Nicu și Marcel. Ani de zile, Nicu a fost partenerul lui Marcel. Când acesta era la partid. Și apoi după ce, prin rotație, a ajuns în locul său premier. Marcel este prim-ministru al României, un stat aflat în avanpostul rezistenței împotriva Federației Ruse. Iar Nicu, generalul, este al doilea om în stat. Președintele Senatului României, șeful celui de-al doilea partid și membru de vază al CSAT. Și Nicu, generalul cu patru stele, știe că cu precizie – oare de când? – că Marcel, premierul, este o cârtiță a Federației Ruse, înșurubată la vârful Executivului României. Nu a făcut nimic în acest sens. Dar o spune pe șleau. În plină campanie electorală.

Să admitem că așa stau lucrurile. Să admitem că generalul cu patru stele Nicolae Ciucă, vigilent nevoie mare, perspicace, bine informat, a aflat că cel care i-a fost partener la conducerea României este în realitate un trădător. Că lucrează nici mai mult, nici mai puțin decât în beneficiul lui Vladimir Putin. Să admitem prin absurd că a aflat abia acum. Că până zilele trecute a fost înșelat. Și, în aceste condiții, cam care ar trebui să fie reacția normală a ostașului care vrea să se cocoațe în fruntea României?

Generalul cu patru stele Nicolae Ciucă și-a conservat desigur bunele relații și chiar autoritatea în raport cu serviciul secret al Ministerului Apărării. Știți dvs. care. Pentru că v-am informat la timp. Serviciul secret cu care a colaborat strâns pe vremea când era ministrul Apărării. Atât de strâns încât soția domniei sale lucra acolo pe post de contabil cu un rang militar inferior, dar lucra cu soldă în regulă, discret, astfel încât ani de zile șefii respectivului serviciu secret au fost în stare să întocmească ștate false de plată pentru pretinși informatori externi ai Armatei Române. Au inventat pur și simplu spioni cu concursul soției, operațiune acceptată tacit de domnul general cu patru stele. Treaba a fost atât de gravă, încât s-a întocmai și un dosar penal de către procurorii militari și în final s-a lăsat și cu condamnări, dar fără ca generalul Nicolae Ciucă să răspundă, întrucât între timp a fost extras de la MApN de protectorul său, Klaus Iohannis, cadorisit și el din partea serviciului secret cu un elegant și costisitor costum de schi. Aceasta a fost doar o paranteză.

O paranteză mai lungă, dar care spune multe. Ce ar fi trebuit să facă Nicolae Ciucă din poziția de șef al Senatului, în momentul în care a aflat despre nelegiuirea săvârșită de premierul Marcel Ciolacu? Să dea fuga la un post de televiziune și să reclame? Să reclame că acesta este complice al lui Vladimir Putin? Și în ce scop? Ca premierul să fie sancționat de presă și de opinia publică? Sau ar fi trebuit din calitatea pe care o are de șef al Senatului să bată cu pumnul în masă, să convoace CSAT, să pună dovezile pe masa ovală de acolo și să dea de pământ cu Marcel Ciolacu de să-i sară fulgii? Cam care ar fi trebuit să fie reacția corectă și onestă a ostașului aflat în slujba țării?

Generalul cu patru stele Nicolae Ciucă a uitat pur și simplu ce rol important joacă în ierarhia națională. Nu a înțeles ce trebuie să facă din a doua poziție în stat, dacă află că primul-ministru e vândut unei puteri străine. Și pur și simplu a reacționat greșit. De fapt, a procedat ca un dezertor. A pus coada între picioare și a ieșit în public cu pâra.

Și în aceeași zi, în opinia mea fatală pentru traseul său de candidat prezidențial, a mai comis-o o dată. S-a milogit de Elena Lasconi, desigur după ce a văzut rezultatul unor sondaje de opinie, ca aceasta, plasată undeva la 5-7% în sondaje, să abandoneze cursa prezidențială în favoarea sa. Să le ceară pur și simplu „reziștilor”, progresiștilor, neomarxiștilor să nu o mai voteze pe ea ci să opteze pentru el. Mai pe românește, ar trebui ca un partid care se căznește să depășească bariera celor cinci la sută și să intre de bine de rău în Parlament să-și rateze această șansă, pentru a-l promova pe Nicolae Ciucă, aflat în mare foame de voturi și căznindu-se, fără să știe cum, să treacă din a treia, a patra poziție, cumva în fața lui George Simion, pentru a-i sufla în ceafă lui Marcel Ciolacu, spionul Federației Ruse. Și ca nu care cumva să omitem, semnalăm că, până de curând, în retorica generalului cu patru stele și a susținătorilor săi, și George Simion era tot un agent al lui Vladimir Putin.

Umbra lui Vladimir Putin le întunecă unora mințile!