Risipă de marșuri pe străzile Capitalei și în țară. Ziua și marșul. Se scandează de la „Jos Arafat!” la „Jos Guvernul!”. Însă Arafat și Cîțu nu au de gând să cadă. Fiecare are timpul lui, pe care strada nu îl poate decide. De la Cotroceni ar trebui să vină semnalul, însă președintele e plecat în vacanța lui de Paște. Mai e și weekend pe deasupra și, de vineri dimineața până marțea spre prânz, nu se poate face nimic. Și apoi, de când a devenit România, cu problemele ei, mai importantă decât liniștea pascală a lui Klaus Iohannis? Nu e de ajuns că intrând sau ieșind din biserică rostește „Cristos a înviat” în română, maghiară și germană? Ce-ați vrea mai mult?
 
Măcar este bine că protestele nu sunt violente. Jandarmii nu intervin în forță, nu au motive. Au descoperit că e mai rezonabil să stea în banca lor și să-și umfle mușchii doar dacă e nevoie neapărat. În schimb, pe mutește, compun zeci, sute, poate mii de amenzi pe care le trimit prin poștă. Suma se ridică la 1 milion de lei pe zi, ceea ce este enorm. Și atunci, de ce ar fi Cîțu nemulțumit de protestele prin care i se cere demisia?
 
Amenzile vor închide gurile
 
Chiar dacă nu sunt achitate în totalitate, amenzile aduc un plus la buget. E un fel de a împăca și capra și varza. Lumea e liberă să protesteze, să strige, să-și verse furia, să dea jos pe cine vrea, iar statul vine cu nota de plată. Toți câștigă. Unii își liniștesc nervii, ceilalți strâng banii. De rezolvat, însă, nu se rezolvă nimic.
 
Până când Iohannis nu va decide că USR PLUS trebuie să dispară, guvernul va fi tot același. Teoretic, protestatarii ar trebui să fie tot mai mulți, dar încep să am rezerve că se va întâmpla asta. Hărțuiți sistematic de jandarmi sau poliție cu amenzi mari, vor începe să cedeze. Nu vor mai deschide gura și nu vor mai ieși în stradă după orele impuse. Vânătoarea e declanșată de ceva vreme, dar încă nu am apucat să o simțim din plin.
 
Caz închis
 
Căderea lui Arafat, dacă se va produce, nu va schimba prea mult lucrurile. În locul lui va fi adus tot un Arafat, mai mic, mai pomădat și la fel de slugarnic. La fel ca predecesorul lui, va fi obedient sistemului care l-a ridicat în funcție. Va lua aceleași măsuri absurde, care nu neapărat vor fi rodul gândirii lui, cum nici la Arafat nu erau în totalitate. Noile decizii vor fi cosmetizate, exact cât să lase impresia că guvernul a înțeles nemulțumirile oamenilor. Este tot o formă de reducere la tăcere.
 
Se vorbește tot mai mult despre aducerea colonelului Valeriu Gheorghiță în locul lui Raed Arafat. Dar schimbarea nu se va produce ca urmare a unor merite deosebite și a priceperii lui în gestionarea pandemiei. Nici vorbă. Este vorba doar de presiunea unui grup influent și în guvern, și pe lângă Iohannis. Singura modificare va fi una de discurs, care va avea note mai unduitoare, dar, în rest, la fel de lipsit de conținut. Va vorbi, probabil, în alt registru despre închiderea în case după ora 20, dar fără a modifica ceva. Gura lumii a fost însă astupată. Caz închis.
 
Nimic mai mult
 
Strădaniile guvernului de a pune batista pe țambal sunt evidente. Or fi protestele cu voie de la Constituție, dar resursele guvernanților sunt nelimitate când vine vorba de blocarea lor. Andreea Moldovan, secretar de stat în Ministerul Sănătății, a și trimis semnalul. Marșurile de protest înseamnă aglomerație mare, lumea strigă și cantitatea de salivă și viruși este mai mare ca nicăieri. Nu mi se pare că asta rezolvă criza din spitale, că reduce numărul morților, ci doar că este o nouă piedică pusă protestelor atât de deranjante pentru guvern. Este greu de apreciat cât timp vor mai dura. Atât timp cât niciun partid nu va voi să și le asume, vor continua până la dispariție. Evident, fără efect. Una e să existe o acțiune energică din partea unui partid care să pună piciorul în prag și să pună în vedere guvernului că e cazul să plece, și alta e să lase în stradă o mulțime fără direcție, revoltată, dar nimic mai mult.

Ziarul NAȚIONAL