Lovitura de stat și tentativa de a-l elimina politic pe Călin Georgescu plasează România în centrul unei dimensiuni ideologice intra-occidentale a Noului Război Rece, care va determina viitorul Europei.

Un editorial de Andrew Korybko publicat pe Substack, preluat de ZeroHedge, pe care l-am tradus pentru cititorii ActiveNews:

 *

Observatorii au fost șocați miercuri după ce Călin Georgescu, favorit în alegerile recent anulate din România, a fost reținut temporar și acuzat de șase infracțiuni, toate astea pe fondul unor razii ale poliției la cei mai apropiați suporteri ai săi și într-un moment în care Georgescu se pregătea să își depună candidatura pentru alegerile reprogramate pentru luna mai.

Prima rundă de alegeri, care a avut loc în decembrie trecut, a fost anulată pentru motivul că un actor statal nenumit l-ar fi promovat pe Georgescu pe TikTok înaintea votului – dar s-a descoperit ulterior că, de fapt, acest susținător era un alt partid, prin propria campanie de marketing.

Am mai explicat aici cum alegerea lui Georgescu în funcția de președinte ar fi aruncat în aer planurile Statului Paralel american de a escalada conflictul cu Rusia, iar, într-o altă analiză, am explicat mai pe larg contextul după anularea alegerilor.

Înaintea acestor ultime evenimente, vice-președintele american J.D. Vance a criticat aspru guvernul României ca anti-democratic pentru ceea ce a făcut în luna decembrie.

După evenimentele de miercuri, Elon Musk a retransmis un video în care Mike Benz, un whistleblower din cadrul Departamentului de Stat, descria interesul Statului Paralel față de România.

Benz atrăgea atenția la faptul că România a fost de acord să găzduiască cea mai mare bază NATO din Europa și a jucat un rol crucial în transferul clandestin deechipament militar din Pakistan în Ucraina.

Sunt informații importante, pentru că acest „Culoar Moldova”, menționat în două dintre analizele la care facem trimitere mai sus, completează ultimul segment al coridorului care leagă porturile grecești din Mediterana de vestul Ucrainei.

Dar situația nu se reduce la geopolitică. Ideologia pare a fi un factor cel puțin la fel de important.

România se află de decenii sub control liberal-globalist, iar aceste forțe i-au exploatat disfuncționalitatea politică și corupția endemică, instalându-și continuu la putere candidații preferați.

Georgescu reprezintă, după mulți ani, cea mai promițătoare oportunitate pentru revoluția populist-naționalistă, care ar putea rezolva, în sfârșit, aceste probleme sistemice, restaurând, astfel, suveranitatea României.

Apelurile lui Georgescu la istorie, la religie și la interesul național rezonează în mod autentic cu mulți dintre compatrioții lui.

Astfel că îl putem numi pe Georgescu un „Trump al României”. Ambii sunt figuri care se adapă, practic, din zeitgeist-ul populist-naționalist care cuprinde tot mai mult Occidentul de ani de zile, ca reacție la excesele socio-politice și economice ale liberal-globaliștilor. Ca și Trump, Georgescu este independent și ambii întrupează tendințele epocii.

Ca toți revoluționarii (sau contra-revoluționarii, din perspectiva recuceririi puterii care le-a fost smulsă oamenilor din mâini), însă, ei au multă rezistență de înfruntat.

Lui Trump, i-au trebuit opt ani ca să poată neutraliza comploturile subversive ale Statului Paralel, așa că nu este deloc o surpriză ca și Georgescu, care și-a început doar recent cariera politică, să aibă dificultăți.

Cel care a deschis drumul este Trump, iar Georgescu calcă acum pe urmele lui, deci este posibil ca Trump să-i dea o mână de ajutor lui Georgescu, scurtând timpul necesar acestuia pentru neutralizarea comploturilor subversive ale propriului Stat Paralel. Iar acesta este punctul în care lupta continuă dintre SUA și UE devine relevantă.

Discursul lui Vance la München a confirmat previziunile lui Putin din vara lui 2022, că în Europa urmează o schimbare politică și a făcut clar faptul că SUA este de partea mișcărilor populist-naționaliste de pe acest continent.

Recenta încercare a Statului Paralel din România de a-l elimina pe Georgescu este, practic, o mănușă aruncată guvernului Trump de oponenții lui liberal-globaliști de la Bruxelles, care susțin deplin Bucureștiul. UE vrea să facă un test: va răspunde SUA la lovitura de stat în plină desfășurare acum în România?

Ce se întâmplă acum în această țară balcanică este nimic mai puțin decât deschiderea unui front al Noului Război Rece, deși, de data asta, este vorba despre un război ideologic între liberal-globaliști și populist-naționaliști care, foarte interesant, opune țări care sunt, cel puțin nominal, aliați NATO, cu SUA și UE luând poziții contrare.

Îi revine guvernului Trump să facă ceea ce trebuie făcut ca Georgescu să poată participa la alegerile prezidențiale reluate din luna mai și ca alegerile să fie libere și corecte, nu viciate, ca de obicei.

În acest scop, sancțiunile împotriva unor figuri anume din România, amenințarea credibilă de a retrage trupele din România, suspendarea contractelor militare și acordarea de susținere politică protestatarilor populist-naționaliști ar putea pune presiune pe autoritățile de la București să reconsidere cât de înțelept este, totuși, să facă ce le spune Bruxellesul.

În același timp, o campanie cuprinzătoare de presiuni ar putea avea efecte contrare, dacă UE, condusă de Germania, va profita de asta ca pretext pentru a-și întări controlul deja imens asupra României – care manevră, la rândul ei, ar putea duce și ea la efecte contrare.

Explicam aici, în replică la promisiunea făcută de cel care va fi, cel mai probabil, cancelarul Germaniei, Friedrich Merz, că va obține „independența activă” a Germaniei de SUA în termeni militari, economici și energetici, că e mai ușor de zis decât de făcut.

Dacă este provocat, ceea ce s-ar putea întâmpla curând, dacă UE, condusă de Germania, respinge probabila campanie americană de presiuni în România, Trump poate să le transforme pe amândouă în arme în propria lui campanie împotriva UE și a Germaniei – cu șanse foarte mari de a câștiga pe ambele fronturi.

Per total, ceea ce s-a întâmplat recent în România plasează această țară în centrul unei dimensiuni ideologice intra-occidentale a Noului Război Rece, care va determina viitorul Europei.

Liberal-globaliștii fie își vor întări poziția, sfidându-l pe Trump, cu probabilitatea unor costuri enorme pentru propriile țări, fie vor fi dați jos de la putere, în mod democratic, de populist-naționaliști, care împărtășesc aceeași viziune despre lume cu Trump.

Această bătălie este istorică iar consecințele ei vor reverbera în viitor de-a lungul a multe decenii.