Ne aflăm în Postul Crăciunului, iar după luminosul praznic al Ovideniei – Intrarea în biserică a Maicii Domnului - sărbătoare a luminii „ce sparge întunericul iernii și al morții”, creștin ortodocșii îl prăznuiesc la sfârșit de noiembrie pe Sfântul Apostol Andrei, ocrotitorul României.

Din sinaxar aflăm că până să devină Apostol al Domnului Iisus Hristos a fost ucenic al Sfântului Prorooc Ioan Botezătorul. Împreună cu ceilalți Apostoli, Sfântul Apostol Andrei l-a însoțit pe Domnul Iisus Hristos, a fost martor al minunilor Sale, a primit cuvântul dătător de viață, a plâns văzând patimile lui Hristos și s-a întărit în credință în Ziua Învierii. Ulterior, Sfinții Apostoli au tras la sorți unde să propovăduiască Evanghelia. Sfântul Ap. Andrei s-a îndreptat către țările din jurul Mării Negre, inclusiv în Scythia Minor și a ajuns în cetatea Tomisului – Constanța de astăzi, unde i-a botezat pe cei dintâi creștini de pe meleagurile noastre.

Întărit de puterea Duhului Sfânt, Apostolul Andrei a vestit Cuvântul lui Dumnezeu în Asia Mică precum și în Tracia și în nordul Mării Negre, ajungând până la Kiev. S-a întors apoi spre Bizanț unde a coborât prin Macedonia și Tesalia până la Patras din Grecia. Aici a fost prins și acuzat printre altele că este iscoadă a dacilor. A fost condamnat la moarte de închinătorii la idoli și răstignit pe o cruce în formă de „X” - numită până azi „Crucea Sfântului Andrei”.

În lumea satului românesc, Sânt Andreiu, Andreiu de iarnă sau simplu, Sfântul Andrei, este asemănat cu un cioban de turma căruia nu s-a atins nici un lup. Sărbătoarea se mai numește și Ziua Lupului sau Moș Andreiul fiind, totodată, sfârșitul Filipilor de Toamnă. Andreiu este și „cap de iarnă”, primul dintre moșii din perioada anotimpului alb, urmat de Moș Nicolae, aducătorul de daruri, semn că anul care a îmbătrânit este spre sfârșit.

În imaginarul popular, Sânt Andreiu apare și ca stăpân al animalelor sălbatice, ca Apostol al Lupilor. Odinioară, se spunea că, de ziua lui, acesta ar slobozi fiarele spre a mânca vitele celor care „n-au păzit sărbătoarea”. Sânt Andreiul este precedat de o noapte de care oamenii satului se temeau înainte vreme, fiind numită și noaptea strigoilor, motiv pentru care ungeau pragurile caselor și ferestrele cu usturoi, nu măturau, nu aruncau gunoiul, considerând că așa pot ține la distanță duhuruile necurate: strigoii, moroii, dar și lupii. Oamenii se fereau de călătorii mai ales noaptea „când pornește lupăria”, perioada aceasta fiind corespondentă împerecherii lupilor și o vădită justificare a agresivității sporite a fiarelor pădurii. Se spune chiar că în ziua de Sânt Andrei lupii au capacitatea de a întoarce capul și că pot privi înapoi.

Luminița Tucă este etnolog, cercetător științific și președinte al Asociației Culturale "Arhetipuri: Datini, Muzică, Rost”