba, de strabuni si obicei,
Ca sa nu s-arate odata ce sunteti –niste misei!
Da, castigul fara munca, iata singura pornire,
Virtutea? E-o nerozie. Geniul? O nefericire.
Dar lasati macar stramosii ca sa doarma-n colb de cronici,
Din trecutul de marire v-ar privi cel mut ironici.
Cum nu vii tu, Tepes doamne, ca punand mana pe ei,
Sa-i imparti in doua cete: in smintiti si in misei.
Si in doua temniti large cu de-a sila s-i aduni,
Sa dai foc la puscarie si la casa de nebuni.”( Mihai Eminescu, Scrisoarea III)

In schimb:

     ,,Repetitie la moarte...din spatele gratiilor”

„Acolo am sezut si am plans...” Psalm 136

Ca tot ti-am mai spus despre Cabinet. L-au asezat Domnul si Maica Domnului vis a vis de Memorialul victimelor comunismului si rezistentei -Sighet, intr-un spatiu pe care daca il privesti de sus, constati ca este inconjurat de Sfinte Biserici, ca omul care vine la psihologul ortodox sa ajunga sa stie, sa afle Adevarul ontologic despre sine si despre neamul caruia ii apartine prin hotarare dumnezeiasca.

,,Neamul romanesc nu va pieri, are o misiune pe care i-a incredintat-o Dumnezeu si o va duce”. ,,Datoria este inainte de drepturi.”
Iar oamenii restauratori ai neamului au fost ,,caractere puternice zidite pe piatra credintei.”
Acestea sunt cuvintele unui suflet cu vocatie de medic psihiatru si marturisitor al Adevarului Treimic cu pretul unei ,,Repetitii la moarte...din spatele gratiilor”.

,,Pentru mine, bataia Destinului a rasunat intr-o dimineata stralucitoare de Septembrie, 2 vineri, 1960.

-,,Doamna doctor, va cauta niste domni.”

,,Seara tarziu, am patruns in sediul securitatii de pe Uranus.”

Interogarea: ,,-Ce discutii ati mai vorbit?”

Acuzarea: ,,Discutii dusmanoase.”

,,Teroarea comunista voia sa-ti ucida capacitatea de a gandi personal, sa te readuca la un obiect inform intr-o turma necuvantatore."

Sentinta: 10 ani de inchisoare.

,,Oare, voi putea sa rezist?”

,,La  27 de ani  imi vedeam viata incheiata.”
,,Jelui-m-as si n-am cui
Jelui-m-as codrului .
Codrul are frunza verde
Dar pe mine nu ma vede
Nu ma vede, nu ma crede...” ( Cantecul inchisorii)

,,N-AM CREZUT CA SUFLETUL POATE DUREA ATAT DE INGROZITOR ( mai tarziu am constatat ca se poate).

,,In fiecare seara ma culcam cu gandul: Doamne, da-mi putere pentru ziua urmatoare!”

,,Dupa eliberare am aflat ca in urma sentintei cu confiscare totala a averii, hainele au fost vandute la cooperativa sateasca, cartile, atat medicale cat si cele de beletristica au fost trimise unei Biblioteci din Brasov. Cele care nu se cadeau a fi citite  ca Biblia, Eroii lui Carlyle si Viata lui Iisus de Papini au fost arse in curtea casei.”

,,Acel vis din inchisoare in care scoteam oameni din valtoarea marii s-a realizat.
Am devenit medic psihiatru, calitate in care m-am straduit sa salvez cat mai multi oameni din ,,Valurile nebuniei:”
Mi-am trait profesia ca fiind insusi sensul vietii mele, nu ca pe un mijloc prin care sa-mi castig existenta.” ,,Mi-am iubit pacientii ingrozitor de mult, teribil.”

,,Sa stiti ca bolile psihice au si o componenta demonica, nu va pot spune de unde si pana unde dar confirm ca exista aceasta componenta.”

 ,,Cea mai mare victorie a diavolului asupra ta este sa te faca sa crezi cum ca nu exista.”

Priveam catre domnia sa si catre Catapeteasma, deopotriva. Sfinte Icoane, Maica Domnului, Sfintii, Sfintele si Galina Raduleanu!

Ce fiinta frumoasa! Ce hotarare in glas, in inima, in propria-i miscare. Dr. Galina are ceva din Mama mea. Poate privirea, poate zambetul, poate dragostea cu care te indeamna si te asteapta sa afli, sa vii, incet, cum poti si tu in Brate Vii Imparatesti. Are duh matern, cald, bun, ocrotitor.

Am petrecut acum vreo 4-5 ani, o vara intreaga, prin varf de deal, parcuragand istoria trairilor sale interioare redate in pagini de carte - ,,Repetitie la moarte...din spatele gratiilor” de Dr.Galina Raduleanu, Fundatia Sfintii Inchisorilor, Pitesti 2013- si am inteles ca ne vom intalni cum si cand va randui Domnul, acest suflet marturisitor cu mine, nevrednica.

Si In seara de 1 August, in prima zi a inceputul de Post al Adormirii Maicii Domnului, la Bisericuta Sf. Ilie din Bucuresti, cum si cand al dorintei mele de a o intalni s-au implinit intr-un ,,acum" al unei serate de cateheza de aleasa marturisire a vietuirii omului intru Hristos.

,,Nu conteaza ce ai fost ci ce ai devenit.”
,,Asta cu: <Desteapta-te, romane!> e valabila tot timpul.”

Slava Preasfintei Treimi si cinstire fara de asemanare Maicii Domnului, ocrotitoarea Sfintilor Inchisorilor din temnitele comuniste si a neamului nostru romanesc!

Cineva, vazandu-ma in fotografie alaturi de doamna dr. Galina Raduleanu, mi-a scris: ,,Ce frumos...cu doamna Galina...Generatie dupa generatie de meserie si marturisire.”

Asa sa ne ajute Bunul Dumnezeu, in vecii vecilor, Amin.

       Diagnoza sufleteasca: „serpi" la inima

Partea vazuta este ceea ce cunosti.
Si mai este si sufletul tau!
Iti doresc sa ajungi sa ti-l cunosti cu Constiinta ,,Care este Chipl lui Dumnezeu din om”- Sf.Ap.Pavel!

,,Se cuvine a-ti aduce aminte, o dumnezeiescule si cinstitule crestet, ca Dumnezeu a zidit intai lumea nevazuta, apoi lumea vazuta <> precum a zis Sf. Grigorie Cuvantatorul de Dumnezeu.
La urma a zidit omul din SUFLET NEVAZUT si TRUP VAZUT (Cuvant la Nastere si la Pasti)”-Sfantul Nicodim Aghioritul

,,Omul este lumea care impodobeste amandoua lumile: pe cea vazuta si pe cea nevazuta –dupa dumnezeiescul Grigorie al Tesalonicului -, este lumea care leaga impreuna amandoua marginile, ale lumii celei de sus si ale celei de jos, facand sa Se arate singurul Ziditor al acestora, dupa cum zice Nemesie.”-Sf. Nicodim Aghioritul

Suflete drag, tu mai simti ca esti creat de Insusi Dumnezeu? Dupa ,,Chipul” Sau? Tu realizezi ca esti singura creatie creata intru totul dupa ,,Chipul Lui Dumnezeu”?

 Inlauntrul alcatuirii tale create, ,,Chipul lui Dumnezeu” este mai pregnant decat chiar in ingeri. Sfantul Grigorie Palama explica foarte clar aceasta.
,,Animalele, necugetatoare dar simtitoare, au un spirit vital care nu poate exista in sine deoarece ele nu sunt inzestrate cu minte si cuvant.

Ingerii si arhanghelii au minte si cuvant -sunt deci fiinte noetice si inteligente-dar nu au duh datator de viata, intrucat nu au un trup care sa primeasca viata de la duh.”-M.H.Vlachos (Psihoterapia ortodoxa, p.121, Ed Invierea, Arhiepiscopia Timisoarei)

 ,,Numai  omul a fost facut dupa Chipul Cel in Trei Ipostasuri" intrucat numai el e inzestrat cu Minte, Cuvant si Duh datator de viata care da viata trupului cu care este unit.”-M.H.Vlachos

,,Deci, precum Dumnezeul Treimic este alcatuit din Minte, Cuvant si Duh, tot astfel e si omul!”-M.H. Vlachos

,,Trupul este un palat imparatesc, iar mintea ca un imparat.
Pentru a intelege mai bine (...) imagineaza-ti in gandul tau ca trupul se aseamana unui palat imparatesc facut cu o arhitectura prea inalta de catre un Ziditor cu intelepciune nemarginita.

Capul este cerdac, inima este camara prea tainica, grabnici alergatori sunt duhurile, aducatori si strabatatori sunt venele sub forma de tevi, iar ferestrele sunt cele cinci organe ale simturilor.

Iar sufletul –sau, mai bine zis, mintea- ( caci Sfantul Calist numeste tot minte, sufletul curatit) trebuie sa il socotetsi ca pe un imparat inconjurat de trei puteri principale: ratiunea, simtirea si vointa. Aceste puteri se afla in toate partile  trupului (sufletul se afla in trup...spune dumnezeiescul Damaschin – ca si focul care se afla in tot fierul cel inrosit), iar ca unealta rationala, prin care lucreaza lucrurile mai deosebite, are creierul.

Scaunul lucrarii si puterii sale celei simtitoare si voitoare, precum si al fiintei sale, il reprezinta inima – (...).Acest imparat are ca hartie, tabla imaginatiei pentru a scrie cate vin de afara prin ferestrele simturilor.”- Sf. Nicodim Aghioritul (Paza celor cinci simturi, Ed.Bunavestire, Bacau 2001)

,,In om, chipul dumnezeiesc este mai pregnant decat in ingeri, intrucat sufletul omului zamisleste trupul cu care se insoteste.”- M.H.Vlachos

Omul este ,,suflet si trup deopotriva”-Sf Iustin Filosoful si Martirul.

In mometul zamislirii omului, sufletul si trupul sunt create dimpreuna. Cu cat inainteaza trupul in cresterea sa fireasca, ,,creste si sufletul manifetandu-si propriile sale energii”.

SALASUL SUFLETULUI ESTE INIMA.
Exista un adanc al inimii fiecaruia dintre noi pe care, din pacate, nu ajungem sa ni-l cunoastem, numai Domnul ni-l stie.

,,Abis necuprins este inima ta”-Sf Macarie Egiptenul si abia ,,la sfarsitul omului se vor descoperi lucrurile lui.” (Isus Sirah 11, 29)

Inima, Suflete drag, este deopotriva organ trupesc si ,,vas” dumnezeiesc.

,,Este iadul in care se coboara Hristos pentru a o descatusa de patimi”.
,,Caci din inima ies: ganduri rele, ucideri, adultere, desfranari, furtisaguri, marturii mincinoase, hule.”-Matei 15,19

Intrebarea este: cum sa patrunda Hristos in inima stapanita de serpii cei nemilosi ai intunericului? Prin chemarea Sa de catre om.
Ai vazut, Suflete,  ,,Domnul a venit la sufletele din iad care strigasera catre El”.

La plasmuirea sa, sufletului ,,nu i s-a dat o iutime fara ratiune si o pofta fara minte”-Sf. Iustin Filosoful si Martirul.

Patimile sunt  o pervertire a puterilor sufletesti de la firescul lor.
 ,,Dumnezeu nu este nici creatorul si nici pricinuitorul raului. S-au inselat, asadar, aceia care au spus ca exista in suflet unele patimi firesti, nestiind ca noi suntem aceia care am schimbat in patimi insusirirle proprii  firii noastre, asa precum am trasformat in desfranare instinctul nasterii de prunci, tot din fire apoi ni s-a dat mania impotriva sarpelui dar noi am folosit-o impotriva aproapelui; din fire avem ravna cu care sa ne sarguim spre a dobandi virtutile dar noi ravnim spre rau; in mod firesc sufletul doreste slava, insa pe aceea de sus; in mod firesc se mandreste dar impotriva demonilor; asijderea ne veselim dar numai pentru darurile primite de la Domnul si pentru fericirea aproapelui; noi am primit de la natura tinerea de minte a raului dar numai impotriva vrajmasilor sufletului pecum am primit si pofta de mancare nu insa si cea de neinfranare.”- Sfantul Ioan Scararu

Inima, Suflete, ori se face locas al lui Hristos ori cuib al ,,serpilor" nemilosi care ajung la tine prin portile celor cinci simturi ale tale si a ta vointa slab lucratoare.

,,Pentru ce Solomon porunceste cu atata seriozitate, zicand:<>? Deoarece inima este, dupa cum am zis, centru al tuturor simturilor (ca simturile se impart in cele din afara –si sunt cinci deosebite- si in cele dinlauntru, din inima –si este unul-, iar cele cinci simturi sunt ca si unul, dupa Sfantul Diadoh, precum sunt razele dintr-un cerc: privindu-se afara din centru, sunt multe, iar in centru toate sunt unul) si al puterilor sufletului si al trupului, cu anevoie este, iar mai degraba cu neputinta, a se curati inima de nu se vor curati toate celelalte simturi si puteri ale sufletului.” Sf.Nicodim Aghioritul

,,Caci unde este comoara voastra, acolo va fi si inima voastra”- ( Luca 12, 34)
Ca sa ajungi sa intuiesti inima cuiva, este ajutator sa-i privesti fata: ,,o inima vesela insenineaza fata”- ( Pilde 15, 13).

Inima curata aduce sanatate sufletului.
,,O inima fara patima sustine viata trupului.”( Pilde 14.30)

Ce este patima? Abaterea voii omului de la Cuvantul scris de Dumnezeu in inima sa prin actul creator.

,,Altceva este curatia mintii si altceva a inimii. Mintea este unul din simturile sufletului. Iar inima este cea care cuprinde si tine la un loc simturile dinlauntru. Ea este radacina. Si daca radacina e sfanta si ramurile sunt sfinte. Sau daca inima se curateste, e vadit ca si toate simturile se curatesc.
Daca mintea se ingrijeste de citirea dumnezeiestilor Scripturi sau se si osteneste putin in posturi si privegheri si linistiri (...) se va curati (...). Caci precum repede se curateste, asa repede se si intineaza. Iar inima (...) odata curatita, nu i se mai intineaza curatia de lucruri.”-FR 10, cap 83, pp 415-416

,,Sa nu stai de vorba cu vrajmasul!”, ma atentiona parintele Arsenie Papacioc.
Sa nu ne invoim cu pacatul, deci!
 Sa ne pazim de gandurile cele rele care, odata patrunse in suflet, greu si cu truda mare mai pot fi scoase afara fara vreo vatamare sau subrezire a fiintei tale!

,,Caci precum tamaind cu tiriac, coarne de cerb sau alte otravuri potrivnice, gonesc pe serpii cei veninosi din acea casa in care se afla, in acelasi chip si pe gandurile cele intinate si pe patimi le goneste din inima pazirea ei, precum si tamaia rugaciunii celei de gand.”- Sf. Nicodim Aghioritul ,,Paza celor cinci simturi”, pg 259)

Si de au ajuns ,,serpii” in inima ta, prin buna ta invoire, sa vezi ce te pun la treaba!
Te-ndeamna sa fugi de colo colo, sa alergi dupa infinite posibilitati de hranire a lor. Numai ca astia nu se satura niciodata. Cu cat le dai, cu atat mai tare, te sugruma.

 Le este  mereu ,,foame" de placere, de lancezeala, de tutun, de alcool, de trup gol de femeie sau de barbat, de bani, de intunericul starilor rele de frica, groaza, deznadejde, de mandria de a fi slaviti si multe alte rautati ale intunericului.

Dumnezeu cu noi!  Ce de serpi! Ce de patimi...si cati robi! Robi la patimi.

Ori Hristos, cand L-ai primit in nima ta, nu te mai zoreste nicaieri. Iti umple camara inimii tale cu pacea cea buna si odihnitoare, cu linistea cea cuminte, cu bucuria pentru tot si toate. ,,Nu mai traiesti tu ci Hristos in inima ta” -asa pilduitor ne aminteste parintele Sofronie Saharov.

Ai asistat vreodata la manifestarile  unui om beat crita? Precum demonizatul face: zbiara, urla, grohaie, tranteste, sparge, loveste.

Ai inteles ce-i patima? O forma de demonizare. Cu cat ii dai voie prin patimile tale, cel rau isi face loc in trupul tau si incepe sa ti-l domine.

 Harul si mamona nu sunt impreuna in acelasi loc. Ori este unul, ori este altul dar niciodta impreuna. Sa iei seama, Suflete, la Cuvantul mustrator al Mantuitorului,  nu poti sluji la doi domni: ,,lui Dumnezeu si lui mamona.” ( Mt.6,24)

Si odata ce alegi cui sa slujesti, inima ta se face salas al locuirii celui caruia ii permiti sa ajunga la ea iar viata ta intreaga va ajunge sa semene cu locuitorii Cerului sau cu a dobitoacelor din cuiburiile de prin adancuile pamantului.
Sa parcurgi  de vei vrea, cartea ,,Oameni si demoni” de pr. Rodion (povestim vreodata si despre ea)!

Si cu ocazia asta imi apar in minte - de prin lume vazuti-, ,,serpii" care te imbie la ,,urcari pe nivel”....acus esti in urcare spirituala, acus esti in moarte dar tu ,,evoluezi spiritual” prin puterile tale si cu sarpele in jurul gatului tau.

- ,,Minte pacatoasa, inima ticaloasa!” -exclamatia frecventa a Bunicii Elisabeta, potrivita pentru toate incalcelile inselatei minti a omului, mai ales a celui din zilele noastre.

Cand aud cum povestesc unii despre cum au ,,evoluat spiritual”, ma cuprind frica si cutremurul.
-Doamne, nu-i lasa hai hui pe coclaurile din  mintea lor, robita ,,serpilor” nemilosi ai mandriei si inchipuirilor fel de fel. Auzi tu, e serparaie in inima lui da el este evoluat spirtual si cu mult deasupra maimutei necuvantatoare din care -afirma cu convingere stiintifico aiuristica cum ca - se trage.

-Inchina-l, maica! -ma lamureste bunica Elisabeta.

Aflarea inimii este factor esential al mantuirii, spun Sfintii Parinti. S-ajungi sa ai inima duhovniceasca, metafizica, nu doar trupeasca!

Aflarea in sine a  inimii echivaleaza cu descoperira persoanei. Persoana este omul cel tainic al inimii ,,intru nestricacioasa podoaba a duhului bland si linistit care este de mare pret inaintea lui Dumnezeu.” (I Petru ,3,4)

Persoana nu  poate fi cuprinsa in termeni si explicatii  stiintifice.

Persoana umana este ,,rob al lui Dumnezeu”, pentru ca L-a primit pe Hristos in inma sa si L-a recunoscut Domn ales,  Stapanitor si Fauritor al inimii sale.
Ce mai rade vrajmasul prin gura mirilor sau a nuntasilor cand aud la Sfanta Taina a Cununiei:  ,,Se cununa robul lui Dumnezeu ...cu roaba lui Dumnezeu...” si-ncep rastele si coatele prin Biserica. Vorba bunicii:

- ,,Ia uite, spurcatul, ii arde, se framanta!”

Pai cum, mirele si mireasa erau robi ai desfranarii  -balaur cu capete multe- cum sa fie rob al lui Dumnezeu, acum?!  Si-i lupta pe saracii miri dupa Cununie de ,,slabi de ingeri” fiind, mare parte dintre ei, -din nou- robii lui Dumnezeu imbaiati in Harul Tainei Sf Cununii  se fac prin vointa lor, robi ai spurcatului balaur, iar.
Unii isi fac din casnicie, bordel cu usile larg dechise catre iadul placerilor mereu nesatisfacute.
Altii isi fac poligon de tragere a spurcaciunilor emotionale nespovedite vreodata; altii isi incearca muschii pe neveste, altele se apuca de ingrasa sarpele vorbirii fara masura de-si tacane la cap barbatul ... si tot asa.

Dai intr-unul, tipa toti. E serparaie mare in inima omului...plin cu balauri, serpi de toate culorile pamantului.

Mari, mici..ei stau acolo pentru ca tu i-ai primit in inima ta prin lipsa de trezvie a Constiintei tale.
Pentru ca tu ii intretii prin amanarea pocaintei tale.
Pentru ca tu te-ai infratit cu ei prin repetarea fara discernamant a pacatelor, unul dupa altul.
Pentru ca tu nici nu mai stii de ei ca ti-au impanzit inima.

Si-n loc sa-L primesti pe Hristos in nima ta, ai primit lighioana dupa lighioana pana ce inima ta ti s-a facut mai alunecoasa si mai nemiloasa precum limba de sarpe.
Sudui, desfranezi, te intristezi, furi, minti, iti necinstesti parintii, esti pus pe cearta, pe vaicareala, te imbuibi...dupa cum te-nteapa sarpele.

-Ii bolnav, maica, ii bolnav! -asa miluieste bunica Elisabeta omul netrebnic. Nu se supara pe el.
- Ii bolnav, ii neputincios. Sa ne rugam pentru el, maica!
-Sa ne rugam, bunica!

       Fuguta la Hristos, „Doctorul Cel Mare”!

Aveam sa-ti scriu  mai mult dar simt ca ai obosit deja, insotindu-ma pana aici.

Urla o mata pe la fereastra...a aflat ca va scriu. Miorlaie..vai, ce se mai tanguie!
Ceasul arata orele 3 dimineata. O fi vremea ei.

-Iesi, pleaca, teme-te, fugi!
Nu tu! Mata si sarpele din inima ta!

Na ca te-am facut sa razi!

Bucurie, Suflete drag!
 Hristos ne asteapta curati, sanatosi si frumosi!

Sa faci sa-ti fie bine la tine in suflet!

La ,,imbaiere” cu noi!
,,Precum sarpele, scos din ascunzis la lumina, se sileste sa fuga si sa se ascunda, tot astfel si gandurile cele rele, date pe fata prin marturisire desavarsita, se grabesc sa fuga de la om.”-Sf.Ioan Casian

Fuguta la Hristos, ,,Doctorul Cel Mare” !
Mai este o saptamana intreaga din Postul Adormirii Maicii Domnului.
Bate la poarta Raiului!
Mantuirea incepe de aici
Bate si striga: ,,Si ca Iona, Tie ma rog, Dumnezeule, din stricaciune, scoate-ma!”

Iar la Scaunul Spovedaniei aflandu-te sa spui asa: Hristoase al meu, curateste-mi mintea, inima si sufletul! Iti marturisesc Tie pacatele facute cu gandul, cu cuvantul, cu fapta prin.....si incepi sa spui patima  dupa patima, pacat dupa pacat  (hula la adresa Duhului Sfant -pentru cine a injurat de cele sfinte-; prin mandrie,; prin crima -cine a facut asa ceva-; prin avorturi -cine a facut asa ceva-; prin parerea de sine, prin iubirea de arginti; prin iubirea de pantece; prin manie; prin tristete; prin desfranare; prin miciuna,; prin fumat; prin mers la jocuri de noroc; prin mers la ghicitoare; prin furt; prin injuraturi de tot felul; prin neascultare de Cuvantul ce Bun al Tau, Hristoase; prin neingrijirea casei cu Sfestanie,; prin lipsa  de la Sf. Liturghie; cu lipsa de milostenie; cu lipsa rugaciunii.....si mai completezi tu dupa cum ti le stii si dupa Indreptarul de Spovedanie.!)

Sa spui tot! Hristos te-a vazut cand pe toate le-ai infaptuit. Asteapta doar a ta recunoastere si a ta intoarcere cu fata catre El spre a ta salvare sufleteasca.

Si sa-ti petreci apoi viata dupa cum il sfatuia staretul Teofan Grecul pe Andrei Rubliov: cu constiinta faptului ca Dumnezeu a iertat tot ceea ce ai marturisit si cu permanenta durere si parere de rau fata de toate cele cate rele ai facut:
,,SA TE ZBATI INTRE IERTAREA LUI DUMNEZEU SI MUSTRARILE CUGETULUI TAU!”

Numai cel care se roaga cu sufletul mai poate deosebi lucrurile nevazute, tine minte!

Ti-am scris acestea toate si multe, si pe alocuri greoaie,  cu lacrimi pentru durerile tale, pentru pacatele mele, cu lacrimi pentru greul neamului romanesc.
Mi-e dor sa stiu ca stie tot omul ca suntem de-ai lui Hristos, creati ,,dupa Chip si chemai intru asemanare”! Sa ne rugam sa ajunga sa izvorasca credinta tare din adancul sufletului fiecaruia dintre noi spre Slava Preasfintei Treimi!

                   Spovedania lui Rubliov

Rubliov -Ce se intampla cu lumea aceasta? Crestini de-ai nostri, cot la cot cu tatarii, ucid, schingiuesc, prada Bisericile. Si doar mi-ai spus ca asa va fi. Acum eu o duc mai rau decat tine. Tu ai scapat, esti mort dar eu...

Staretul -Mort...si ce daca sunt mort?

Rubliov -Nu asta am vrut sa-ti spun. Jumatae din viata am trait-o ca un orb. Jumatate din viata. Pentru oameni am muncit zi si noapte. Dar acestia nu sunt oameni. Aveai dreptate atunci cand imi spuneai Adevarul.

Staretul -Multe am spus eu. Tu gresesti acum, eu greseam atunci.

Rubliov -Nu avem aceeasi credinta, acelasi pamant stramosesc? Nu suntem din acelasi neam? Nu avem acelasi sange? Unul din tatari radea, uite asa, batjocoritor si striga: ,,Si fara ajutorul nostru, v-ati macearit intre voi!”. Ne-am acoperit de ocara. Pe toti ai nostri i-am omorat. Si pe Serioja al meu. Un copil parasit pe care l-am gasit intr-o zi ca aceasta. Numai ea a scapat.

Staretul -Acum trebuie sa plec.

Rubliov -Mai ramai! (...) Sa ne asezam, vreau sa iti spun ceva..

Staretul -Stiu ce vrei sa imi spui.

Rubliov -Stii, eu nu mai pun mana pe penel.

Staretul -De ce?

Rubliov -Nimeni n-are nevoie de toate acestea.

Staretul -Doar pentru ca au ars Biserica
zugravita de tine? Mie mi-au ars atatea...la Vaskov, la Novgorod, la Glici..Iei asupra ta un mare pacat.

Rubliov -Nu ti-am spus lucrul cel mai cumplit. Am ucis un om. Era un rus. Cand l-am vazut cum o tara dupa el…Priveste-o! Uita-te numai la ea!

Staretul- Din cauza pacatelor noastre, raul a luat chip de om. Cand ai vrut sa omori raul, ai omorat o fiinta omeneasca.
Domnul iti va ierta pacatul, dar tu sa nu ti-l ierti! Sa te zbati intre iertarea lui Dumnezeu si mustrarile cugetului tau!
Pacatul savarsit de tine...
Cum se spune in Sfanta Scriptura? ,,Invatati sa faceti binele, cautati dreptatea, ocrotiti pe cel asuprit, faceti deptate orfanului, aparati pe vaduva, veniti, totusi, sa ne judecam, zice Domnul.” ,,De vor fi pacatele voastre cum e carmazul, se vor face alba ca zapada!” Vezi? N-m uitat inca acete cuvinte

Rubliov -Stiu, Dumnezeu e milostiv, ma va ierta. Jur ca de aici ma voi pedepsi prin tacere. Nu mai am ce vorbi cu oamenii de acum inainte.
E buna hotararea mea?

Staretul -Nu am niciun drept sa-ti dau sfaturi.

Rubliov -Tu n-ai ajuns in Rai?

Staretul -O, Doamne! Raiul nu este asa cum vi-l inchipuiti voi!
(...)

Rubliov -Oare, mult o sa mai induram?

Staretul -Nu stiu...pesemne totdeauna. E tare frumos ceea ce ai facut ( privind la pictura Icoanelor din Biserica)!

Rubliov -Ninge. E infricosator sa vezi cum ninge in Biserica!

Ti-am redat acest pasaj din capodopera lui Andrei Tarkovski, productia cinematografica ,,Andrei Rubliov”; pe la  1 ora si 49 minute vei gasi scena dialogului tainic al lui Rubliov cu staretul sau, aparut prin vedenie dumnezeiasca dupa ce se mutase la Domnul. Sa privesti filmul cand vei avea stare!

Sfintii lui Dumnezeu sunt suflete vii.

Iti mai amintetsi de Rubliov, ,,cersetorul inimii mele la Rai”  aparut  din senin pe strada Bucurestiului, prin noapte?

S-a făcut târziu...târziu pentru faptele, cuvintele și gândurile rele dar nicicând atât de târziu pentru a pune început bun viețuirii noastre.

Dupa credinta noastra, fie noua!

Suflete drag,
rămâi cu pace!
Doamne ajută!
Să  ne reîntâlnim cu prilejul unei noi Scrisori!
Domnul cu tine
și cu mine, nevrednica,

un suflet dornic de mântuire,

 

Nicoleta Vascan

P.S.1: „Rugați-vă unul pentru altul
 ca să vă vindecați!" (Iacov 5, 16)
și învățați să vă rugați Maicii Domnului,
câtuși de puțin!

+,,Nădejdea noastrā, adună pe cele risipite: pe cei rătăciți pe cale, povățuiește-i, pe cei căzuți de la buna credință iarăși la credință întoarce-i, pe cei bătrâni sprijinește-i, pe cei tineri îi învață, pe prunci hrănește-i și preamărește pe cei ce te preamăresc; dar msi ales păzește Sfânta Biserica Fiului tău și o ferește întru lungime de zile. Păzește-o sub acoperământul milei tale, apără-i pe ea cu cinstitul tău veșmânt și roagă pe Hristos, Dumnezeul nostru, pe Care mai presus de fire L-ai întrupat, să ne încingă pe noi cu puterea de Sus, ca să ne putem apăra împotriva vrăjmașului ce se ostește asupra noastră." -din Acatistul Buneivestiri

+Rugăciune cu îndrăzneală, ,,Telegramă" către Maica Domnului, cel de-al doilea Paraclis:

,,Deși fărădelegea mea este mai grea decât toate fărădelegile, totuși, tâlharii și desfrânații p
pe care iubitorul de oameni, pentru nemăsurata Lui milostivire, i-a primit și i-a miluit, îmi dau îndrăznire. Și cu toate că nu te aveau pe Tine, mijlocitoare bună, nu le-a închis ușa milostivirii Sale. Cum să nu mă primească dar și pe mine care nădăjduiesc în ajutorul tău? "
Milostivește-te deci spre mine, păcătoasa și spre sufletul care dimpreună cu mine a rostit cuvânt rugător de îndrăzneală către tine , ,,Doamna mea, căci poți toate câte le voiești, iar pe care le ceri de la Fiul tău le și iau fără îndoială deoarece pe tine te-a făcut mijlocitoare creștinilor."
Primește, dar, rugăciunea mea pentru tot omul neamului românesc spre Slava Preasfintei Treimi, în vecii vecilor, Amin.

P.S.2: .:#Rezistență prin Dreapta Credință

Atenție la neatenție!
Să nu ne excludem singuri mântuirii noastre!!!
Spovediți-vă!
Primiți Trupul și Sângele lui Hristos...

cât mai des...cât mai e vreme...cât s-o mai putea.

Sfânta Împărtășanie-Euharistia-
     rămâne UNICA Sursă
     aducătoare de Viață
     dincolo de veac.

Suntem la apusul vremurilor din urmă.
Măcar acum de-am îndrăzni în
a Nădājdui, a  Crede și a Iubi!
Doar că  această îndrăzneală
cere jertfirea de sine.
Hristos a Înviat!

Uniți....preoții, noi și Hristos!