ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Istoricul și realizatorul TVR Radu Găină a fost chemat la trageri, în ciuda bărbii sale albe. Bine că nu l-au pus să și-o radă, că nu-l mai recunoșteau colegele prin TVR. Iată relatarea sa:

„Aliniamentul 13...

Am primit ordinul de chemare luni, în a treisprezecea zi din brumărelul acestui văleat.

Nu prea am dormit ca lumea și datorită prostatei care mă trezește în noapte, dar și grijei că trebuie să plec din casă la ora 6 a.m. M-am tot cioșmondit și până la urmă am ieșit din clădire la 6.13.a.m , am mărșăluit apăsat până la metrou și de acolo în parcarea instituției, am pus pe Gipi adresa din înștiințarea primită, am fost direcționat să ies prin Militari spre șoseaua de centură, a fost destul de aglomerat și Golanul m-a dus la locul de adunare ca bidiviul lui Harap Alb din minunata poveste a humuleșteanului.

Am ascultat în mașină știrile dimineții și alte povesti pe mai multe unde și la un moment dat m-am gândit că chemarea asta e în ziua când la Iași e potop de lume așteptând la racla Cuviosei Parascheva, ocrotitoarea Moldovei, chiar la sărbătoarea praznicului ei.

În fine, am fost ghidat în aproprierea fortului 17 de pe șoseaua de centură să ajung la punctul de primire și când m-am oprit în fața unui militar să-mi arate unde pot parca, un fotograf cu un aparat sofisticat, cred că era de la o televiziune, ne-a făcut o fotografie spre mârâiala Golanului căruia nu-i place publicitatea.

Ne-am îmbrăcat în haine militare, toți am fost încântați de bocanci, ni s-a făcut un instructaj clar și precis, după care am servit o masă caldă și ne-am cumpărat câte o cafea bună la prețul de 3 RON. Atmosfera a fost plăcută, iar lumea extrem de politicoasă.

Am făcut și fotografii cu care să ne dăm mari pe Facebook și alte platforme, ca să fie informat Putin și compania că ne pregătim și că nu e de glumă.

Am fost încolonați și cu două autocare dirijate de o mașină a poliției am mers cam o o oră și ceva până la poligonul din aproprierea Alexandriei.

A fost o zi de toamnă în care soarele s-a scremut să iasă din nori, dar și așa am admirat ruginiul care se profilează în decor.

Ni s-a mai explicat odată procedura de încărcare a pistolului mitralieră cu cele șaisprezece gloanțe, armarea dispozitivului, ochitul și efectuarea tragerii foc cu foc.

Au trecut 42 de ani de când am efectuat trageri de zi și de noapte cu acest gen de armă, dar și cu aruncătorul de grenade, și am revăzut în lăcașul amintirii tragerea de noapte din primăvara lui 1983, când de pe un sistem cu rulare dintr-un turn am efectuat tragere foc cu foc, asemănătoare celei din parașută după desantare și aproprierea de punctul de aterizare unde te poate primi cu arme de foc inamicul.

Am primit casca de război și vesta antiglonț și ne-am apropriat în serii, la comandă, spre aliniamentele de tragere. Erau cinsprezece și eu l-am nimerit pe al treisprezecelea.

Lângă arme, la fiecare aliniament era un militar însoțitor care ne asista. După ce m-am așezat și am primit comanda foc am auzit împușcăturile celorlalți colegi, dar din arma mea nu țîșnea niciun glonț. Însoțitorul s-a apropiat de mine, a scos încărcătorul și a armat până la capăt dispozitivul de unde au căzut două gloanțe rămase de la cel care efectuase tragerea înaintea mea. Mi-a atașat încărcătorul și l-am armat până la capăt, am ochit, dar când să trag casca mi-a căzut peste ochi.

- E dată-n mă-sa casca asta! E prea mare pentru dumneavoastră!

L-am rugat să-mi țină casca în poziția în care pot vedea bine și am efectuat foc cu foc descărcarea celor șaisprezece gloanțe în liniștea zilei de toamnă.

Camarazii mei au ascultat șuierul gloanțelor apoi am primit comanda să ne ridicăm din dispozitiv...

Frontul amintirii...

Băusem olecuță de whiskey  când mi s-a făcut poza asta. Era un serial englezesc la TVR numit "Frontul invizibil" și unul dintre personaje semăna cu șeful statului major al unității de parașutiști din Crângul Buzăului, lt colonelul Alexandru Săulescu.

Eram tare mândri pe chestia asta, iar după ce am făcut salturile regulamentare în florarul și ciresarul lui 1984, dimineața ne trezea Toto Cutugno cu "L' italiano".  Camarazii mei din Capitală mi-au dedicat "Lady în Black"și "July Morning" de Uriah Heep. Asta ca să nu-i uit vreodată și pentru că nu călcasem  încă pe pietrele Bucureștilor. Au trebuit să treacă vreo trei ani până am făcut-o, la un triunghiular al Facultăților de Istorie - Filosofie.

Erau așa de frumoase fetele în Copoul studenției ieșene, încât n-am mai avut timp să trec pe la convocările militare și am rămas sergent major.

Comandantul unitătii de la Buzău era colonelul Gheorghe Constantinescu. Prin 2013 am făcut un film la TVR despre ethosul parașuțiștilor și altul despre generalul maior Grigore Baștan pe care eu nu l-am mai prins. Era basarabean și plecase într-o lume mai bună. Cel mai aventuros dintre parașutiștii români, tot basarabean de origine, a fost legendarul Mihai Țanțu și l-am omagiat tot într-o peliculă pentru TVR.

Pe camarazii bucureșteni nu prea i-am mai văzut de-atunci. Doar pe Iulian Fota, într-un mall din București. Pentru că F și G sunt una după alta, așa ieșeam  și noi din avion.

Tocmai am trecut de borna 60 în cireșarul acestui văleat, dar uite că țara are încă nevoie de mine...”, a scris Radu Găină pe Facebook, prezentând și fotografiile de mai sus.