Deocamdată, nu a fost cazul, nu era momentul.

Ar fi trebuit să fi avut la conducere un Viktor Orban, cel puțin. Sau un Vladimir Putin român (Doamne-ferește!). Nu mai zic de Xi Jinping sau Maduro - de neimaginat pe pământ european!

Dar pe Ilie Bolojan cum să-l critici? Cum să-l ataci, ce să-i reproșezi? Sau, să spunem, lui Nicușor Dan...? Nimic nu justifica, în aceste condiții, acordarea Premiului. Să zicem merci!

Alta era situația dacă la putere veneau legionarii lui Potra și ai lui Georgescu.

Atunci peisajul se schimba radical - dar chiar ne-am fi dorit asta?

Să ne imaginăm cum ar fi arătat țara cu Simion, Georgescu și ceilalți legionari. Umpleau țara de cuiburi, făceau antisemitism. Legea Vexler ar fi fost depășită, chiar și în forma care se cunoaște, pentru evitarea acestui scenariu.

Ar fi trebuit mult mai multe legi Vexler, la toate vârstele, începând de la naștere. Copiii ar fi trebuit născuți după Legea Vexler, de la maternitate. Cum îi îmbraci de mici, cum îi alăptezi, cum îi înfășezi, trebuie detaliat clar - altfel cresc ca niște legionari mici. Prima copilărie trebuie mai ales bine supravegheată, căci atunci se pun bazele educației de mai târziu, primii ani de școală, materia primă a viitorului adult se formează până la adolescență, iar aici este punctul de cotitură.

O Lege Vexler specială a adolescentului s-ar fi impus, pentru ca tinerii să poată deveni nu viitori legionari, șefi de cuib etc., ci scriitori aspiranți la Premiul Nobel, așa cum e chiar dl Cărtărescu. Faptul că avem un singur astfel de nobelizant se datorează împrejurării că n-am avut legile care trebuie, implementate la timp, cu atenție.

reședintelui Nicușor Dan îi e greu să promulge actuala Lege Vexler nu pentru că aceasta are probleme, ci pentru că nici el, acolo, la Făgăraș, nu a avut parte de o educație corespunzătoare în materie de antisemitism. Dacă știa clar ce este antisemitismul, o promulga de mult, ba chiar ar fi cerut ca legea să fie mai aspră, așa cum ar fi, de fapt, firesc.

Să revenim la dl Cărtărescu.

Într-o ipoteză în care ar fi venit extremiștii la putere, ajutați de Rusia, China, Iran, Pakistan, Venezuela, Coreea de Nord, BRICS etc., în general Axa Răului, atunci lupta ar fi trebuit dată în primul rând pe tărâm literar.

Dl Mircea Cărtărescu ar fi luat mai întâi premiul Andrei Saharov. Un prim semnal serios s-ar fi transmis extremismului și antisemitismului, dar nu unul destul de puternic, căci premiul Saharov are încă în el o doză de ambiguitate. Nu cumva acest rus, Saharov, a fost el însuși ambiguu? Nu știm. Fiind rus...

Dacă legionarismul nu era ținut sub control, atunci dl Cărtărescu ar fi trebuit să primească premiul V. Havel. Mai aproape de noi și de idealurile noastre democratice, Havel e un simbol viu al luptei pentru eliberare, pentru drepturile omului, pentru egalitate și respect al diversității. Aparținând zonei Europei Centrale, e și mai adecvat geografic. Europa, așa cum vedem, a adoptat în bună măsură idealurile lui V. Havel. De aceea Europa o duce atât de bine, e atât de înfloritoare și de armonioasă.

Însă nici premiul V. Havel nu ar fi fost suficient. De fapt, e cunoscut că, până la Nobel, niciun premiu nu și-a făcut cu adevărat efectul, la fel ca un vaccin nedozat corespunzător. Nobelul, însă, e altceva...

Presupunând, așadar, că cele două premii anterioare nu-și vor fi făcut efectul terapeutic și oamenii ar fi adus la putere junta legionară cu legături la Moscova, atunci se impunea aplicarea premiului Nobel.

Tot ce trebuie să facem acum este să vedem cum se vor desfășura mai departe lucrurile. În cazul în care puterea aparține Coaliției Pro-europene, nu e cazul să apelăm la arsenalul de premii, nici măcar la Saharov. Dl Cărtărescu, însă, nu trebuie să se relaxeze, ci trebuie să candideze mereu, pentru că nu se știe când se va schimba peisajul politic și vor veni extremiștii antisemiți la putere. El trebuie să fie mereu pregătit, mereu atent.

La primul semn că extremismul ne intră în viață, dl Cărtărescu va primi primul premiu. Dacă lucrurile nu se liniștesc și dictatura imposturii extremiste continuă, el va lua al doilea premiu și așa mai departe. Când dictatura și extremismul vor fi totale, vom avea apogeul carierei literare a scriitorului român.

Noi nu putem influența deloc desfășurarea evenimentelor. Dar putem spera, în numele compatriotului nostru, că așteptarea sa nu va fi zadarnică. Hai, Mircea, fă-te că poți!