„Săptămâna care precedă Duminica Intrării Domnului nostru Iisus Hristos în Ierusalim este numită în Triod a Floriilor. Este a șasea săptămână din Postul Mare. La finalul ei se încheie postul de 40 de zile, iar prin Sâmbăta lui Lazăr și Duminica Floriilor se face trecerea către postul aspru din Săptămâna Sfintelor Pătimiri.”, scrie Pr. Ciprian Florin Apetrei în Ziarul Lumina al Patriarhiei Române într-un articol de folos pentru orice creștin:

„Cântările acestei săptămâni ne pregătesc pentru Sâmbăta lui Lazăr, Duminica Floriilor și Săptămâna Mare. La Vecernia zilei de luni imnografia ne spune că începem „cu dragoste a șasea săptămână a cinstitului post” și lăudăm înainte praznicul Stâlpărilor, când Domnul „vine în slavă cu puterea dumnezeirii în Ierusalim, ca să omoare moartea”. Suntem anunțați că Hristos vine la Ierusalim să sufere moarte pe Cruce pentru mântuirea noastră. Pentru a ajunge la acest moment, Hristos merge și-l învie pe Lazăr, minune ce determină poporul să-I facă o intrare regală în Ierusalim.

Imnurile urmăresc suferința lui Lazăr și anunță moartea lui cu patru zile înainte de sâmbăta ce precedă Duminica Floriilor, când cinstim minunea învierii lui, săvârșită de Mântuitorul Iisus Hristos. Ele urmăresc relatarea Evanghelică după Ioan, capitolul 11.

Participând la slujbe suntem transpuși în desfășurarea evenimentelor biblice ce preced Săptămâna Sfintelor Pătimiri ale Domnului.

Luni, la Utrenie suntem anunțați: „Astăzi, trecând Hristos dincolo de Iordan, I s-a arătat boala lui Lazăr și, ca un mai înainte cunoscător, a zis: Boala aceasta nu este spre moarte”. Apoi imnograful îndeamnă cetatea lui Lazăr, Betania, să se preagătească „că iată vine Stăpânul cu Apostolii, ca să învieze pe cel pe care l-a crescut”.

Marți, la Utrenie ni se vestește: „Ieri și astăzi a fost boala lui Lazăr; că aceasta au spus lui Hristos surorile aceluia”. Miercuri Triodul ne anunță: „Astăzi și-a dat sufletul Lazăr” și este plâns de Betania. Iar peste patru zile, sâmbătă, Hristos îl va învia pe prietenul Său, Lazăr. În continuare imnografia teologhisește că Mântuitorul l-a „ridicat din morți” pe Lazăr „adeverind mai înainte prin prietenul Său cele ce au urmat Învierii Sale celei înfricoșătoare: omorârea iadului și viața lui Adam”. De aici, înțelegem că prin învierea lui Lazăr, Hristos Domnul prefigurează Învierea Sa.

Tot în această zi Triodul ne vorbește și de îngroparea lui Lazăr, mai ales că înmormântarea în tradiția iudaică se făcea în aceeași zi când murea cineva dacă acest lucru s-a întâmplat în prima parte a zilei. Ni se prezintă și durerea familiei, dar și cuvintele lui Hristos către Apostoli prin care-i anunță că „a adormit” prietenul Său. „Astăzi Lazăr murind se îngroapă și-l plâng rudele..”, și „nu s-a tăinuit de ochiul lui Iisus Cel Atoatevăzător”, care le spune Apostolilor: „Lazăr, prietenul, a adormit! Merg să-l înviez”.

Imnograful merge mai departe de relatarea evanghelică legată de vestea morții lui Lazăr și vorbește de învierea lui pe care o anunță Hristos: „acum merg să înviez pe cel ce l-am zidit”. Astfel, anticipează ce urmează să se întâmple în Betania, dorind să ne arate pentru ce ne pregătim în această săptămână, și anume minunea învierii lui Lazăr, ce prefigurează Învierea lui Hristos și determină primirea triumfală a Domnului în Ierusalim, pe care o sărbătorim duminică, de Florii.

Triodul urmărește să prezinte tot ce se petrece cu patru zile înainte de învierea lui Lazăr, conform Evangheliei după Ioan. Vorbește despre teama Apostolilor când află că Domnul Iisus Hristos a hotărât să meargă în Iudeea, unde era căutat să fie ucis, dar și de intervenția plină de curaj a lui Toma: „Zicând că vei merge, Doamne, iarăși în Iudeea, ai spăimântat pe Apostoli; dar Toma, cu îndrăzneală, a strigat: Viață este, să mergem! Căci, de vom și muri, iarăși vom învia”.

Tot din imnurile zilei de miercuri aflăm că Hristos merge cu bucurie în Betania „ca să arate popoarelor că El este viața tuturor”. De aceea și noi în învierea lui Lazăr vedem învierea noastră de la Parusie, când „Viața tuturor”,  Hristos-Domnul, va veni întru slavă să judece neamul omenesc.

În tot acest răstimp, remarcăm profunzimea teologhisirii imnografice care sintetizează istoria mântuirii.  Joi, în săptămâna Floriilor, Triodul reia tema morții lui Lazăr și ne spune că „de două zile este Lazăr în mormânt; vede pe cei ce au murit din veac; acolo vede îngroziri străine, mulțime nenumărată ținută în legăturile iadului”. Toți cei născuți după căderea lui Adam și până la Învierea lui Hristos mergeau în iad, iar acest drum îl face acum și Lazăr, când „surorile lui se tânguiesc cu amar, văzând înaintea lor mormântul lui”.

În acest timp Hristos este pe drum spre Betania, unde vine „să învieze pe prietenul Său” pentru a simți „moartea biruința Lui și distrugerea desăvârșită a morții pe care o va face lămurit, dând lumii mare milă”. Încă o dată ni se arată că învierea lui Lazăr este prefigurarea Învierii lui Hristos.

 Drumul lui Hristos spre Betania este un semn de alarmă pentru iad, care trebuie „să-și aștepte pierzarea, că vine Viața să învie pe Lazăr...” Adică minunea învierii lui Lazăr este semnalul că Hristos prin Învierea Sa va scoate din iad pe toți drepții de la Adam și până la El. Lazăr este primul care scapă din închisoarea iadului, fiind eliberat de Hristos.

Vineri, Triodul vorbește de pregătirea intrării Domnului în Ierusalim, despre trimiterea celor doi Apostoli să aducă „mânzul asinei” și îndeamnă Sionul să primească „pe Împăratul” care vine către el „blând, înviind pe Lazăr și stricând împărăția morții cea amară”. Acum suntem pregătiți pentru bucuria Floriilor.

La finalul slujbei Utreniei de vineri se vorbește de finalul postului de patruzeci de zile și de ceea ce urmează din punctul de vedere al ascezei noastre prin post și rugăciune, adică Săptămâna Mare.

Să ne ajute Dumnezeu să intensificăm postirea noastră în această săptămână pentru a fi pregătiți să fim alături de Hristos atât la învierea lui Lazăr din Betania, la intrarea Lui în Ierusalim, dar mai ales în Săptămâna Mare în drumul Său spre Golgota pentru mântuirea noastră.”

AMIN!