Noul președinte al SUA, Donald Trump, îl imită pe predecesorul său, Joe Biden, amenințând Rusia cu noi sancțiuni. Efectul este cel al unei frecții la un picior de lemn.

Un editorial de Wolfgang Munchau, de la UnHerd, pe care l-am tradus pentru cititorii ActiveNews.

*

Bunurile și serviciile pot fi supuse unor sancțiuni sau li se poate aplica un tarif vamal, dar nu are nici un sens să iei amândouă măsurile deodată.

În timp ce Donald Trump face paradă de liberalism economic, dar amenință să impună tarife vamale, informații noi indică faptul că Statele Unite intenționează să impună sancțiuni suplimentare Rusiei, dacă aceasta nu se așază la masa negocierilor.

Kremlinul a replicat: „nimic nou”.

Dar are vreun sens ca Statele Unite să impună taxe vamale pe importurile din Rusia?

În octombrie 2023, Statele Unite au importat din Rusia mărfuri în valoare de doar 314 milioane de dolari, în special produse de care au nevoie: platină, îngrășăminte agricole și materiale radioactive pentru centralele sale electrice.

Un tarif vamal ar fi în realitate o taxă pusă fermelor și industriei energetice nucleare din SUA.

Prin urmare, trebuie să presupunem că Trump nu are o strategie pentru Rusia, în acest moment.

Ce se întâmplă cu tarifele secundare? Unele țări europene, cum ar fi Ungaria, încă își obțin petrolul și gazele din Rusia. Deci, Trump nu poate taxa direct importurile ungare din Rusia, dar îl poate taxa pe prietenul său, Viktor Orban.

În orice caz, sancțiunile americane suplimentare împotriva Rusiei nu sunt de natură să îl sperie pe Vladimir Putin.

În capitalele occidentale, există multă naivitate în ce-l privește pe liderul rus.Wall Street Journal a citat săptămâna aceasta un fost oficial al Departamentului de Stat, care a declarat că economia rusă se clatină și că Putin a sperat că Trump îi va oferi o amânare.

Însă trebuie să ne ferim de analiștii occidentali care pretind că știu ce gândește Putin.

Ambasadorul rus la ONU, Vasili Nebenzia, a fost o sursă constantă de dezinformare, așa cum era de așteptat.

Dar el are dreptate când afirmă că „până acum, nimic din semnalele noii administrații americane nu indică faptul că ar fi ceva care să ne intereseze”.

Un acord de pace în Ucraina este încă posibil, deoarece Trump nu are nici un apetit pentru finanțarea unui război continuu în Europa.

Transferarea acestei poveri către europeni ar fi un dezastru, lucru pe care îl știe și Putin.

Liderii europeni ar prefera să defileze pe la Davos decât să spună electoratului lor adevărul cu privire la cerințele financiare ale unui angajament continuu în Ucraina.

Principala temă de campanie a cancelarului german Olaf Scholz, înaintea alegerilor de luna viitoare, este că nu dorește să sacrifice pensiile pentru livrări de arme.

Între timp, în Polonia, Donald Tusk a declarat că vrea să aloce finanțare pentru un program de înarmare prin îndatorare.

Așadar, suntem serioși încercând să purtăm un război bazat pe mecanismul fondului de recuperare?

Putin are toate motivele să creadă că Occidentul blufează, deoarece Occidentul chiar blufează.

Afirmația președintelui SUA, potrivit căreia economia rusă este pe cale să se prăbușească se bazează pe o neînțelegere fundamentală a modului în care funcționează economiile de război.

Acestea, desigur, nu sunt sustenabile, deoarece creează inflație. Nici economia Marii Britanii din timpul celui de-Al Doilea Război Mondial nu a fost sustenabilă, și nici dorea să fie.

Pentru Putin, întrebarea este ce costuri va trebui să suporte pentru a atinge ținta de 25% din teritoriul cucerit al Ucrainei – adică ocuparea totală a celor patru regiuni: Donețk, Lugansk, Herson, Zaporojie.

În ritmul în care armata sa a înaintat anul trecut, acest obiectiv ar fi accesibil în 2026, orizontul său de timp declarat.

Președintele Rusiei a fost și el predispus la calcule greșite.

Un acord ar necesita ca ambele părți să aibă o evaluare realistă a situației actuale, a obiectivelor care pot fi atinse prin continuarea războiului și a ceea ce ar trebui să aducă părțile la masa negocierilor.

Nici una dintre părți nu a ajuns încă acolo. În ciuda a ceea ce spune presei, Trump nu se concentrează pe această problemă pentru moment.

Este probabil că Occidentul va trebui să deblocheze activele rusești înghețate pentru ca discuțiile să înceapă, dar acest lucru este prea puțin menționat de politicieni sau jurnaliști.

Pe măsură ce intrăm în al patrulea an de război, sancțiunile devin tot mai puțin relevante, deoarece fluxurile comerciale sau financiare s-au adaptat în mare parte.

Moscova și Occidentul nu mai sunt interdependente, iar aliații Ucrainei trebuie să realizeze că, pe măsură ce trece timpul, sancțiunile lor devin tot mai neputincioase.