ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Este cât se poate de firesc ca, în condițiile în care războiul de 12–13 zile dintre Israel și Iran a generat un interes ieșit din comun, să fie lansate pe piață fel de fel de scenarii. Unele de tip science-fiction. Produse fie de analiști care au încercat cu tot dinadinsul să fie originali, afirmând lucruri șocante, de natură să le crească vizibilitatea, alții naivi, căzuți în plasa unor mesaje lansate de propaganda anti-israeliană și anti-americană și, în fine, unii rău intenționați, care fac parte din siajul unor puteri anti-occidentale. Fără îndoială însă, dintre toate scenariile lansate, eu am ales pentru moment doar cinci care sunt interesante și merită a fi developate.

1. Dacă Israelul a putut fabrica în secret, fără vreo monitorizare internațională, armament atomic, de ce nu ar avea și Iranul acest drept? Aparent, întrebarea și, respectiv, provocarea sunt cât se poate de legitime. De ce se poate în cazul Israelului ceea ce nu se poate în cazul Iranului? Israelul este un stat extrem de mic, ca suprafață și ca populație, confruntat cu o decizie a Organizației Națiunilor Unite care a prevăzut legitimitatea a două state în același teritoriu, dintre care unul palestinian, și care, din diverse motive, nu a putut fi edificat și, sau mai ales, este țara confruntată încă de la formarea ei cu mai multe războaie declanșate de state ostile, care au vizat distrugerea entității create după cel de-Al Doilea Război Mondial. Din acest motiv, Statele Unite, ca principal aliat al Israelului, și comunitatea occidentală au tolerat crearea, de către statul Israel, în deșertul Negev, a unui sit industrial destinat armei nucleare. Israelul nu a amenințat nici măcar când a fost nevoit să se apere cu disperare alte state cu distrugerea, și cu atât mai puțin cu utilizarea armamentului nuclear. Iranul, în schimb, un stat care nu a suferit în istoria recentă niciun fel de agresiuni, a amenințat în repetate rânduri Israelul, pe care îl denumește sionist, cu distrugerea. Din acest motiv, crearea de către Teheran a armamentului nuclear stârnește îngrijorare nu numai la Tel Aviv și la Washington, ci și în întreaga lume civilizată. Și tot din același motiv, aceste state nu tolerează și nu vor tolera crearea de către Iran a unui arsenal nuclear.
 
2. Un alt scenariu – insist asupra faptului că Iranul, în ciuda amenințărilor pe care le proferează insistent împotriva altor state, nu intenționează să se doteze cu un arsenal nuclear, intenționând doar să exploateze în interes pașnic, pentru a-și produce energie, uraniul îmbogățit. Sunt mult prea mulți cei care susțin această teză, pe care o prezintă drept autentică și Teheranul. Adepții ei însă se dovedesc incapabili să explice de ce, în miile de centrifuge din cele trei situri nucleare ale Iranului, este îmbogățit uraniul în prezent până la un grad de 90%, urmând ca îmbogățirea să crească până la 96%, ceea ce ar permite, în raport cu cantitatea fabricată până în prezent, crearea a circa opt rachete cu încărcătură nucleară. Pragul exploatării pașnice a energiei nucleare a fost de mult timp depășit și amenință să devină critic în câteva săptămâni. Dacă Teheranul este sincer, dacă declarațiile sale de bune intenții sunt corecte, atunci ar trebui să respecte acordurile pe care le-a semnat și să permită inspectorilor instituțiilor internaționale dedicate energiei atomice să inspecteze toate instalațiile din cele trei situri, pentru a se convinge că intențiile iranienilor sunt exclusiv pașnice. Ceea ce nu s-a întâmplat până în prezent.

3. În urma bombardamentelor israeliene și americane din cele 13 zile de război, oficialii de la Teheran informează periodic opinia publică internă și internațională că toate capacitățile nucleare ale Iranului au rămas intacte. Este posibil ca rachetele israeliene și cele americane să nu fi distrus decât parțial instalațiile amplasate sub pământ ale celor trei situri nucleare. Este de asemenea posibil, dacă nu cumva chiar probabil, ca Beijingul să fi acordat asistență tehnică de urgență aliatului iranian și să fi asigurat extragerea uraniului îmbogățit și transportarea acestuia în China cu câteva zile înainte de bombardament. Ceea ce nu înseamnă însă că programul nuclear vizat de Ayatollahul Khamenei, cel de creare a unui arsenal nuclear, decurge conform calendarului. Nu numai serviciile secrete, dar și oamenii de știință din întreaga lume consideră că programul nuclear, în urma războiului de 13 zile, este întârziat – spun unii, cu câteva luni bune, alții cu câțiva ani. Cei care susțin însă teoriile lansate de autoritățile de la Teheran sunt interesați să pună o presiune cât mai mare pe Departamentul de Stat al Statelor Unite și pe guvernul israelian pentru a obține condiții cât mai bune atunci când vor fi încheiate negocierile unui tratat de pace, dacă acest tratat de pace va fi încheiat vreodată.

4. Iranul nu a fost înfrânt, nu poate fi înfrânt, unul dintre motive fiind faptul că are aliați puternici. Și această teorie poate fi demontată. Cel mai important aliat al Iranului este Federația Rusă, care, cu precauție, și-a retras la timp oamenii de știință care colaborau la crearea arsenalului nuclear și a cărei reacție a fost cantonată la un nivel pur declarativ. Nu a existat niciun moment în care Vladimir Putin să fi afirmat că Federația Rusă este gata să intervină militar în războiul care, așa cum este de presupus, tocmai s-a încheiat. Cu atât mai mult, China, un al doilea aliat important al Iranului, nu a intervenit în acest conflict, deși este cel mai important importator de petrol din Iran. Același lucru se poate spune și despre cel de-al treilea aliat important, India. Cât privește aliații derizorii, milițiile Houthi și rămășițele Hamas și Hezbollah, aceștia sunt parțial sau total anihilați. În aceste condiții, Iranul, indiferent de ceea ce afirmă diverși teoreticieni, mai mult sau mai puțin bine intenționați, este singur și neputincios în fața tandemului americano-israelian.

5. A cincea teorie, și ultima pe care o combat astăzi, se referă la faptul că este imposibilă schimbarea din aer, exclusiv pe calea atacurilor cu rachete, bombe și drone, a puterii politice de la Teheran. Ipoteza este fantezistă. Nimeni nu intenționează un război la sol împotriva puterii de la Teheran. Un asemenea război ar fi cu neputință de câștigat, dată fiind configurația geografică, dar și cea demografică a Iranului. În schimb, populația din Iran, un procent extrem de mare de tineri bine școliți, ar putea profita de umilirea care tocmai s-a produs a puterii conduse de Ayatollah și Garda Revoluționară, pentru a-i răsturna de la putere și a pregăti terenul pentru un regim democratic. Acest proces însă necesită timp. Și o serie întreagă de explicații, la care mă voi referi într-o analiză ulterioară.