De aproape două săptămâni aștept („Alo, Patriarhia trez(v)iți-vă!”). Dar se vede treaba că trez(v)irea e grea! În trepte. Parcă ar fi „o golgotă”. Spuneți de toate, îndemnuri, fapte de milostenie și ajutor. Vă rugați în genunchi, bătând mătănii. De parcă asta vă acoperă lipsa coloanei vertebrale. Am înțeles că nu vreți ca printr-un gest frust (și brusc) să periclitați unitatea pan-ortodoxă. Mă rog! (... și eu). Nu e locul să dezvolt aici meandrele unei ipocrizii de veacuri sau „lungă cât o zi de post” cum ar zice românul sătul de păpădie și urzici.

Ce e atât de greu de mărturisit că în ziua de astăzi, pomenirea Patriarhului Chiril la Sfânta Liturghie este o BATJOCURĂ la adresa Trupului și Sângelui lui Iisus Hristos? La o astfel de Jertfă noi pomenim pe un monstru care certifică asasinatul violent la adresa întregii umanități? Ce așteptați?

ÎNTRERUPEȚI COMUNIUNEA CU UN ASEMENEA CRIMINAL!

Când o să înțeleagă Sinodul BOR că e nevoie de bărbați și nu de alunecoase adaptabilități conjuncturale camuflate în sărutarea păcii?

Cum va arăta Duminica Ortodoxiei de mâine? Ca o duminică all inclusive, adică pomenindu-l în continuare pe KGB-istul traficant de țigări din fruntea Bisericii Ortodoxe Ruse care justifică din perspectivă morală (?!!!) această ucigașă „salată a la russe”? Și eu, smerit, cu capul plecat și rugăciunea Sfântului Efrem Sirul pe buze („... dăruiește-mi ca să-mi văd greșalele mele și să nu osândesc pe fratele meu...”) să fiu părtaș la asta? Pe mine unul, e drept, un păcătos inconturnabil, mă cuprinde greața! Ce înseamnă asta? Înseamnă că dacă apuc acest moment în biserică, o șterg imediat afară să trag o gură de aer curat (cât de curat mai e posibil în ziua de azi)! Unde ești Anania „ca punând mâna pe ei....” Asta că tot îi comemorați voi astăzi pe luptătorii anticomuniști!

Foto: Biserica din satul Bobrik, regiunea Kiev, distrusă zilele trecute

Răzvan Ionescu