Cunoscutul realizator TV Rafael Udriște, veteran de-acum al Ligii Studenților, a publicat un text emoționant însoțit de fotografii inedite, de 27 Martie - Ziua Unirii Basarabiei cu Țara și ziua în care, în 1992, ajungea la Catedrala Patriarhală și apoi în Piața Universității Sfânta Cruce purtată de tinerii României Mari în Drumul Crucii de la Chișinău la București:

„De câte ori treceți prin Piața Universității, fie că sunteți pietoni, fie că sunteți în mașină, la semafor veți vedea în apropierea intersecției mai multe cruci, printre care și una de lemn.

De 31 de ani stă această cruce în scuarul dintre Universitate și Teatrul Național și are o poveste necunoscută (la fel ca și istoria noastră națională).

Această cruce este mărturia unei generații. Face parte din biografia ei. Tinerii anilor `90, elevi și studenti, au purtat-o pe umeri, parcurgând „Drumul Crucii” pe jos, de la Chișinău la București. După doi ani de la căderea regimului comunist din România, acest gest al tinerilor români arăta politicienilor de atunci că nu mai era nimic de așteptat, nimic de negociat în ceea ce priveșe destinul pământesc al românilor: unirea Basarabiei cu România.

Părintele patriarh Teoctist a înțeles acest strigăt mut al tinerei generații și în toamna aceluiași an, 1992, a refăcut uniunea spirituală a românilor în aceeași Biserică-mamă și a reînființat Mitropolia Basarabiei.

Am găsit astăzi în arhiva personală un exemplar din revista „Decembrie”, revista scrisă și editată de elevii Liceului de Informatică din București dar și câteva fotografii din timpul marșului. (Pe 24 martie 1992 intram în curtea mănăstirii Sinaia, după cum vedeți și în fotografii - nu îmi amintesc cui să îi mulțumesc pentru ele).

Aceste pagini ale unei reviste de liceu, paradoxal, și nu ale unui ziar central, aceste fotografii, rătăcite într-o cutie cu amintiri, vorbesc despre o generație, vorbesc despre o stare de spirit și mai ales despre o profundă declarație de dragoste pe care niște tineri au făcut-o țării lor.

Pentru că sunt mâhnit (nu am să scriu acum despre asta), am să adaug acestei postări cuvintele lui Mircea Eliade, publicate în revista mai sus-menționată: "Trebuie sa iubești România cu frenezie, s-o iubești și să crezi în ea împotriva tuturor evidențelor – ca să poți uita gradul de descompunere în care am ajuns". Și cuvintele părintelui Sofian, român născut în Bălți: „Poți să te usuci și să mori de foame, dar dacă ai răutate împotriva aproapelui tău și îl vorbești de rău, zadarnic îți este postul”.

Crucea de lemn de la Universitate este declarația de dragoste pe care generația mea o face, în fiecare zi, României.”

FOTO:

FILMUL: