ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Câteva cuvinte pe marginea unui comentariu luminos al profesorului Ilie Bădescu despre 13-15 iunie.

După ce, în decembrie 1989, tinerii au strigat ca primii mucenici „Vom muri și vom fi liberi”, iar pe străzi se spunea în genunchi „Tatăl Nostru”, România a fost luată în vizor ca o oaie neagră.

Deasupra Ochiului Supraveghetor, sprânceana s-a ridicat mirată. Scenariul a fost modificat din mers.

Catifeaua „revoluției” în care trebuia învelită Lovitura de Stat a fost transformată în Purpură însângerată.

Ceaușescu a fost executat ritualic de Crăciun pentru a contracara și pângări Jertfa Tinerilor. Pentru a reînnoi Blestemul.

După Piața Universității, România a fost luată în cătare.

Era limpede că, în decembrie, nu fusese o întâmplare.

S-a activat un alt scenariu întunecat. Un alt ritual satanic.

Icoana Maicii Domnului și portretul lui Eminescu trebuiau călcate în picioare și zdrobite de hoarde ieșite din străfundurile pământului.

Trei zile și trei nopți, ca într-o „Înviere răsturnată”, dracii au jucat tontoroiul pe străzi.

Efectul farmazoniei a fost nul. Rezistența s-a mutat din stradă în Interior. Cu Maica Domnului și cu Eminescu cu tot.

Acolo, Sufletul Neamului pare că dormitează. Că poate fi prăpădit cu ușurință de prima pală de vânt mai puternic a istoriei.

Dar, printr-un miracol mereu reînnoit, se trezește de fiecare dată când totul pare pierdut, „ca un viteaz amețit de vin”.

Se scutură de mahmureală și luptă.

Altoi de Trestie și Stejar.

De aceea, până azi, România, acest stat incomod și bizar, care le stă tuturor în drum, cu un popor care se strecoară prin istorie cu o aparentă lașitate obedientă, dar se încăpățânează să își facă cruce și să își apere bisericile, a rămas o Țintă.