Constatăm în ultima vreme o avalanșă de măsuri cvasi-medicale – accelerată în timpul Covid - care duc la scăderea dramatică a prețului Vieții.

Un editorial de Kit Knightly, publicat de Off-Guardian, pe care l-am tradus pentru cititorii ActiveNews.

*

Un editorial publicat de New York Times susține că este necesară o „nouă definiție a morții”, astfel încât să putem spori numărul de organe disponibile de la donatori.

Nu exagerez, scrie chiar în titlu:

„Organele donate sunt prea puține. Avem nevoie de o nouă definiție a morții.”

Uneori, e suficient să te uiți la un titlu ca să te lămurești.

Desigur, de când cu Marea Resetare, ne-am obișnuit cu redefinirea cuvintelor și a expresiilor: „caz”, „cauză a decesului”, „vaccin”, „terorist”, „democrație” ... toate au căpătat definiții ACTUALIZATE în ultimii ani.

Elasticizarea limbajului, astfel încât cuvintele să devină maleabile, cu sensuri cât mai vagi sau chiar total opuse, a devenit ceva obișnuit. Exact cum a prezis Orwell.

În cazul nostru, iei cuvântul „mort” și îi extinzi definiția, pentru a-i include... pe cei care sunt în viață.

Repet, nu exagerez:

„Soluția, credem noi, este extinderea definiției morții cerebrale pentru a include pacienții aflați în comă ireversibilă, conectați la aparate.

„Folosind această definiție, acești pacienți ar fi considerați morți din punct de vedere legal, indiferent dacă nu aparat le-ar restabili bătăile inimii.”

Justificarea este simplă: avem nevoie de mai multe organe de la donatori și nu există suficienți oameni care suferă fie de moarte cerebrală, fie de moarte circulatorie.

Prin urmare, ar trebui să extindem definiția morții pentru a include și persoanele care sunt în comă pentru o perioadă lungă de timp.

Chipurile, oamenii care se află în comă nu sunt CU ADEVĂRAT vii. Funcțiile superioare sunt cele care le DEFINESC cu adevărat viața.

Da, serios:

„Funcțiile creierului care contează cel mai mult pentru viață sunt cele precum conștiința, memoria, intenția și dorința. Odată ce aceste funcții cerebrale dispar ireversibil, nu este corect să spunem că o persoană (spre deosebire de un corp) a încetat să mai existe?”

Sunt convins că nimeni din cei care citesc asta nu are nevoie să-i explic ce precedent teribil se va crea... O fac, totuși.

În primul rând, să subliniem evidența: a doua „stare de comă ireversibilă” va deveni noul standard pentru „mort”, iar medicii se vor confrunta cu presiuni – nerostite, sau de alt fel – să declare oamenii în comă.

Mai ales dacă este vorba de recoltarea de organe.

Instituțiile dizolvă responsabilitatea în „protocoale” și „îndrumări” – am văzut asta în timpul Covid.

Nimeni nu trebuie să ucidă pe cineva în mod conștient sau deliberat – ci doar să bifeze o căsuță pe un formular și să lase mașinăria să acționeze.

Vor fi raportate rezultatele îmbunătățite pentru pacienții care așteaptă donatori (indiferent dacă ele există cu adevărat sau nu).

În schimb, despre părinții care dau în judecată spitalele pentru recoltarea de organe „prea promptă” sau „fără consimțământ” nu se va vorbi.

La modul mai general, în momentul în care începi să relaxezi granița dintre Viață și Moarte, vorbind despre „viață plină de sens” sau „viață care merită trăită”, te apropii tiptil de zona eugeniei.

Mai întâi, sunt cei „în comă ireversibilă” (care, trebuie să ne reamintim, se pot trezi și să fie bine).

Apoi, sunt cei cu dizabilități fizice, cu dizabilități mintale, bătrânii și infirmii.

O persoană cu Alzheimer sau demență poate fi considerată „în viață”, dacă nu își amintește cine este și unde se află?

O persoană cu Parkinson poate fi considerată „în viață” dacă nu se poate mișca?

Aceasta nu este o pantă alunecoasă, ci o stâncă abruptă dată cu ulei.

Deja, vedem în lume apariția altor măsuri care scad valoarea vieții umane, de la MAID (Asistența Medicală la Moarte) în Canada la Legea Morții Asistate în Marea Britanie.

Dar problema este atacată și de la celălalt capăt, cu dezbateri despre avortul târziu – și chiar după naștere.

Dintr-o astfel de redefinire a morții nu poate rezulta nimic altceva decât o atitudine nihilistă care ieftinește valoarea vieții umane.

Mai simplu spus, LĂRGIND definiția cuvântului „mort”, ei RESTRÂNG definiția cuvântului „viu”.

Și nu îmi place deloc unde ar putea duce asta.