Se conturează o putere care, pe față și nu în mod disimulat, este deținută, în parametrii extra-constituționali, de către Președinte. S-a întâmplat fix ceea ce am anunțat că se va întâmpla înaintea primelor demersuri pentru formarea acestui executiv. Ilie Bolojan, împins la înaintare de către o aripă liberală, a făcut tentativa de a impune o echipă a noului executiv asupra căreia să aibă autoritate. Nicușor Dan și cei care stau în spatele lui, reprezentând factorul extern, i-au dat peste degete și l-au obligat pe Bolojan, la pachet cu factorul intern, să cedeze. Și ce avem acum? Ce a rezultat?

În Consiliul Suprem de Apărare al Țării, pe structura căruia Nicușor Dan, împins de necuratul, și-a propus să creeze un guvern alternativ, mult mai autoritar și mult mai puternic decât guvernul din Palatul Victoriei, nu există decât câte un reprezentant al primelor două partide care compun arcul guvernamental, unul de la PSD și unul de la PNL. În rest, CSAT este dominat în totalitate de oamenii aflați în subordinea lui Nicușor Dan — cei din servicii și cei „politici”, aleși tocmai în acest scop din rândul membrilor USR. Întrucât Nicușor Dan intenționează să mute centrul de greutate al deciziilor politice la Cotroceni, această mișcare din interiorul CSAT devine extrem de relevantă.

Să explic afirmația de mai sus. În mod normal, CSAT are autoritate limitată, cantonată, în linii mari, în sfera de interes a Armatei și a serviciilor secrete. Conform Constituției României, care este un stat semi-prezidențial, Președintele nu are atribuții legate de politica externă decât în măsura în care, după ce se consultă — după caz — cu premierul sau cu Parlamentul, poate îndeplini anumite însărcinări, anumite misiuni bine delimitate în ceea ce privește plasarea României și demersurile acestui stat în plan internațional. Nu poate face absolut nimic de capul lui în plan extern decât în situația în care încalcă prevederile Constituției.

O situație similară și în ceea ce privește politica de apărare. El nu poate angaja, în materie de apărare, statul român fără un acord în prealabil — după caz, al primului-ministru, care este superiorul direct al Ministrului Apărării, sau al Parlamentului. Ca să nu mai discutăm despre politica fiscală, domeniu în care Nicușor Dan vrea să readucă Serviciul Român de Informații în ecuație, acesta urmând să subordoneze Fiscul — așa cum a mai procedat, dar pentru o perioadă limitată de timp, și Victor Ponta, când a fost premier.

Susținut în forță, dar aparent discret, de Președintele Republicii Franceze, Emmanuel Macron, Nicușor Dan a făcut primul pas decisiv în răsturnarea ordinii constituționale și instaurarea unei dictaturi prezidențiale. Restul sunt simple detalii.

Închei insistând asupra faptului că, pentru prima dată în România, este instalat un guvern susținut de patru partide care nu au reușit, într-o lună de zile, să elaboreze un program politic prin care să se angajeze în fața Parlamentului și, respectiv, a națiunii române asupra modului în care va gestiona țara. Lăsând la o parte faptul că, la mijlocul unui an, România nu are încă o lege a bugetului. Dar „beneficiază”, în schimb, de nu mai puțin de cinci vicepremieri — situație care ne plasează, după Federația Rusă și un stat african, în prima poziție din lume.