ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Pentru a doua oară în istoria recentă a României, un guvern decide că evaziunea fiscală reprezintă un pericol la siguranța națională și cheamă Serviciul Român de Informații să salveze țara. Ultima experiență de acest fel, pe vremea președinției lui Traian Băsescu, când Victor Ponta se afla la butoanele Palatului Victoria, s-a soldat cu un eșec de mari proporții. Ce se va întâmpla acum?

Pericole la siguranța națională sunt diverse. În funcție de optica decidenților. Un pericol la siguranța națională este decăderea gravă a învățământului. Faptul că avem atât de mulți analfabeți funcționali. Sau tineri care nu sunt capabili să își treacă examenele și să-și facă un rost în viață. Un pericol la siguranța națională este și starea precară de sănătate a populației, în condițiile în care, după ce au plătit toată viața, pensionarii nu beneficiază în realitate de o asistență minimă. Un pericol la siguranța națională este faptul că avem, după calculele oficiale, cel puțin 100 de mii de copii care se culcă flămânzi. Un alt pericol la siguranța națională este că presa, a patra putere în stat – e adevărat, nerecunoscută constituțional – este atacată și, în bună măsură, subordonată din toate direcțiile. Astfel încât nu se mai poate vorbi despre libertatea de expresie. Un atac la siguranța națională a fost și anularea alegerilor din decembrie anul trecut, precedată de eliminarea Dianei Șoșoacă din cursă și urmată apoi de scoaterea definitivă din competiție a lui Călin Georgescu. Și lista aceasta poate continua, din păcate, la nesfârșit. România se confruntă cu multe situații care pot fi considerate atacuri la siguranța națională, cea mai relevantă dintre acestea fiind faptul că, fără a fi supusă unei calamități sau unui război, această țară a pierdut peste 4 milioane de locuitori. Ca să nu mai vorbim despre presă. Și presa a fost taxată drept pericol la siguranța națională, dirijorul acestei operații fiind la acea dată un consilier pentru siguranța națională al lui Traian Băsescu, recuperat de curând în staff-ul făcut pe genunchi la Cotroceni de Ilie Bolojan.

În aceste condiții, orice guvern se instalează la Palatul Victoria și orice președinte este înșurubat la Palatul Cotroceni poate trece în meniu orice devine convenabil pentru a intra în categoria provocărilor majore la siguranța națională. Am avut un asemenea experiment, pe care îl reedităm acum, în urmă cu câțiva ani, prin care Serviciul Român de Informații, invocându-se de asemenea siguranța națională, a fost chemat să combată evaziunea fiscală. Să dubleze, cu alte cuvinte, ANAF-ul. Această operațiune s-a transformat rapid într-un eșec de mari proporții. În primul și-n primul rând, pentru că vașnicii lucrători ai SRI erau cu totul și cu totul nepricepuți în chestiuni de natură fiscală. Erau pafariști. În același timp însă, ei au profitat de oportunitate pentru a-i fugări pe oamenii de afaceri care nu „cotizau” sau care făceau parte din alte partide financiare decât cele protejate de instituția în cauză, care are, în continuare – caz unic în lume – dreptul de a deține societăți economice protejate, secrete. Acea operațiune vastă, prin care un număr uriaș de lucrători SRI au fost detașați la ANAF, s-a soldat nu numai cu abuzuri incredibile, dar și cu un fiasco pe măsură, pentru că, finalmente, la bugetul statului, în urma acestei operațiuni cvasi-militare, nu au venit mai mulți bani. În schimb, oameni din „sistem” au șantajat, au câștigat bani pe persoană fizică și s-au îmbuibat. După retragerea „lucrătorilor” SRI din structurile ANAF, cicatricea s-a vindecat greu, în ani de zile. Au rămas în urma SRI-iștilor zeci de mii de dosare de anchetă, în urma cărora tot atâția oameni de afaceri au fost blocați în activitatea lor, iar respectivele dosare au fost atât de neprofesionist întocmite, încât a durat mult până când specialiștii de la ANAF le-au dat de capăt, le-au soluționat sau le-au închis, pentru a le trimite la arhivă. Statul român a avut numai de pierdut și nimic de câștigat. Și iată că, acum, acest experiment nefericit practicat în urmă cu mai mulți ani de zile este reeditat.

Atrag atenția în termeni cât se poate de fermi că decizia luată în Consiliul Suprem de Apărare a Țării privind preluarea de către SRI a unor operațiuni vizând combaterea evaziunii fiscale reprezintă o prostie de mari proporții, de care se face vinovat Nicușor Dan. Să ținem minte acest moment, această primă ședință CSAT, pentru că, mai târziu, vom evoca eșecul acestui demers.