Sfântul Cuvios Ilie Cleopa spunea adesea celor care mergeau pentru sfat duhovnicesc sau predică: „Rolul important al Bisericii Ortodoxe este să dea sfinți”. Iată că sfințenia primelor secole este posibilă oricând, oriunde și de oricine este chemat de Dumnezeu. În perioada 05.02. - 06.02. anul curent s-a făcut Proclamarea generală a canonizării a 16 femei românce cu viață sfântă în prezența Preafericitului Părinte Patriarh Daniel și a membrilor Sfântului Sinod, în cadrul Catedralei Patriarhale. Printre cele 16 sfinte s-a numărat și Sfânta Cuvioasă Elisabeta Lazăr de la Pasărea.

„Un sfânt poate fi analfabet, dar e superior unui geniu, fiindcă ideea de sfințenie e legată de ideea de minune. Un sfânt poate face o minune. Geniul face isprăvi, nu minuni. Lumea acum e ancorată în cultul genialității ca slăvire a progresului în afară. Atât. Or, cu cât suntem mai avansați, mecanic și material, cu atât suntem mai departe de esența reală a lumii de sfințenie”, ne spune gânditorul creștin Petre Țuțea.

Pe vârful Giumalău, la o altitudine de 1857 metri, unde avea bordeiul Sânta Cuvioasă Elisabeta, erau bineînțeles și multe animale și păsări. Maica avea harisma aceasta a nevinovăției și au fost câteva animale ale pădurii care o cercetau și care s-au apropiat de maica și pe care le hrănea. Un cerb, un urs, doi lupi, un câine, o pisică și nu mai vorbesc de veverițe: una venea, alta pleca. Pentru păsări confecționase o colivie unde le punea grâu și firimituri de pâine. Aceasta din câte am văzut eu când mergeam la maica să o vedem, să-i ducem ceva alimente și să o ajutăm la construirea schitului săpat în stâncă. Vara, maica avea un butoi plin cu suc de merișoare și ne servea din acel suc cu o bucurie copilărească. Era ca o binecuvântare din partea maicii.

Era o maică iscusită, chibzuită, dar cu inimă darnică. Din ce avea dădea și la ceilalți. Strângea plante medicinale, le usca și le folosea pentru ceai, mai ales în boală, atât pentru ea cât și pentru alți călugări sau pustnici. Osteneala pustnicească a maici Elisabeta, de multe ori, depășea limitele ființei umane. Noaptea se ruga, ziua muncea. Dumnezeu știe când se odihnea maica. Avea pravilă de rugăciune de pustnic, care era foarte încărcată.

Am dus pe vârful Giumalău și oameni de afaceri și profesori și preoți și toți au rămas impresionați de simplitatea, naturalețea, smerenia și bucuria cu care îi primea maica. Am dus și oameni cu diferite probleme duhovnicești sau de sănătate și prin rugăciunile maicii Elisabeta, Dumnezeu s-a milostivit de acei oameni și i-a vindecat. Ea făcea și multă milostenie, în special la familiile cu mulți copii. Și pe mine m-a trimis cu ajutoare ce constau în haine, încălțăminte și alimente la trei astfel de familii. 

Chiar și după ce a plecat la Domnul, Sfânta Elisabeta de la Pasărea a mijlocit pentru diferite persoane, în mai multe privințe, prin mărturiile acestora.

Sfânta Cuvioasă Elisabeta avea mare evlavie la Maica Domnului și la Sfântul Ioan Iacob Hozevitul, a cărui centură o purta tot timpul la brâu. Îi recita adesea poeziile pe de rost. Peste tot, pe unde mergea maica cerea iertare „Să mă iertați, fraților!”. Maica avea și rugăciunea inimii, în tot locul și în tot timpul ea se ruga. Era o femeie înaltă,  firavă, dar puternică,  vrednică, gata să ajute pe toți și pe toate, cu rugăciunea în inimă și cu bucuria în privire. Tot timpul avea o bucurie copilărească.

Pentru rugăciunile Sfintei Cuvioase Elisabeta, Doamne, Iisuse Hristoase, miluiește-ne pe noi. Amin.

Doamne, ajută!

Ștefan Popa

FOTO sus: Calendarul ”Mărturisitoare și Sfinte Românce - 2026” - Omagiul ActiveNews - Familia Ortodoxă

VIDEO din Munți: