Sâmbătă, 12 septembrie, a avut loc la mănăstirea Paltin Petru-Vodă, parastasul de un an al Maicii Penelope Ianolide, fosta soție a mărturisitorului Ioan Ianolide, care se află înmormântată împreună cu soțul ei, la mănăstirea Paltin. Maicile de la ctitoria Sfântului Părinte Justin Pârvu l-au pomenit și pe Profesorul Radu Ciuceanu, care a trecut la Domnul în ziua de 12 septembrie a anului 2022, fost deținut politic timp de 16 ani, președinte al Comisiei pentru cercetarea abuzurilor, corupției și petiții din Camera Deputaților, istoric, președinte INST (Institutul Național pentru Studiul Totalitarismului) și membru de onoare al Academiei Române. Pe site-ul revistei Atitudini, maicile-ziariste au publicat un memoriu alcătuit de distinsul academician, prin care se împotrivea dictaturii biometrice și implementării urmăririi electronice într-o societate democrată, binecuvântată de Dumnezeu: 

Degradarea României post-comuniste

„Nicio ideologie, democrație sau dictatură nu își poate dovedi valoarea unei justiții absolute, unei fericiri asigurate și nimeni nu-și poate însuși perenitatea acțiunilor sale.

Regimul de tristă amintire bolșevico-stalinist  ne-a adus în fața ochilor  o degradare a funcției intelectualilor din țara noastră, precum și o degradare uniform accelerată a clasei politice văduvită după cele cinci decenii de marile personalități care au dispărut în Gulagul comunist, alăturându-se în chip tragic celor peste 100 de milioane de oameni a căror moarte a fost provocată de utopia comunistă.

Ne găsim în fața unui asalt – provocare, a unui sistem politic mondial, ocult și străin  nu numai de tradițiile umane dar și de o morală  care trebuie să se impună stăruitor în vremurile de criză de astăzi. Considerăm că intelectualii și reprezentanții politici de azi nu pot fi furnizorii benevoli sau plătiți ai unor instanțe politice sau birocratice, în căutarea și aservirea  României  unor norme  ce sfidează conștiința  și credința noastră creștină.

Politica și morala

Nu există o politică a scopului diferită de cea a mijloacelor. Mijloacele fac parte integrantă din scop, având menirea să-i dea valoare înnobilându-l.

În consecință orice cale care este instrumentată printr-o atingere a scopului și folosește mijloace nedemne speței umane, trebuie respinsă în numele moralei celei mai elementare, cu atât mai mult cu cât ne afișăm partizanii unei democrații cât mai vizibile.

Dacă vrem să schimbăm lumea  nu putem face abstracție  de indicatorul moral. Dacă condamnăm anumite procedee politice pentru că ele sunt ineficace, trebuie în primul rând să ne gândim dacă ele sunt imorale, exersează forme degradante și, în consecință, compromit societatea viitorului.

Nu există tortură bună, poliție bună, nu există o dictatură bună și cu atât mai puțin genocide  dorite, reușite sau eșuate.

Există numai dorința noastră pentru o societate democrată, liberă și morală.  Nu se respectă principiul  proporționalității (deopotrivă principiu comunitar și constituțional român), prin care să se exprime proporționalitatea între scopul urmărit și măsurile  necesare pentru îndeplinirea acestuia.

Pierderea libertăților fundamentale

Respingem cu înverșunare orice grup politic care deține cheia miraculoasă a unei transformări imediate și automate. Ne opunem categoric oricărei suprimări chiar provizorie în numele libertăților reale sau viitoare fără a ne gândi la imensele pericole, la pierderea unor libertăți fundamentale pentru om și societate.

Categoric că violența face parte din lumea noastră și nu nutrim iluzia că ea poate să dispară vreodată.

Ea poate însă, să fie redusă la cote minime, epurate de pierderi umane sau compromisuri politice majore.

Misiunea intelectualului

În consecință, nu cred că există vreun moment  în istoria planetei noastre când intelectualul poate deveni clientul tăcerii  și al abandonului. Indiferent de meridianul său el trebuie să gândească că  idealul unei societăți juste nu este al unei societăți fără conflicte, fiindcă nu poate exista un sfârșit al istoriei  fără o extincție a vieții pe pământ.

Misiunea sa este în cele din urmă în a promova o societate în care critica să fie suverană și liberă, iar apologetica rizibilă. O societate în care persoanei umane să nu îi fie impusă nicio măsură care să atenteze la drepturile și libertățile esențiale care o definesc ca atare, precum dreptul la libertate și intimitate, recunoscute nu doar de normele civile, ci și de cele religioase.

Ca atare, ne pronunțăm în consensul unanim al celor care au simțit stigmatele dictaturii de orice fel, că acceptarea unui regim de control național sau planetar ar fi similară cu o întoarcere în peșterile din Neanderthal, cu o asasinare vădită și expresă a condiției umane.”

Radu Ciuceanu

„Maica Penelope s-a arătat a fi nu doar o soție model, iubitoare și credincioasă soțului ei, dar și o monahie îmbunătățită, ce deprinsese rugăciunea lui Iisus. Adeseori petrecea ore întregi în rugăciune, nu doar pentru sine ci și pentru întreaga omenire. Veșnică să-i fie pomenirea și să avem rugăciunile ei!”, au scris maicile în materialul închinat acesteia pe site-ul revistei ATITUDINI.

Veșnică pomenire!