ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!



Doar unii dintre cei din competiția pentru prezidențiale sunt concurenți reali. Alții se înscriu în această cursă dificilă având cu totul alte interese decât cel de a conduce România. Iar alții, în final, nici măcar nu mai participă la alegeri. Abandonează în ultimul moment. Fiecare însă are un interes. Iar unele agende sunt secrete. Cum este, de pildă, cazul lui Victor Ponta. Sau dacă ne gândim bine, chiar al lui Crin Antonescu. 

Una dintre componentele competiției prezidențiale vizează strângerea de fonduri de către formațiunea politică declarată drept susținătoare a unui candidat, fonduri care în mare măsură provin din banii publici dar și a unor mijloace financiare furnizate de fel de fel de sponsori în schimbul unor promisiuni. 

Vă puteți întreba, desigur, ce angajamente își poate lua o formațiune politică al cărei concurent este incapabil să strângă un număr cât de cât rezonabil de procente. Mă refer fără excepție la toți candidații obscuri. Ei bine, și față de sponsorii acestora pot fi luate unele angajamente de către cei care își promovează jucătorii. 

Am făcut mai sus o afirmație riscantă. Și anume că nu este deloc exclus ca domnul Crin Antonescu să fie conștient de faptul că nu are nicio șansă de a câștiga alegerile. Și că nici coaliția celor trei partide nu mizează în realitate pe o victorie. Dar atunci, se pune întrebarea care este interesul real al unora și altora. PSD are interesul să pună mâna pe o sumă considerabilă de la guvern, în vederea organizării alegerilor, bani pe care îi va dirija în beneficiul organizațiilor subordonate și propriilor activiști de partid. Va fi un buget considerabil pe care PSD va ști cu certitudine cum să îl gestioneze. La fel se va întâmpla și în cazul PNL, care are o vastă experiență în domeniu. Iar UDMR nu are în acest moment niciun interes să se prezinte la alegeri cu un candidat propriu. În ceea ce-l privește pe Marcel Ciolacu, Crin Antonescu scapă de o problemă majoră. Dacă ar candida, cu certitudine liderul PSD ar pierde alegerile. Iar un al doilea eșec poate avea aproape cu certitudine drept consecință eliminarea acestuia și de la Palatul Victoriei și de la conducerea partidului. Cu un candidat comun, care se va achita cât de cât onorabil de sarcină, fără însă a câștiga, are o șansă să scape cât de cât onorabil. La rândul său, Crin Antonescu cu certitudine se va alege cu sume considerabile de bani, furnizate de o serie întreagă de sponsori puși la dispoziție de către cele trei partide. Sunt bani albi pentru zile negre.  

Un alt virtual candidat este Victor Ponta. Acesta își anunță cu obstinație intenția de a participa la cursa prezidențială – nu se știe din partea cărui partid – dar reprezentând un electorat suveranist, pe care el pretinde că mizează. Conform prognozei pe care eu o fac, Victor Ponta nu va candida. Își va folosi statutul ambiguu pentru un comportament aparent și mai ambiguu, în realitate extrem de sofisticat, prin care urmărește două obiective mari și late. Să-și creeze o puternică platformă critică împotriva lui Marcel Ciolacu și a unei părți din conducerea PSD și, în al doilea rând, să-și pregătească terenul pentru ca în urma pierderii de către alianța alegerilor prezidențiale, alianța de la guvernare să se destrame, Marcel Ciolacu, în urma unei moțiuni de cenzură să-și piardă poziția de premier, după care Ponta să facă un ultim efort pentru ca, având susținerea lui Sorin Grindeanu, a altor lideri PSD dar și a unor reprezentanți ai statului subteran, foști și actuali conducători ai serviciilor secrete, să-l debarce pe acesta și să preia conducerea PSD. Mă rezum la cele două exemple de mai sus dar insist că e important să înțelegem că numai unii dintre cei care își anunță candidatura sunt competitori reali.