A apărut recent partea a doua a Paginilor de Jurnal (2020-2024), de Dan Ciachir. L-am sunat să-l felicit și i-am promis că voi scrie despre ea de îndată ce o voi termina de citit.

Mi-a răspuns cu un reproș voalat și elegant că recenzia la primul volum, pe care am intitulat-o O bijuterie, fusese parcă exagerat de elogioasă.

Spusele lui m-au pus pe gânduri. Deși știe că sunt de mulți ani un admirator sincer al său și îl consider un autor unic în peisajul cultural actual, poate că, într-un fel, avea dreptate.

În sensul că eu nu sunt critic, iar Active News nu este o gazetă literară, ci un site de informații. Prin urmare, poate că acea cronică ar fi trebuit să fie mai mult un semnal, și mai puțin o expunere a opiniilor mele personale.

De aceea, am decis ca în prezentarea celei de-a doua părți a Jurnalului, să vorbesc mai puțin, lăsându-l pe Dan Ciachir să o facă.

Eu doar am frunzărit cartea pentru dumneavoastră, prezentându-vă fragmente alese (aproape) la întâmplare, pentru a vă face singuri o părere.

Înainte, totuși, doar o singură observație personală: Dan Ciachir rămâne un maestru al evocărilor inclusiv în Jurnalul său.

Iată:

17 februarie 2020

Încă un mit spulberat: Molière nu a murit pe scenă, ci în patul lui, pe 17 februarie 1673. Făcându-i-se rău înainte de premiera piesei Bolnavul închipuit, a fost dus acasă, unde și-a dat sufletul câteva ceasuri mai târziu.

8 iulie 2020

Restaurantul „Leul și cârnatul”, menționat de Mateiu I. Caragiale în Sub pecetea tainei, înființat în 1870, a subzistat până la începutul anilor 1950, pe strada Filaret, rebotezată 11 Iunie.

27 iulie 2020

A fost „debulonată” și statuia împărătesei Joséphine, soția lui Napoleon. Istoricii sunt indignați, întrucât nu s-a făcut vinovată de rasism. Parafrazându-l pe Caragiale: „Statuie nevinovată, domnule”.

21 septembrie 2020

Noaptea trecută am întocmit în minte o listă cu cei zece scriitori români pe care îi prețuiesc cel mai mult: Nicolae Filimon, Ion Ghica, Eminescu, I.L. Caragiale, George Bacovia, Mateiu I. Caragiale, Ion Barbu, Camil Petrescu, Petru Dumitriu, Pavel Chihaia.

25 octombrie 2020

Dacă m-ar întreba cineva care a fost momentul în care am avut parte de o apreciere ieșită din comun, în mod poate surprinzător nu aș alege acea scrisoare din 1985 adresată părintelui Stăniloae, în care Cioran mă pomenește măgulitor, ci un episod care nici nu poate fi probat material, legat de Petru Dumitriu.

Nu uit telefonul primit de la domnul Aurel Rău în septembrie 1990, când apăruse numărul 9 din „Steaua”, dedicat în întregime lui Petru Dumitriu. După ce îl citise, acesta l-a întrebat pe Aurel Rău cine sunt: „Un tânăr eseist” – a fost răspunsul. „Spune-i acelui tânăr – i-a cerut Petru Dumitriu – că din toată revista mi-a plăcut cel mai mult ce a scris el.”

Am mărturisit lucrul acesta într-un interviu din „Jurnalul Național” care a însoțit ediția din Cronică de familie apărută în anul 2009.

Atunci, în 1990, Aurel Rău îmi publicase în numerele 3-5 din „Steaua” eseul Gânduri despre Nae Ionescu. După apariție, telefonându-i să-i mulțumesc, mi-a spus că pregătește un număr de revistă consacrat lui Petru Dumitriu, întrebându-mă dacă vreau să colaborez la el. Am renunțat la o călătorie în provincie pentru a scrie Petru Dumitriu între trufie și pocăință.

18 noiembrie 2020

Țuțea, în tinerețe, a fost pentru scurt timp un om de stânga. Odată trecută rătăcirea, i-a mărturisit lui Nae Ionescu că a evoluat: „Nu există evoluție, domnule Țuțea, i-a răspuns acesta. Te-ai dumirit.”

9 martie 2021

„Stațiunea Eforie a primit această denumire pentru că începea cu o clădire hotelieră și sanatorială a eforiei spitalelor civile, ce-și înainta cu îndrăzneală botul de trei sau patru etaje până aproape de malul mării.” (Octav Onicescu)

*

Sucursala Uzinelor Ford din Floreasca a produs automobile și camioane între anii 1936-1940, director fiind fratele lui Zizi Lambrino, amanta regelui Carol al II-lea.

*

Între anii 1945-1947, a existat la București un conservator de muzică ușoară și jazz, condus de compozitorul Edmond Deda.

20 martie 2021

Nu știam că premierul dorit în martie 1945 de Rege, de Maniu și de Brătianu era Prințul Barbu Știrbey. Vîșinski, în violenta vizită făcută la Palat, l-a impus pe Groza prim-ministru.

Un an mai târziu, Prințul Barbu Știrbey era secerat de un cancer hepatic la 74 de ani și așezat în mormânt în paraclisul de la Buftea, alături de bunicul său, domnitorul Dimitrie Știrbei.

În 1946, anul morții lui Barbu Știrbey, se stingea prematur cea mai mică dintre fiicele sale, Ecaterina, la vârsta de 44 de ani.

21 iulie 2021

Redeschizând strălucita lucrare a Doinei Păuleanu, Peninsula misterioasă, consacrată Constanței, am reținut numele celor doi împărați care s-au oprit la Constanța.

Primul este împăratul arian Valens, în a doua jumătate a secolului al IV-lea, întorcându-se dintr-un război împotriva vizigoților.

Al doilea împărat, care a ajuns la Constanța în anul 1914, a fost Nicolae al II-lea al Rusiei: „La 1 iunie 1914, Țarul Nicolae al II-lea, Țarina Alexandra Feodorovna, marile ducese Olga, Tatiana, Maria, Anastasia și țareviciul Alexei sosesc pe timp de pace pentru o vizită istorică la Constanța. Era, se știe astăzi, ultima deplasare în străinătate a familiei imperiale ruse și se desfășura într-un context istoric tensionat (peste trei săptămâni va fi declanșat Primul Război Mondial).”

Mai trebuie adăugat și faptul că „strălucita metropolă a Pontului Stâng a devenit capitala provinciei Sciția Minor, Tomisul fiind singurul oraș de pe teritoriul României de astăzi care a fost capitala unei provincii imperiale și a deținut acest statut vreme de 300 de ani”.

15 iunie 2022

Din Învățătură pentru creștini: „Că pentru aceea a lăsat Dumnezeu pe săraci și pe bogați, ca să se hrănească săracul de la bogat și să se mântuiască bogatul prin milostenie”.

25 noiembrie 2022

O veste care m-a bucurat, aflată de la telejurnalul Antenei 1: România este țara cu cele mai multe pisici din Uniunea Europeană. Molima universală ar fi sporit cu 17 la sută numărul românilor care și-au adus acasă pisici.

27 februarie 2023

Zilele trecute am aflat un lucru foarte frumos privitor la salvatorii români care au fost în Turcia, în ajutorul victimelor năprasnicului cutremur, însoțiți de câteva zeci de câini.

Dacă la ducere câinii au călătorit în cala unui avion care a decolat de pe aeroportul „Henri Coandă”, la întoarcere, autoritățile turce i-au așezat la clasa întâi. Ceea ce arată că Turcia a rămas o împărăție.

29 aprilie 2023

„Pentru mine, mai mult de patru persoane la o masă înseamnă cacofonie.” (Un prieten)

13 august 2023

Se cuvine reprodusă acea notă a remarcabilului teolog Veniamin Micle, apărută în revista „Martyria”: „Cine a ajuns la vremea rugăciunii să nu-și mai tulbure mintea cu nimic din cele ale lumii, aflându-se în hotarele nepătimirii, deoarece starea cea mai înaltă a rugăciunii este aceea în care mintea a ajuns în afară de trup și de lume și a devenit cu totul imaterială și fără formă.”

11 septembrie 2023

„Fericit cel ce Te cunoaște pe Tine, Doamne, chiar dacă altceva nu cunoaște.” (Augustin)

18 octombrie 2023

Ziua aceasta superbă îmi amintește de toamna anului 1975, când mă aflam în comuna Crișan de pe brațul Sulina ca profesor la școala generală. Încă mai des decât plimbările în barca cu vâsle – cu care învățasem să merg – îmi vin în minte cuvintele de întâmpinare ale șefului de post:

„O să vă simțiți bine la noi, domnule profesor. Oamenii – și românii, și ucrainenii – sunt muncitori, liniștiți, dar mai ales nespus de cinstiți: n-ar fura unul de la altul pentru nimic în lume. Fură numai de la stat!”

2 ianuarie 2024

Bellu Silber, în deschiderea cursului de la Academia Comercială din București, în 1945, a spus: „Domnilor, în România socialismul va însemna I.V. Stalin plus I.L. Caragiale”.

8 martie 2024

Am fost ieri cu Cosmin la Căldărușani, unde nu era nimeni din afara mânăstirii. Înainte să ne așezăm la masă, starețul ne-a dus la gropnița din subsolul paraclisului, unde se află 1200 de cranii de călugări, spălate, curățate și îngrijite, așezate pe rafturi de scândură albă geluită, iar în saci de pânză deschiși la gură se găsesc oasele acelor monahi.

9 septembrie 2024

Emil Bodnăraș, demnitar comunist de rangul întâi, a fost înmormântat în 1976 în satul natal, Iaslovăț, din Bucovina, potrivit dorinței sale, cu slujbă bisericească, prohodit după toată rânduiala ortodoxă. Coliva pentru pomană a fost adusă de la București cu elicopterul.

28 septembrie 2024

Un om călătorește zece zile într-o țară străină și se întoarce acasă cu convingerea că a cunoscut țara respectivă și pe locuitorii ei, deși contactele sale s-au mărginit la chelneri, recepționeri și agenți de circulație.

Identică este situația unor intelectuali care scriu despre Biserică.

25 octombrie 2024

Unul din cele mai frumoase aforisme pe care am avut prilejul să le citesc îi aparține lui Baltasar Gracián și sună astfel: „Partea cea mai frumoasă a culturii este politețea”.

19 noiembrie 2024

În vremea regimului comunist – mai ales la începuturile sale – întrucât se desființează eparhii și posturi de arhiereu-vicar, Sinodul avea foarte puțini membri, de vreo patru ori mai puțin decât astăzi. Vacantarea unui scaun chiriarhal constituia un eveniment.

În aceste împrejurări, un ministru s-a anunțat în audiență la Patriarhul Iustin spre a pune o vorbă bună pentru un arhimandrit care îi era rudă. Auzind despre cine era vorba, Patriarhul a spus:

- Da, domnule ministru, X este un bun teolog, are și doctorat, are și experiență administrativă ca exarh, dar... – și pe chipul întâistătătorului a apărut o schimă sau chiar o strâmbătură – dumneavoastră v-ați uitat bine la el?!... E urât, domnule, cum să-l pui să vorbească oamenilor?! Întristează credincioșii... Dar mai luați, excelență, coniac...

7 decembrie 2024

Ziariștii care se întreabă cum se raportează intelectualii la Dumnezeu nu ar strica să deschidă Evanghelia pentru a constata și cum se raportează Dumnezeu la intelectuali.

Hristos îi percepe ca pe niște secături vanitoase, egotiste, egolatre, avide de laude, foarte fățarnice, care se roagă îndelung „la vedere” și pe care Mântuitorul îi previne în numeroase rânduri: Vai vouă, cărturarilor și fariseilor!”, promițându-le, ca recidiviștilor, pedeapsă sporită în perspectiva veșniciei.