ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice donație este binevenită. Doamne, ajută!


Citim în „Gazeta de Transilvania” de acum 14 ani o epistolă adresată unui turnător ajuns președinte care declara că „școala noastră scoate tâmpiți”.

SUNT TÂMPIT, DAR MĂ TRATEZ!

Domnule Președinte,

Aveți dreptate. Dvs. mai ales, aveți întotdeauna dreptate. Ca să folosesc stilul dvs., „vă pot spune” încă de la început că sunt tâmpit. Întotdeauna m-am întrebat, ca un tâmpit ce sunt, dacă există lucruri pe lumea asta pe care dvs. să nu le „puteți spune”. Că sunt tâmpit, e în afară de orice îndoială, nu are rost să mă menajați. Problema mea e expertiza. De asta vă deranjez. Adică să mă ajutați să aflu cât de tâmpit sunt și să vedem dacă mai e ceva de făcut. Așadar, să recapitulăm. Am ieșit din școală ca vai de capul meu și am intrat primul la facultate. E limpede că eram tâmpit. Am terminat ca șef de promoție, ceea ce mi se pare acum, privind retrospectiv, impardonabil. După cincisprezece ani am intrat, tot primul, la o a doua facultate pe care am terminat-o tot ca șef de promoție, ceea ce mă face să cred că, dincolo de ideile puține și fixe, sunt un caz clinic. „Perseverare diabolicum”. Seneca. Nu Herodot. Să vă mai spun că am obținut la susținerea tezei de doctorat calificativul „summa cum laude”? Mi-e teamă că vă pun dvs. nervii prea mult la încercare și mie, libertatea în pericol. Despre al doilea doctorat nu vreau să mai suflu o vorbuliță pentru că sunt navetist și n-aș vrea cumva să mi se interzică să părăsesc localitatea. Am scris opt cărți, vreo trei sute de articole și cam cincizeci de studii, dar îmi plouă-n casă prin acoperiș și o duc de azi pe mâine. Ce vreți? Dacă sunt tâmpit? Nu sunt nici turnător, nici securist, nici șpăgar. Sunt tâmpit. Și când mă gândesc că și mezina dvs. era cât pe-aci să rămână tâmpită. A avut noroc că a trecut prin fața unei școli din S.U.A. chiar atunci când se-ntețise vântu’, a luat-o nițeluș corentu’ și a scăpat. Altminteri, mititica rămânea cu buzele umflate de atâta citit pe Google păpădie, „iarbă” și salată! Așa și le-a umflat singură și independentă, dimpreună cu voturile, spre fala Parlamentului european și a locantei de fițe „Bamboo”. Cu doi de „o”, ca la Google și Winnetoo, dar se pronunță cu „u” autohton de la Luxten. Știu. Știu că v-a plăcut mai mult filmul cu Pierre Brice, decât cartea recent reeditată de cotidianul Adevărul. Nu din incompatibilitate la citit, cât din alergie la Rompetrol. Și cealaltă fată a dvs. era să rămână tâmpită. Noroc că are ambâț, drăguța de ea, și a prins o slujbuliță bună, de notar, la Cuca Măcăii. Cu ce a mai pus ban pe ban din vânzarea de trabuce, și-a luat, biata de ea, – numai biată să nu fie! - o căsuță de 800.000 de euro, de-au rămas cu toți tâmpiți, iar eu, în sfârșit, nu m-am mai simțit marginalizat, ci implementat în rând cu lumea. Dacă își găsește și un tinichigiu bun, poate îi face acoperișul și vreo doi nepoți pentru școala de ospătari („cam ce are țara nevoie”), ca să nu mai turnați tot dvs. și la pensie! 

Domnule Președinte,

Mă uit la televizor (încă o dovadă că sunt tâmpit) la d-nul Liiceanu și la felul în care  își motivează „exercițiile de admirație” față de dvs., întemeindu-și opțiunea, devoțiunea sau aducțiunea, pe constanța principiilor dumisale, recte condamnarea comunismului de către dvs. într-o luni, 18 decembrie, a anului 2006. D-nul Liiceanu mărturisește că are oroare de enorm și vituperează împotriva monstruozității mediatice care se hrănește obsesiv, exclusiv din trăznăile dvs. Numai că, deopotrivă, d-nul Liiceanu vorbește enorm și gândește monstruos. De altfel, competent, a scris și un tratat („Despre minciună”, Humanitas, 2006) pe care și l-a anticipat printr-o serie de conferințe. Așadar, încă înainte de a condamna dvs. comunismul, Domnule Președinte, d-nul Liiceanu propunea public susținerea unui anume tip de individ care să poată fi eficient într-o Românie intrată sub zodia Spânului și în care Harap Alb a fost redus la tăcere după decembrie 1989, rămânând, prin urmare, anonim. Acel tip util României în opinia (mai mult sau mai puțin străvezie) d-nului Liiceanu, inspirat de către autorul florentin al „Principelui”, care să întrupeze scenariul machiavelic al binelui ce compune cu răul fără să se lase corupt de el, erați dvs., Domnule Președinte. Așa se face că „filozoful alifie”(cf. Mircea Dinescu), autor pe vremuri al unei minunate cărți, „Jurnalul de la Păltiniș”,  a ajuns... onctuos prin... natura preocupărilor. Vă mărturisesc că niciodată nu mi-am putut închipui că între d-nul Boc și d-nul Liiceanu pot exista asemănări atât de flagrante. Ei bine, iată că m-am înșelat. Dacă sunt tâmpit! Privindu-i mai deunăzi pe amândoi separat, dar, de fiecare dată, în distinsa dvs. companie, am putut constata cât de solemni pot fi amândoi. Cu deosebirea că primul turuie solemn, iar celălalt tace din ce în ce mai solemn. Poate că se întoarce, cine știe, la vârsta copilăriei tăcute a lui Blaga. Nu, nu Vasile. Lucian. Cel care singur a spus despre sine că e „mut ca o lebădă”. De ce sunt solemni? Ei știu! Desigur, din pricina responsabilităților. Dvs. știți mai bine decât oricine că slugile, deși iresponsabile prin natura lor, vor să apară pline de responsabilități în ochii celorlalți. Sindromul slugii ocupate. Artă sau meserie? Iată o întrebare prin care am putea distinge persoana și fondul. Fondul de rulment, desigur. Cifrele îndeobște sunt cunoscute și sincer să fiu „vă pot spune” că e un preț... frumos!  

Mă uit la dvs., Domnule Președinte, și la cei care vă înconjoară, vă privesc cu stoicism, uluit, netrebnic, tâmp și nu-mi vin pe buze decât două cuvinte pe care le îngaim cu voce decolorată: derbedeii dracului! Știu, am spus o prostie (nici măcar nu e a mea, pentru că, vai!, nici ca tâmpit nu strălucesc!). Am spus o prostie, știu, deși, ca să vă mai citez pentru o ultimă dată, Domnule Președinte, „pe fond era corectă”. Sunt tâmpit, Domnule Președinte! Sunt tâmpit, dar oricând gata să mă tratez! Ce propuneți? Cianură sau glonț? Aș vrea ceva scurt și eficient. Vă stau la dispoziție.

Cu funerară recunoștință,


Răzvan Ionescu 

Gazeta de Transilvania 
iunie 2008.

Pentru că suntem cenzurați pe Facebook ne puteți găsi și pe Telegram și GoogleNews