Când Guvernul Ciolacu a relansat programul lui Ceaușescu de reciclarea gunoaielor și ambalajelor golite de conținut nu cred că s-a așteptat ca replica concurențială a lui Ciucă să vină atât de repede prin reciclarea gunoaielor intelectuale ale lui Băsescu, zis Petrov. Sau mai bine zis ale lui Soros, că, potrivit Elenei, Udrea, de la el le-a primit plocon, ca pe o bombă cu ceas care s-a detonat în măruntaiele PDL încât doar Institutul de Studii Populare, inventat de sâsâitul Stoica pentru Tismăneanu, Liiceanu și Patapievici, a mai rămas din el.

Misiunea lui Papahagi zis Cacahagi (prietenii știu de ce), la așa zisul Institut de Studii Populare unde l-a plasat inițial matroana Macovei, e fost de a dezbate firul politicii în patru, adică de a tăia frunze la câini. Acum e guduros că Generalul a sunat din goarnă și ca un maidanez decalibrat a răspuns prompt cu ham la noul ciolan.

Nu putea sa nu-i aibă alături pe mai vechii ciolaniști, emulii ultimului președinte al Fundației Soros, recte A. Pleșu, S. Voinescu-Cotoi și T. Anatol Baconsky-Vulpe.

„Am participat ieri la relansarea Institutului de Studii Populare, în conducerea căruia am fost acum peste un deceniu.

Mă bucur că domnul Nicolae Ciucă a înțeles că partidele au nevoie de asemenea platforme de dialog cu societatea civilă. Ca mine, mulți intelectuali nu-și (mai) doresc o afiliere politică, însă fundații care să discute valori, principii, doctrine și idei politice sunt locuri unde partidele pot primi idei de la intelectuali, întreprinzători, ong-iști etc. 

Am acceptat deci bucuros (și oarecum nostalgic) invitația prietenului Tănase Stamule, noul director al Institutului de Studii Populare, de a vorbi despre creștin-democrație și conservatorism alături de prietenii mei de cursă lungă, Teodor Baconschi și Sever Voinescu.

Pe lângă domnul Ciucă, aflat în dialog cu Profesorul Valeriu Stoica (fondatorul ISP) în prima parte a evenimentului, în sală s-au mai aflat fostul președinte al României, Emil Constantinescu (care ne-a scăpat de Iliescu-KGB în 1996), fostul premier, Teodor Stolojan și diverși demnitari.

Oricâte le-am reproșa acestor oameni, ei au contribuit la îndepărtarea României de comunism, la apropierea ei de Occident, și la menținerea unei linii politice moderate. În România nu trăim nici sub teroarea rachetelor rusești (cum, în inconștiența lor putinistă, le-ar plăcea "suveraniștilor” de la AUR), nici sub terorismul intelectual al corectitudinii politice woke și sexomarxiste (cum nu i-ar deranja pe unii radicali stângiști din USR, și mai ales pe regresiștii furibunzi din răposatul Reper). 

Acest echilibru e esențial pentru mine.”, a scrijelit Cacahagi pe Facebook.

Și noi care credeam că echilibrul îi vine de la Mandela Macovei, pe care o visa președinta României și o asemuia cu Killary Clinton și Cruela Merkel...

Ceaușescu le zicea celor 3R - Recuperare, Recondiționare, Refolosire. Progresiștii de azi le zic Redu, Refolosește, Reciclează. Cumva, toate li se potrivesc. De recuperat, sunt recuperați, de redus, sunt reduși, de refolosit, sunt refolosiți, de reciclat e clar. Cu recondiționarea stau mai prost. Au albit, au burți, la curg șuncile, balele etc. Nici de-ar vrea ea, Elena, nu ar mai avea la ce se mai uita. Poate cu Mandela să mai aibă o șansă a 3R.

Că Cotoi a zis miau când s-a văzut la blidul de smântână de la popota lui Ciucă e clar. Cum la fel de clar ne este și care a fost discursul de 3R al fostului Bă, Baconschi, Hă, Hă, Hă, moștenit din străfundurile epocii tătukului:

Trece-o noapte și mai trece-o zi,
Se ascute lupta între clase,
Iar chiaburii se arat-a a fi
Elemente tot mai dușmănoase.

Astea le vedem noi — dar chiaburii
Văd în față negre văgăuni
Și în ochii lor văpaia urii
Răscolește blestemații tăciuni.

(A.E. Baconschi, Cadavre în vid, 1969)

Cu astfel de tinere talente, Ciucă are toate șansele să rămână la primul pătrățel al șotronului în timp cu umbra malakăi îl va strivi în două până vor rămâne doar cizmele de apevist din el.

Și-i vom auzi din nou pe reciclați intondând în cor: geamuri, ziare vechi, fiare cumpărăm... slugărnicii, servicii, limbi vindem...

Filmul, deja voalat, se numește Expirat.