ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


... iar vulturii și corbii însoțiți de alte croncănitoare cu pene vopsite dau deja roată asupra viitoarelor stârvuri. 

Sunt românii.

Carne de tun. Carne înlocuitoare a trupurilor tocate și intrate deja în malaxorul din Abatorul Ucraina.

Sufletele lor nici nu contează pentru bestiile sataniste cu mască de umanoizi scrobiți din spatele tuturor războiaielor mondiale.

Hienele securistoide care amușinează în jurul Cotroceniului și a "palatului de spume mincinoase" de la Bruxelles au deja nările palpitânde sacadat.

Simt mirosul de sânge.

Și de bani.

Așa cum și noi, "poeții ca și soldații", jurnaliștii, simțim căscarea hăului pentru frații noștri.

Simțim la fel ca acum exact 90 de ani.

Constantin Virgil Gheorghiu:

"E o zi de sfârșit de toamnă a anului 1936. Maestrul Crevedia îmi dictează articolul său, ca de obicei, dar apoi nu mă mai lasă liber.

- Poete, mi-a spus, mi-ai povestit că tatăl tău a terminat seminarul la Iași pe 28 iunie 1914, a doua zi după atentatul de la Sarajevo. Atentat care a declanșat marele Război Mondial. Ți-a fost milă de tatăl tău care a avut nefericirea de a intra în viață în ziua în care a început Marele Război. Sunt dezolat să-ți spun, dar nu ești mai bine sortit ca el. Ai 20 de ani. Vârsta tatălui tău de atunci. Tocmai ți-ai dat bacalaureatul și ai debarcat la București pentru a-ți începe cariera. Or, suntem în 1936. E anul în care începe cel de-al Doilea Război Mondial. Un război ce va fi poate mai atroce decât primul.

Am devenit roșu de rușine. Căci nu întrevedeam nici un început al războiului. Nicăieri. În jurul meu viața se desfășura normal. Tipărirea primei mele cărți începuse. Punerea în vânzare a acesteia era anunțată pentru începutul primăverii.

- Se scrie în cartea lui Amos, în Vechiul Testament, că Dumnezeu nu face niciodată ceva fără să vestească mai întâi prietenilor Săi profeții, a continuat Crevedia. Poet și profet sunt sinonime. Odinioară, un singur cuvânt le desemna pe amândouă. Poetul trăiește, trăiește cu intensitate, amplificând toată istoria prezentă. Trăiește, simultan, tot trecutul poporului său. Poetul trăiește, de asemenea, prin anticipație, toate evenimentele ce vor urma. Poetul este, în același timp, memoria trecutului, cutia de rezonanță a prezentului și antena timpurilor ce vor veni. Pentru un singur om e prea mult. Și e dramatic. Dar așa stau lucrurile. Nu putem schimba nimic. Nu pot nici eu să mă sustrag acestei drame. Căci sunt poet. Ieri, directorul ziarului mi-a cerut să fac bilanțul anului 1936. Un articol de două pagini pentru numărul special de sfârșit de an. Am început lucrul de seara. Și nu puteam să mai dorm. Citind evenimentele anului 1936, am descoperit că al Doilea Război Mondial bate la ușă. Îl trăiam în prezent. Fără să ne dăm seama. E descoperirea mea. Revelația mea. N-am avut curajul să o trezesc pe soția mea și să o anunț că eram în plin război mondial. Ar fi putut să creadă că am înnebunit. N-am îndrăznit să-i spun nici dimineața, la micul dejun. Ea trăiește de la o zi la alta. Ca toți oamenii normali. Dar ție pot să-ți spun, căci ești poet. Tu poți să înțelegi. Vezi, n-am curajul să scriu aceasta în ziar. S-ar spune că maestrul Crevedia a înnebunit. Adevărul este adeseori rău primit. Dacă poetul persistă în a aclamă adevărul, e ucis. Popoarele i-au ucis mereu pe proroci (Matei 5, 12).

Europa e asediată atât din Răsărit, cât și din Apus. Ea e agresată și din interior. E pe cale de a fi devastată. Trecută prin foc și sabie. Ai văzut o casă în care au intrat hoții în miez de noapte? Ai văzut un asemenea spectacol, poete? Când locuitorii descoperă că tâlharii sunt în casă, nebunia e generală. Oamenii cumsecade, surprinși dormind, coboară din pat în cămașă de noapte și pun mâna pe tot felul de arme aflate la îndemână ca să facă față agresorilor. Oamenii cumsecade înșfacă bâte, puști, cozi de mătură, revolvere, tot ceea ce le cade în mână. Toți ai casei, pe neașteptate, în miez de noapte sunt pe picior de război. Bunica, bunicul, femeile, servitorii, copiii, cu toții sunt în picioare. Toți sunt înnebuniți. Cu toții, în cămașă de noapte, înarmați cu arme aflate la întâmplare, cu instrumente bizare.

În momentul de față, Europa e la fel. Ea oferă același spectacol. Tragic și ridicol în același timp. Popoarele Europei, oamenii cumsecade și civilizați, se află pe neașteptate pe picior de război..." (Memorii - Martorul Orei 25, Editura Sophia, 2017, p. 309-311)

Atunci războiul venea de la Răsărit. Din Uniunea Sovietică. Acum vine și de la Răsărit și de la Apus. Din noua URSS - Uniunea Sovietica Europeană. Cât și din interiorul țării, unde și-au făcut cuib șerpii soroșiști-securiști.

Numai Dumnezeu și Maica Domnului ne mai pot ajuta, pentru a salva Grădina Ei din Carpați.

Să punem genunchii și toată ființa noastrâ la rugăciune!