Unul dintre jurnaliștii formați la școala lui Ion Cristoiu, Gabriel Dogaru, a scris pe contul său de Facebook câteva gânduri despre maestrul presei post-decembriste pe care le reproducem azi, de ziua sa de naștere, cu urările noastre de La Mulți Ani cu sănătate!

Gabriel Dogaru: „Am văzut un scurt reportaj despre Ion Cristoiu și despre Evenimentul Zilei de acum 30 de ani (VIDEO mai sus). Mi-am adus aminte despre ce au însemnat pentru mine Cristoiu și anii 90, la EvZ.

Cristoiu m-a învățat să caut subiecte, cele care se citesc, să scriu scurt, clar și ușor de înțeles, atunci când scriu știri, și să scriu fluent, logic și fără floricele, atunci când scriu articole lungi. M-a învățat că structura piramidală a unui text este cea mai ușor de urmărit și că întotdeauna titlul este cel puțin la fel de important ca articolul. M-a învățat că senzaționalul se găsește peste tot, dacă știi să-l cauți, că orice fapt divers poate deveni o știre, chiar dacă nu orice știre ține de faptul divers din jurul nostru. Dar mai ales m-a învățat că jurnalist înseamnă să muncești pentru informațiile pe care oamenii le așteaptă.

Cristoiu m-a învățat să reiau informațiile importante despre subiect, ori de câte ori scriu continuarea unei povești, pentru că cititorul este uituc și uneori prost. M-a învățat să citez sursele de fiecare dată când un articol se bazează pe surse, dar mai ales m-a învățat să scriu despre lucrurile pe care le văd și le aud cu propriile simțuri, pentru că sunt cele mai credibile.

Cristoiu ne-a învățat pe toți cei care am lucrat cu el să colaborăm, să scriem împreună, să punem laolaltă informațiile, dar în același timp ne-a inoculat adânc în oase concurența, nevoia de viteză și goana după locul 1. Să fii primul care scrie.

Rețeta lui Cristoiu a creat ziarul care aducea dezvăluiri, investigații și subiecte tari, îmbrăcate în zeci, poate chiar sute de știri de fapt divers care scoteau la lumină România pestriță, vie și turbulentă.

A răscolit politica românească, l-a pus pe Constantinescu președinte, a schimbat demnitari și manageri, a făcut ca presa să fie o putere în România, i-a făcut pe oameni să stea la coadă pentru un ziar, cum doar în primele săptămâni de după Revoluție și în vremea războiului se mai întâmplase.

Cristoiu a fost unul dintre promotorii investigațiilor de presă din România. A început la Zig-Zag, a continuat la Expres Magazin și a creat adevărate echipe de investigații la Evenimentul Zilei.

Dar Cristoiu a făcut, cu toate cele de mai sus, și lucruri rele pentru presă. A pus - fără să-și dorească asta - bazele presei superficiale, presa creată pentru cei fără educație, dar și pentru cei cu carte care vor să citească „faptul divers”. I-a învățat pe români, indiferent de studiile lor, să-și dorească senzaționalul cu orice preț și să se plictisească atunci când citesc ceva care ține pur și simplu de normalitate.

Cristoiu a stimulat apariția jurnalismului de cancan, presa de clickbait, presa care pune accent pe titluri fără conținut. Nu a făcut-o direct, cu voie, ci indirect, ca model. Sutele de jurnaliști care au învățat să scrie o știre la Ev Z s-au răspândit în toată presa românească, unii au ajuns să conducă ziare și să preia doar ce era prost de la „fabrica de știri Cristoiu”. Dar au fost mult mai mulți cei care au încercat să copieze succesul și stilul, răstălmăcindu-le într-o uriașă manelizare a presei din care pare că nu mai ieșim. Da, pot să spun că Cristoiu a stat la originea manelizării presei românești, presă care n-a mai reușit niciodată să recupereze cei 50 de ani de comunism ca să ajungă din urmă Europa, la acest capitol.

Și a mai făcut ceva rău Cristoiu. Din goana de a fi noi, jurnaliștii de la EVZ, primii în fața cititorilor, a dat gratis știri populației, pe internet, fără să-și dea seama că asta va însemna sfârșitul presei scrise și, mai ales, al presei plătite.
Și ca să pună capac la toate, Cristoiu, prin succesul EV.Z, a îngropat pe vecie toate ziarele care nu s-au repliat pe formatul „știrist”.

Ce n-a făcut Cristoiu:

N-a încurajat niciodată atacul la persoană, acuzațiile nefondate, injuriile sau bârfele. N-a încurajat niciodată articolele inventate, deși, paradoxal, pretențiile lui tot mai mari au condus la o veritabilă competiție internă în descoperirea știrilor „fabuloase”, fără ca el să știe cât de reale sunt articolele noastre. Eram 500 de oameni, dintre care cel puțin jumătate scriam știri. Pentru el era imposibil să le verifice, dar se bucura de ele atunci când le publica pe prima pagină. Noi ne bucuram de banii primiți.

Cristoiu n-a tolerat agramatismul în articole și a creat cele mai complexe structuri de redacție din România, de la nivelul de jos, cel al reporterilor, până la cel de sus, al șefilor, de la dactilografi la corectori, de la fotografi la secretarii de redacție, pentru ca ziarul să apară în cea mai corectă limbă română și la cea mai bună calitate pe care o permitea tipografia.

Fără Evenimentul Zilei, presa din România ar fi fost mult, mult, mult mai săracă, dar poate și mult mai evoluată, din punct de vedere al stilului. Până la urmă, Evenimentul Zilei a fost oglinda perfectă a societății de atunci, un amestec de animalic, eleganță, desfrâu și intelectualism, puse într-o găleată și amestecate cu patul puștii.

Și da, am scris la Evenimentul Zilei, despre toate: despre crime, cai homosexuali, despre politicieni, despre „Găina fără bilet”, despre SRI, am scris reportaje din stradă și povești din țări străine. Fără Cristoiu nu aș fi cel de azi și mulți dintre jurnaliștii pe care îi vedeți la televizor ar fi fost, fără Cristoiu, doar niște oameni plictisiți la vreun job prost plătit.”