ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


„Nu există niciun motiv să presupunem că diploma de doctorat a lui Nicușor Dan ar fi falsă”, a scris recent vedeta soroșistă a zilei, Emilia Șercan, motivând elegant că, totuși, nu se ocupă de ea pentru că nu știe matematică.

Adevărul este că aceasta a fost doar o scuză.

După cum s-a văzut, fosta executantă și impostoare preferată a infractorului și condamnatului penal Sorin Ovidiu Vîntu (VIDEO mai sus), deși a făcut facultatea de ziaristică la Sibiu prin corespondență se pricepe la enorm de numeroase domenii în care a demonstrat plagiate, de la apărare, sănătate, geopolitică și servicii secrete la ace, brice și carice și acum justiție. Justiție la minut.

Și, nu, nu e că apasă pe buton la fel ca șefii ei și softul AI o transformă într-o inteligentă. Emilia Șercan chiar este pregătită în toate domeniile de mai sus, pe care unele le-a operat de la distanță, la fel ca și facultatea ei, altele mai îndeaproape, după cum se vede. Ca să dăm doar un exemplu, la vremea descoperirii plagiatului îngropat al ostașului Ciucă-uite-l-nu-i, Florin Pușcaș, redactorul șef de la Știri pe Surse, observa pe contul său personal de Facebook:

„Eu nu spun că Emilia Șercan nu face bine ce face, dar să spui: „Cu câteva excepții, porțiunile plagiate depistate au fost copiate din surse tipărite, care nu ar putea fi detectate cu un soft anti-plagiat.” te face să te gândești la cel puțin două ipoteze:

1. Fie Emilia Șercan este mai pregătită decât toată Universitatea Națională de Apărare și are niște cunoștințe atât de vaste despre domeniul Științelor Militare încât numai lecturând o lucrare identifică imediat de unde a fost copiată.

2. Fie este alimentată de oameni din sistem care, la momentul oportun, lansează astfel de lebede negre.

(Altfel, salutăm activarea filierelor din presa internațională care au servit-o la nevoie și pe Kovesi, frumoasă relatarea din Bloombeg).”

Așadar, e clar că n-are cum să nu știe ce-i cu teoria lui Arakelov, un fel de frate mai mic de-al lui Makarov, în ciuda opiniilor subiective emanate din închisoare de Sorin Ovidiu Vântu cu privire la jurnaliștii plătiți din escrocheria națională de la FNI „cu mult peste valoarea lor profesională sau umană, creându-li-se o imagine falsă vizavi de propriile persoane, astfel încât răzbunarea lor, perfect legitimă, a căpătat aspectul unei exorcizari în masă a unui corp cu sute de capete cuprins de convulsii epileptice și cu bale la guri".

Dar dacă presupusul plagiat al lui Radu Marinescu l-a primit la plic pentru a se alinia astrele lui Soros, adevăratul motiv pentru care nu s-a apucat de teza de doctorat a lui Nicușor Dan este pentru că Emilia Șercan nu a reușit încă să-și găsească propria Teză de licență plagiată, pe care o caută de ani de zile. Mai precis de aproape un deceniu, de când i-a fost dezvăluit plagiatul de presa din Sibiu. Și mai precis, conform propriilor ei afirmații, urma să aflăm adevărul dacă a plagiat sau nu într-o zi de marți. Marți, 30 mai 2017.

Dar Teza plagiată n-a mai apărut niciodată public de-atunci.

Misterul dispariției Tezei de licență plagiate a Emiliei Șercan îl depășește chiar și pe cel al dispariției Tezei de doctorat a repetentului Florian Coldea.

De ce? Pentru că, potrivit jurnalistei Denise Rifai, chiar Șercan este cea care îl ascunde, după cum veți putea citi mai jos în timp ce vă puteți face și cruce, cu toate documentele pe masă.

Motivul? E simplu: Duduia e pe fals total! Pentru că, potrivit prevederilor Codului Etic și de Deontologie Profesională al Universității „Lucian Blaga” din Sibiu absolivite în fals de Emilia Șercan în 2003, Capitolul XIV.6 - Onestitatea și Corectitudinea Intelectuală din Carta Universității prevede că plagiatul în redactarea lucrării de licență „se sancționează cu anularea examenului”.

Jurnalistul de investigații Mirel Curea este unul dintre profesioniștii care au explicat cu subiect și predicat că, pe lângă faptul că Șercan se face pasibilă de pedeapsa cu închisoare de la 6 luni la 3 ani pentru INFRACȚIUNEA DE PLAGIAT, la aceasta se adaugă și FALS INTELECTUAL - închisoare de la 6 luni la 2 ani - și UZ DE FALS - Închisoare de la 3 luni la 3 ani - plus ÎNȘELĂCIUNE, respectiv Art. 244 NCP, 2, care prevede că „Înșelăciunea săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni.” De ce? Explică Mirel Curea:

„În baza plagiatului din lucrarea sa de licență, Emilia Șercan a ajuns cadru didactic universitar al Departamentului de Jurnalism al Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității București, la stat, pe bani de la buget, adică, de la mine și de la tot restul contribuabililor. Încasează lună de lună bani publici, în baza unui plagiat, adică, a unui fals.

Spuneam acum câteva luni, atunci când am scris mai pe larg despre personaj, că mă așteptam, așa cum este de așteptat din partea unui reper moral de anvergură, să o ia la fugă din Universitatea București, după ce își depune demisia – la fel cum a tulit-o din emisiunea Eugeniei Vodă, atunci când a recunoscut că a fost plătită de Sorin Ovidiu Vântu cu peste 8000 de euro lunar – exclamând tot ca atunci: „Sunt o impostoare!”

Nu a făcut-o, la fel cum nu a dat nicio explicație cu privire la plagiatul cu care și-a făcut intrarea în profesie. Spre deosebire de Sorin Cîmpeanu, care a explicat public ceea ce a avut de explicat, după care a demisionat, Emilia Șercan nu are nimic de explicat de ani buni, ba mai mult, continuă să trăiască pe banii contribuabililor, în baza unui fals, a unui furt.”

A unui furt pe care încearcă să-l ascundă, țineți-vă bine, prin metoda pumnului în gură cu nu mai puțin de 7 (șapte) procese intentate Universității pe care a urmat-o de la ... distanță. Iată dezvăluirile documentele ale Denisei Rifai, după care venim cu documentele plagiatului „vânătoarei de plagiate” care publică cărți anti-„plagilistice” la editura... plagiatorului Gabriel Liiceanu:

„Emilia Sercan, absolventa a Universitătii „Lucian Blaga” din Sibiu, specializarea jurnalism, forma de învățământ - LA DISTANȚĂ !

In sesiunea iunie 2003 a sustinut lucrarea de licenta cu titlul "Reglementari nationale si internationale cu privire la libertatea de exprimare”, sub indrumarea profesorului Alexandru Grad.

Din momentul in care in presa locala si nationala s-au vehiculat suspiciuni de plagiat in ce priveste lucrarea de licenta elaborata si sustinuta de doamna Sercan, aceasta a pornit o campanie agresiva impotriva universitatii, amenintand cu procese penale si civile persoanele din universitate si "bombardand” universitatea Lucian Blaga din Sibiu cu numeroase adrese si cerinte care nu au nicio legatura cu suspiciunile de plagiat vehiculate in presa.

In fapt, reclamanta este cea care trebuie sa demontreze ca lucrarea de licenta pe care a prezentat-o in fata comisiei in 2003 este originala si nu comporta suspiciuni de plagiarism, aspect ce nu are nicio legatura cu obiectul prezentei cauze […]. " 

Transparenta! Etica! Si mai ales Cadere si Pregatire Temeinica intru examinarea atator teze de doctorat! Imi place, zau!

A cam inceput bine doamna Sercan cariera de cercetator de "doctorate”! Stiti vorba aia ”Hoțul strigă hoții” ???! Se cam potriveste! MAAAAARȘ CU IPOCRIZIA ȘI IMPOSTURA !”, scria Denise Rifai prezentând și dovezile:

 
 
 
 
 
 
 
 
Jurnalista Denise Rifai continuă apoi cu artileria grea:
 
„Dupa cum v-am promis, atasez mai jos cateva documente:
 
- una din multele solicitari pe care Emilia Sercan le-a formulat catre conducerea universitatii Lucian Blaga din Sibiu, in care cere RESPINGEREA oricarei cereri de consultare a tezei sale de diploma, in lipsa acordului expres al subsemnatei; 
 
- situatia litigiilor formulate de doamna Sercan impotriva universitatii Lucian Blaga din Sibiu; sunt 7 !!!!
 
Doamna Emilia Sercan cere, si o sa vedeti in documentele ce urmeaza, sa i se comunice daca exista cereri de accesare a lucrarii sale de licenta, lista cu numele de persoane care au depus cerere pentru a avea acces la lucrarea sa de licenta si Cine a avut acces totusi la distinsa sa teza!
 
Lucrare faina, Nu gluma ! Cum am zis ? MAAAARȘ CU IPOCRIZIA !
 
PS: Toate lucrarile de doctorat si tezele de licenta ale tuturor celor care au putere de control si verificare pentru celelalte lucrari trebuie verificate. Ma aud toti Rectorii?? Se aude si la UBB? Si prin toate forurile de conducere, de verificare si analiza??? Comisiii si Comitete cu distinsi doctori, platiti din Bani Publici?? Ce le mai plac unora atacurile si joaca politica. De balta ce e drept. Dar pe banii nostri! Se aude??? MARS cu ipocrizia si cu impostura!!!
 
           
 
 
În interesul opiniei publice redăm în continuare impecabilă demonstrație de plagiat făcut de un adevărat profesionst și prezentată de jurnalistul Traian Deleanu de la Turnul Sfatului în urmă cu aproape 10 ani:
Document: jurnalista specializată în denunțarea plagiatelor și-a copiat lucrarea de licență

26 Mai 2017 10:02

Document: jurnalista specializată în denunțarea plagiatelor și-a copiat lucrarea de licență

Emilia Șercan, absolventa în 2003 a Facultății de Științe ale Comunicării și Jurnalism din Sibiu, a plagiat bucăți întregi din lucrarea sa de licență intitulată „Reglementări naționale și internaționale cu privire la libertatea de exprimare”, se arată într-un document transmis reporterului Turnul Sfatului.

„La 13 ani după ce și-a copiat propria lucrare de licență care atesta că este jurnalist, Emilia Șercan, declara: «Libertatea de conștiință este sfântă pentru un jurnalist». La 14 ani de la scrierea lucrării, Șercan părăsea în lacrimi platoul emisiunii Profesioniștii având pe buze un autodenunț: «În momentul ăsta mă simt o mare impostoare.

Când în urmă cu o lună și jumătate, Emilia Șercan declara în emisiunea Profesioniștii a Eugeniei Vodă difuzată la TVR, că se simte o mare impostoare nimeni nu a bănuit că se referă și la altceva decât la «compromisul vieții» ei – acela că în 2008, pleca de la Evenimentul Zilei pentru a lucra (pentru 8.500 de euro lunar) la Realitatea-Cațavencu, controlată de mogulul Sorin Ovidiu Vântu", se arată în documentul care o vizează pe jurnalista care a obținut licența la Sibiu.

Cărțile sursă

„În trecutul jurnalistei de investigație, care și-a făcut în ultimul an un titlu de glorie din expunerea plagiatelor unor puternici ai zilei – Oprea, Tobă, Negoiță, Onțanu, Licu, Stănișoară, inclusiv Laura Codruța Kovesi, se ascunde, culmea ironiei, propriul plagiat, pe care, spre deosebire de compromisul cu Vântu devoalat de Eugenia Vodă, nu l-a expus nimeni până acum.

Emilia Șercan, absolventă, în 2003, a Facultății de Științe ale Comunicării și Jurnalism din Sibiu, a plagiat bucăți întregi în lucrarea sa de licență intitulată «Reglementări naționale și internaționale cu privire la libertatea de exprimare». Cele două cărți din care a copiat sunt «Jurisprudența europeană privind libertatea de exprimare», cu subtitlul «Aspecte privind hotărârile Curții Europene a Drepturilor Omului», care îi are ca autori pe Monica Macovei, Mircea Toma, Ana Coculescu (coordonator) și Adrian Tudorică și «Ghid juridic pentru jurnaliști» (ediția a III-a), scris de Monica Macovei, Adriana Drăgăliță și Dan Mihai. Ambele cărți au fost publicate în 2002.

Forma de plagiat îmbrățișată cu predilecție de jurnalistă este cea a reformulărilor și a amestecului deliberat între fragmente și texte preluate și munca proprie", se mai arată în documentul care însoțește copii ale lucrării de licență.text comparat_Page_1 text comparat_Page_2 text comparat_Page_3

După o analiză atentă a celor două lucrări în paralel cu lucrarea de licență a Emiliei Șercan, documentul prezintă paginile „pe care Emilia Șercan le-a preluat fără respectarea regulilor de bună practică în scrierea și citarea academică. Preluările au fost făcute fără nicio metodă de citare consacrată - fără ghilimele, fără note de subsol".

„În cursul verificării documentelor menționate, Emilia Șercan a preluat integral sau parțial următoarele pagini:

în Capitolul 3, a copiat de la pagina 38 până la pagina 54 (vezi scan) din «Ghidul juridic pentru ziariști».

Pentru documentare, a fost accesată ediția din 2009 a Ghidului care față de cea din 2002 are în plus o prefață și o ordine schimbată a subcapitolelor, în rest cele două ediții sunt identice.

Detaliat, Șercan a copiat după cum urmează: pe pagina 38, găsim pasaje copy-paste din pagina 15-16 din Ghidul juridic, pagina 40 și jumătate din pagina 41 sunt integral copiate din pagina 5 a Ghidului, pagina 43 copiază în proporție de 80% din paginile 14-15 ale Ghidului, pagina 44 este integral copiată din paginile 14-15 ale aceluiași Ghid (la fel si jumătate din pagina 45).

În același Capitol 3, în subcapitolul «Comunicarea de Informații false» (sic!), jumătate din pagina 52 este copiată din pagina 54 a Ghidului, iar 80% din pagina 54 este copiată din paginile 59 și 60 ale cărții menționate.

Masiv și vizibil a fost copiat așadar Capitolul 3 intitulat «Restricții penale asupra dreptului la liberă exprimare» (pg 29), extrem de tehnic și observații din zona juridică.

Și Capitolul 2 – «Reglementări naționale în materia libertății de exprimare și a libertății de conștiință» și Capitolul 4 – «Libertatea de exprimare, reglementări internaționale» sunt pline de observații de ordin juridic, lăsate fără ghilimele sau fără nici un fel de atribuire.

Potrivit unui profesor de la Universitatea «Babeș-Bolyai» din Cluj-Napoca citat chiar de Emilia Șercan într-un articol referitor la plagiatul șefei DNA, Laura Codruța Kovesi, «Dreptul este unul dintre domeniile în care s-a plagiat cel mai mult în ultimii ani, dar și domeniul în care nu s-a făcut aproape deloc cercetare».

Pentru un absolvent de jurnalism, este puțin probabil că, la acel moment, stăpânea atât de bine aspectele juridice la care făcea referire încât să facă o expunere fără citare sau fără referințele de rigoare", se mai arată în respectivul document.

„Pe lângă aceste pagini în care plagiatul este evident, Șercan a apelat masiv la reformulări și preluări rescrise în restul capitolelor (Capitolul 5 – "Sursele și dreptul la replică", Capitolul 6 – "Accesul la informații").

Plagiatul lui Șercan este unul mai muncit, în sensul că a recurs masiv la o rescriere a unor concepte, observații, idei, etc și mai puțin la așa-numita metodă copy-paste, în care plagiatorul copiază cuvânt cu cuvânt fragmente/pagini întregi.

Dincolo de specificul pe care fiecare facultate îl poate stabili în materie de redactare a acestui gen de lucrări, potrivit rigorilor academice generale bine cunoscute, trebuie procedat după cum urmează: fie se indică, de fiecare dată când există o preluare, locul din care s-a preluat (dacă se ia un text mai mare, acesta nu mai trebuie pus între ghilimele), fie se indică la începutul lucrării că vor fi preluări din anumite articole, care se regăsesc în acest și în acest capitol.

Evident, sursele trebuie menționate în bibliografia generală care, în general, va fi numerotată. Ca o observație – bibliografia lucrării Emiliei Șercan nu este numerotată".

text comparat_Page_4 text comparat_Page_5 text comparat_Page_6 text comparat_Page_7

Șercan nu a dorit să comenteze

Contactată de reporterul Turnul Sfatului, Emilia Șercan nu a dorit să comenteze acuzațiile care i se aduc. Acuzații care fac referire și la regulamentele facultății din Sibiu.

„Ducându-ne la standardele privind integritatea academică postate chiar pe site-ul Facultății absolvite de Emilia Șercan, citim următoarele: «constituie plagiat (pg 107) compilația de fragmente din mai multe surse/autori, fără referințe clare la textele-sursă; întrepătrunderea dintre fragmentele de texte furate și munca proprie, preluarea unui text fără referințe clare, cu modificarea unor expresii din text, omiterea marcajelor clare de citare în text și menționarea lucrării sursă (carte, articol, referat, sursă web etc) în bibliografia finală».

„Libertatea de conștiință este sfântă pentru un jurnalist”, spunea în 2016 Emilia Șercan, la 13 ani după ce și-a copiat propria lucrare de licență care atesta că, cel puțin potrivit diplomei, este jurnalist.

Doar că, potrivit prevederilor Codului Etic și de Deontologie Profesională a Universității absolivite, capitolul XIV.6 Onestitatea și Corectitudinea Intelectuală din Carta Universității prevede că plagiatul în redactarea lucrării de licență "se sancționează cu anularea examenului".

La 14 ani de la scrierea lucrării, Șercan părăsea în lacrimi platoul emisiunii Profesioniștii având pe buze un autodenunț: «În momentul ăsta mă simt o mare impostoare. Cum să pretind eu că sunt o profesionistă a presei din moment ce eu am făcut marele compromis cu Vântu?».

Despre Emilia Șercan

Potrivit CV-ului, Emilia Șercan este jurnalist de investigație și lector la Facultatea de Jurnalism și Științele Comunicării din cadrul Universității București (!). A început să lucreze în presa locală în 1996, iar din 2000 activează în presa centrală. A lucrat pentru „Curierul Național”, „Evenimentul zilei” și grupul de presă Realitatea-Cațavencu. Are un Master în Studii de Securitate cu lucrarea de dizertație „Metode de culegere de informații. Particularități în presa de investigație” (2008-2010) și un doctorat absolvit în 2013 cu lucrarea „Cultul secretului. Mecanismele cenzurii în presa comunistă”. Având în vedere că Teza de licență este nulă, și acestea sunt lovite de nulitate.

Și continuarea din Turnul Sfatului, la fel de interesantă și imbatabilă:

 „Conform cu originalul". Suspiciunile de plagiat ale Emiliei Șercan sunt susținute de lucrarea de diplomă din arhive

14 Iunie 2017 14:30

prima pagina lucrare emilia sercan

 
Nu stau în picioare semnele de întrebare ridicate de Emilia Șercan referitor la veridicitatea lucrării de diplomă ce îi poartă semnătura și care conține pasaje întregi plagiate din alte cărți. Universitatea „Lucian Blaga" din Sibiu a furnizat, la cerere, o copie conformă cu originalul a lucrării Emiliei Șercan, despre care jurnalista spunea că nu mai știe ce conține exact.
 
Paragrafele plagiate de Emilia Șercan în lucrarea sa de diplomă se regăsesc pe cel puțin zece pagini din cele 90 (inclusiv bibliografia) aflate în arhiva Facultății de Jurnalistică din cadrul Universității „Lucian Blaga" din Sibiu.
 
Facultatea absolvită de Emilia Șercan în 2003 continuă să păstreze în arhivele sale toate lucrările de diplomă, fapt certificat prin copia conformă cu originalul furnizată la cererea Turnul Sfatului.
 
„Lucrările de diplomă ale absolvenților specializări Jurnalism, promoția 2003, care și-au finalizat studiile în cadrul Universității «Lucian Blaga» din Sibiu, fosta Facultate de Jurnalistică (în prezent Facultatea de Științe Socio-Umane) pot fi consultate la locul de depozitare, aflat în sediul de pe strada Brutarilor nr. 3.
 
Consultarea oricărei lucrări se va face la sediul facultății, în prezența secretarei Facultății de Științe Socio-Umane", se arată în răspunsul semnat de rectorul ULBS, Ioan Bondrea.
 
Răspunsul contrazice scenariile lansate de Emilia Șercan, care – confruntată cu suspiciunile de plagiat – a apreciat inițial că lucrarea ei de diplomă nu mai există, deoarece ar fi trecut termenul de cinci ani în care aceasta ar fi trebuit păstrată.
 
Emilia Șercan s-a deplasat personal pentru a-și verifica lucrarea la Sibiu, unde a făcut o serie de aprecieri jignitoare la adresa reprezentanților facultății absolvite de ea.
 
Ulterior verificării lucrării sale, Emilia Șercan nu a mai dorit să facă vreo declarație publică, anunțând că are în curs de derulare o investigație proprie. Investigație care să îi lămurească modul în care au ajuns în spațiul public copii ale lucrării sale, suspectate de plagiat. 
 

Articole reunite într-o carte criticată

Lector al Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării, Emilia Șercan s-a afirmat în ultima perioadă ca un jurnalist freelance angajat în demascarea plagiatelor unor influenți politicieni ai momentului, pornind de la fostul ministrul de Interne Gabriel Oprea și până la fostul primar al Sectorului 2 din București, Neculai Onțanu.

Articolele despre aceste plagiate au fost reunite într-o carte denumită „Fabrica de doctorate", volum ce a atras nemulțumirea unora dintre jurnaliștii cu care Emilia Șercan a colaborat într-un fel sau la realizarea articolelor despre plagiate. Sidonia Bogdan, care a lucrat în trecut la «România liberă» s-a arătat deranjată de unele din aserțiunile Emiliei Șercan referitoare la unele din articolele publicate pe aceeași temă a plagiatelor. „Emilia Șercan aruncă suspiciuni asupra unui articol publicat de mine în «România Liberă» referitor la doctoratul lui Oprea, sugerând că aș fi publicat un articol «controlat de servicii», după care revine câteva pagini mai încolo și spune că s-ar fi înselat în privința «jurnaliștilor» de la «România Liberă». Ce vreau să precizez: imediat după publicarea articolului meu, Șercan a discutat mult cu «jurnaliștii Rl», adică cu mine, pe un chat, iar discuțiile respective încă mai există. Foarte interesante, de altfel. Jenant ce face acum", a apreciat – pe pagina sa de Facebook - Sidonia Bogdan, care a scris – de altfel – destul de mult pe aceleași teme abordate și de Emilia Șercan. Aceasta din urmă a revenit, mai apoi, tot prin intermediul Facebook, pentru a se disculpa, arătând că nu a vrut să o atace pe Sidonia Bogdan. „Acel episod este scris pentru cititorii care nu sunt ziariști, care doar consumă presa și care habar nu au despre dilemele cu care noi trăim, zbuciumul nostru interior, apăsările noastre personale și profesionale", a replicat Șercan.

Exemple de pasaje plagiate

După cum recent a arătat Turnul Sfatului, în lucrarea sa de diplomă Emilia Șercan a copiat masiv în Capitolul 3 al lucrării sale din „ׅGhidul pentru jurnaliști", spre exemplu. Astfel, la pagina 38 a lucrării de diplomă se regăsesc pasaje copy-paste din pagina 15-16 din Ghidul juridic, pagina 40 și jumătate din pagina 41 sunt integral copiate din pagina 5 a Ghidului, pagina 43 copiază în proporție de 80% din paginile 14-15 ale Ghidului, pagina 44 este integral copiată din paginile 14-15 ale aceluiași Ghid (la fel si jumătate din pagina 45). În același Capitol 3, jumătate din pagina 52 este copiată din pagina 54 a Ghidului, iar 80% din pagina 54 este copiată din paginile 59 și 60 ale cărții menționate. Capitolul 2 al lucrării de diplomă, denumit „Reglementări naționale în materia libertății de exprimare și a libertății de conștiință", alături de Capitolul 4 – „Libertatea de exprimare, reglementări internaționale" conțin o serie largă de observații de ordin juridic, lăsate fără ghilimele sau fără nici un fel de atribuire. În afara acestor exemple, Emilia Șercan a apelat masiv la reformulări și preluări rescrise în restul capitolelor (Capitolul 5 – "Sursele și dreptul la replică”, Capitolul 6 – "Accesul la informații”).

Mircea Toma: „Plagiatul este o chestiune foarte gravă, nu trebuie neglijat”

Lucrarea de diplomă a Emiliei Șercan poartă titlul de „Reglementări naționale și internaționale cu privire la libertatea de exprimare" și conține pasaje întregi, transferate prin metoda copy-paste, ori reformulări ale unor paragrafe preluate din două alte cărți, publicate în 2002. Pasajele copiate nu sunt puse între ghilimele și nici nu le este atribuită vreo sursă, la fel ca și în cazul paragrafelor reformulate. Aceste pasaje sunt amestecate cu altele care par scrise chiar de Emilia Șercan. Cele două cărți-sursă sunt „Jurisprudența europeană privind libertatea de exprimare", care îi are ca autori pe Monica Macovei, Mircea Toma, Ana Coculescu (coordonator) și Adrian Tudorică și, respectiv „Ghid juridic pentru jurnaliști" (ediția a III-a), scrisă de Monica Macovei, Adriana Drăgăliță și Dan Mihai.

Mircea Toma, autor al uneia dintre cele două cărți-sursă, consideră că subiectul plagiatului Emiliei Șercan trebuie menținut în discuția publică. „Plagiatul este o chestiune foarte gravă nu trebuie să fie neglijat. Este foarte important să se discute subiectul acesta când avem de-a face cu nume sonore, ca putere a exemplului", afirmă Mircea Toma.

Potrivit lui, contracararea plagiatului ca fenomen în mediul educațional românesc trebuie să înceapă încă din ciclul primar. „Cred discuția despre plagiat trebuie să meargă până la clasele în care învățătoarea cere copiilor să facă un proiect și să folosească materiale pe care și le caută cum pot, în principiu de pe internet. Acea învățătoare – căci vorbim deja de clasele a doua sau a treia – trebuie să fie instruită să îi învețe pe copii ce înseamnă drepturile de proprietate intelectuală. Faptul că sunt cazuri sonore care sunt aduse în dezbatere publică este soluția pentru salvarea celorlalți. Să te gândești, dar oare ce am făcut? Copilul meu care e în clasa a XII-a oare știe de aceste lucruri sau nu își pune problema?", mai declară Mircea Toma.

Emilia Șercan revine în atenția publică și după apariția sa în emisiunea „Profesioniștii", când lectorul universitar a părăsit platoul în lacrimi spunând că „în momentul ăsta mă simt ca o impostoare". Emilia Șercan se referea la în respectiva emisiune la ceea ce a numit „compromis" și anume transferul ei profesional în grupul de presă Realitatea – Cațavencu, pe un salariu estimat la peste 8.000 de euro. Respectivul grup de presă era patronat în acea vreme de Sorin Ovidiu Vîntu, despre activitatea căruia Emilia Șercan a documentat înainte mai multe anchete după care a uitat de ele. Practic, Vîntu i-a cumpărat tăcerea.

Cine i-a cumpărat acum tam-tamul?