După ce Silicon Valley Bank a dat faliment vineri, duminică a fost obligată să se închidă încă o bancă americană: Signature Bank. Două bănci prăbușite în trei zile: iată un lucru pe care nu l-a mai văzut America, nici măcar în timpul crizei financiare din 2008.

Silicon Valley Bank, o bancă cu active de 209 miliarde de dolari, a capotat vineri, după ce nu a mai putut face față solicitărilor de retragere din partea clienților, în marea lor majoritate start-up-uri din domeniul tehnologic.

După 48 de ore, a venit rândul Signature Bank, o importantă bancă din New York, având active de 118 miliarde de dolari și relații cu companiile de criptomonede.

Când două bănci dau faliment în trei zile, principala problemă o reprezintă panica: disperarea clienților de a-și retrage banii pentru a-i pune la adăpost.

Cu atât mai mult cu cât este încă proaspătă în memorie prăbușirea companiei de criptomonede FTX, din ianuarie, care a lăsat în urmă pagube uriașe.

În încercarea de a calma panica, Trezoreria SUA, Rezerva Federală (Fed) și Agenția de Asigurare a Depozitelor Bancare (FDIC) au dat asigurări că toți clienții Silicon Valley Bank și Signature Bank vor avea acces la banii lor chiar de luni.

Fed a anunțat că, în acest scop, va pune la dispoziție fonduri suplimentare „pentru a se asigura că băncile au capacitatea de a îndeplini necesitățile tuturor deponenților lor”.

Autoritățile financiare americane s-au întrecut în comunicate liniștitoare.

Însă panica, mai ales în domeniul bancar, nu ține seama de vorbe și comunicate, oricât ar fi ele de frumoase. Vrea bani gheață.

O astfel de tendință are efectul unui bulgăre de zăpadă care se rostogolește și crește, sfârșind prin a se transforma într-o avalanșă.

Drept urmare criza se poate agrava cu rapiditate. Bănci care teoretic nu ar avea nici o problemă se pot confrunta cu un val de retrageri masive cărora nu le pot face față pe loc.

Ar fi obligate, atunci, să recurgă la eșalonări, amânări, reprogramări – pentru a câștiga timp și a-și reîmprospăta rezervele cu bani gheață.

Însă tergiversările nu fac altceva decât să mărească panica în rândul clienților.

Exact ca în filmul clasic „O viață minunată” al lui Frank Capra, din 1946.

Să admitem că autoritățile financiare americane pot acoperi găurile celor două bănci prăbușite în weekend. Că sunt capabile să restituie integral banii clienților lor.

Dar dacă urmează – așa cum este foarte posibil – alte falimente? Preț de cât timp și câte miliarde pot rezista Fed și Trezoreria în fața unui efect de domino bancar?

Evident, ar recurge la eterna soluție salvatoare: tipărirea masivă de dolari. Din 1971 încoace, de când Statele Unite au pus capăt legăturii dintre Dolar și Aur, stabilite la Bretton Woods în 1944, aceasta a fost mereu soluția magică.

Chiar cu prețul umflării datoriei americane până aproape de implozie.

De ce nu ar funcționa și acum?

Pentru că acum situația este total diferită. Și foarte primejdioasă.

Statele Unite se află din punct de vedere tehnic în recesiune economică. Inflația a luat-o razna. Prețurile au explodat. Au apărut – lucru nemaiîntâlnit de la criza economică din 1933 – penuriile la produse de bază. Inclusiv la alimente. A apărut spectrul Foamei.

Pornirea tiparniței de dolari riscă să detoneze inflația. Și, odată cu ea, întreaga economie americană, deja fragilizată de COVID, de războiul din Ucraina și de catastrofala administrație Biden.

Pe deasupra tuturor, opinia publică este extrem de iritată. Pare să fie nevoie doar de o scânteie pentru a arunca țara în haos.

Dar asta nu e totul: sistemul financiar mondial este ca o pânză freatică. Nu e suficient să pui capacul peste o fântână infestată pentru a împiedica otrăvirea oamenilor din alte sate.

Toate fântânile financiare sunt legate între ele.

Toxinele din America riscă să se întindă în lumea întreagă.

De pildă, atenție mare la China. Este cea mai mare deținătoare de datorie americană: 1 trilion de dolari!!!

Economia Chinei este și ea măcinată de racile. E plină de bule, mai ales în sectorul imobiliar. În ciuda aparențelor, China este un colos cu picioare de lut.

O criză a dolarului i-ar putea fi fatală. Și invers: ce s-ar întâmpla dacă regimul de la Beijing, speriat de consecințele unei crize financiare americane, ar încerca să vândă la repezeală creanțele pe care le are asupra datoriei naționale a SUA, chiar și în pierdere?

Ce efect ar avea un asemenea gest disperat al chinezilor de a se descotorosi de toxinele verzi?

Un tsunami financiar ar mătura lumea întreagă.

Paradoxal, în cazul unei astfel de catastrofe, țările cele mai protejate ar fi țările sărace și cele bogate în resurse naturale.

Primele, pentru că sărăcia înseamnă o cantitate mai mică de toxine (dolari) în sistemul sangvin al economiei lor. Deci o dependență mai mică și o imunitate mai mare.

Celelalte, pentru că pot compensa efectele seismului financiar printr-o relansare economică bazată pe vechiul și sănătosul principiu al Trocului.

De aceea, dintre toate superputerile lumii, cea mai favorizată de o criză financiară mondială ar fi Rusia.

(Iar Europa de Vest, săracă în resurse, ar fi cea mai obijduită.)

Cum ar arăta un Bretton Woods II, bazat nu pe aur, nici pe dolar, ci pe petrolul și gazele Rusiei și ale aliaților săi din OPEC?

Pare a fi visul umed al lui Putin. Un vis care a început să se înfiripe odată cu sinuciderea Occidentului în Ucraina.

Și când Moscova a început să își vândă gazele pe Ruble.

Marea Resetare visează de câțiva ani buni la distrugerea lumii. La o mare criză globală care să creeze terenul viran necesar construirii (Build Back Better) a Noii Ordini Mondiale.

Ar fi culmea ca, din imbecilitatea sinucigașă a Occidentului, Putin să se trezească propulsat la Cârma Lumii.