Scriitorul Mircea Platon surprinde într-o frescă modernă, tip bandă desenată, câteva figurine populare în picturile lui Hieronymus Bosch, Edvard Munch sau, după caz, ale lui Agnolo di Cosimo, atunci când nu se regăsesc printre piticii de grădină ai lui Andrei Pleșu sau pe preșul lui Traian Băsescu. Veți recunoaște singuri personajele în descrierea autorului:

„În Săptămâna Mare, Il Nano Morgante și cu Jupân Grandgousier au slobozit o bulă despre Paști.

A intervenit imediat și Gollumul din Deal care când deschide gura nu se aude nimic dar se vede Strigătul lui Munch, un gol care absoarbe realitate.

Ulterior. Jupân Grandgousier a dat de înțeles că cine nu e cu el și cu Piticul Morgante e cu Putin.

În fine, Jupânul e vechi în meserie, nu e prima dată când nesocotește canoanele de dragul aliniamentelor politice.

*

Ce mă miră însă este de ce acești oameni vor să ”rezolve” probleme care nu se cer rezolvate și nu rezolvă probleme care se cer rezolvate. Piticul Morgante declara acum câțiva ani că slavă domnului că nu mai are copii în școală ca să se mai ocupe de decăderea învățământului. Vocea lor lipsește cu desăvârșire în domenii în care vocea unor intelectuali conservatori ar trebui să se audă în sens... conservator!

Jupânul scrie că sunt unii, răi, putiniști, în BOR, care atacă Occidentul pe care îl reduc la ”excesele” progresiste. Dar când ”excesele” progresiste îți atacă și copiii tăi, în România, ce faci? Are Jupânul vreo soluție concretă, practică? Nu are. Și, dacă o are, o ține pentru el. Are însă o soluție concretă și imediată și care se cere impusă Urbi et Orbi pentru dezrădăcinarea canonică a Paștelui Ortodox. (Neo)Conservatorii noștri nu apără permanențele, ci, mai degrabă, le sapă, atunci când nu-i lasă pe alții să le sape. Curat epopee eroi-comică.”, conchide scriitorul Mircea Platon.