Ultimele luări de poziție ale fostului președinte PNL, Crin Antonescu, sunt devastatoare. Acesta a petrecut ani buni la Bruxelles, unde soția sa a îndeplinit funcția de comisar european, și este bine familiarizat cu dedesubturile de la nivelul Parlamentului, Comisiei Europene și familiei Popularilor, care, legat cu fundiță, ni l-a dat pe Siegfried Mureșan. Aparent, acesta a fost inventat, după cum spune cu subiect și predicat Crin Antonescu, de către Macovei și Băsescu. Ludovic Orban a intervenit și el în ultima sută de metri și, punându-l pe liste pentru Parlamentul European, la indicația protectorilor de la Berlin, pe Siegfried Mureșan. Acesta, neavând nici pe departe pregătirea necesară, în mod straniu fusese numit consultant al Bundestagului și apoi lucrase – evident, după ce a semnat angajamentele prevăzute de legea germană – pentru guvernul de la Berlin. De acolo a fost propulsat în poziții de maximă vizibilitate atât în familia Popularilor Europeni, cât și în structurile de conducere ale Uniunii Europene. Este unul dintre principalii susținători ai prelungirii iraționale a Mecanismului de Cooperare și Verificare, prin care parcursul european al României a fost mult întârziat. „Creatura politică”, după cum l-a taxat fostul președinte PNL, băiat de casă al Berlinului, a acționat constant la Bruxelles, până chiar zilele trecute, împotriva României, cerând inclusiv sancțiuni financiare pentru faptul că un alt pupil al Berlinului, Dominic Fritz, după o decizie ANI, două decizii definitive ale justiției, precum și o decizie a Curții Constituționale, la grămadă cu alți aproape 100 de edili, a fost scos din joc pentru încălcarea celor mai elementare reguli de identitate. Iar acum, Siegfried Mureșan, susținut de un PNL profund degradat, de un UDMR în derivă și de un USR în cădere liberă sub aspect electoral, merge până în pânzele albe, trăgând de timp pentru a fi refuzat de Parlamentul României.

Toți oamenii care gândesc cât de cât rațional se întreabă, firește, de ce Nicușor Dan, care l-a nominalizat drept candidat de premier, și cele trei partide care îl susțin joacă împreună cu acesta la o pierdere dinainte asigurată. De fapt, marea comedie de la București nu poate avea decât un singur obiectiv. Tragerea de timp. Pentru că s-au mai consumat câteva zile bune de la nominalizarea lui Siegfried Mureșan, după care Nicușor Dan, mergând pe blat alături de Ilie Bolojan, mai are posibilitatea să facă și alte nominalizări, la fel de lipsite de perspectivă, care, rând pe rând, să tragă de timp și să pice din nou în Parlament. În felul acesta, castrat cum e politic, Ilie Bolojan rămâne la butoane la pachet cu o echipă de miniștri, care, cei mai mulți, călăresc nu unul, ci două ministere, și cu vreo 150 de secretari de stat. Din această poziție, toți, deși au atribuții limitate după ce guvernul a fost demis, au posibilitatea, în lunga perioadă de interimat, să pună la cale fel de fel de operații profitabile lor și apropiaților lor politici sau de familie, dar extrem de păguboase pentru România. O Românie pusă pe butuci tot de aceleași partide, din care demnitari care joacă în prelungiri storc profit după profit, până când nu va mai rămâne nimic de stors. Abia atunci, de voie, de nevoie, va fi predată ștafeta. Acesta este adevăratul obiectiv și nicidecum presupusa pregătire pentru anticipate.