Se pregătește întoarcerea pe dos a narațiunii oficiale, ca un palton uzat. Criza occidentală și alegerile din SUA au accelerat procesul.

La începutul acestei luni, NBC News lansa o bombă mediatică: relațiile dintre Washington și Moscova nu sunt înghețate de tot: ba chiar au început să apară ghioceii diplomatici.

Canalul american dezvăluia că foști oficiali din domeniul securității naționale din Statele Unite au avut mai multe întâlniri secrete cu persoane importante, apropiate de Kremlin. Inclusiv cu ministrul rus de Externe Serghei Lavrov.

Scopul acestor contacte, au dezvăluit sursele NBC, era de a „așeza bazele pentru negocieri care să pună capăt războiului din Ucraina”.

La trei săptămâni după materialul difuzat de canalul american, publicația The Moscow Times face și ea o dezvăluire asemănătoare:

„Sunt în curs negocieri diplomatice secrete între foști înalți oficiali americani din domeniul securității naționale și membri de rang înalt de la Kremlin.”

Mai mult, The Moscow Times, care, în ciuda numelui, are sediul la Amsterdam și o politică editorială pro-occidentală și anti-Putin, publică un adevărat interviu cu unul dintre participanții americani la întâlnirile cu oficialii ruși.

Acesta dezvăluie că întâlnirile cu rușii au avut loc cel puțin de două ori pe lună, uneori fizic, alteori online.

„Am vizitat Moscova cel puțin la trei luni o dată.”

(NBC informa că au avut loc contacte și la New York.)

Sursa citată de Moscow Times s-a plâns că americanii s-au lovit adesea de opacitatea rușilor:

„Ni s-a permis un anumit acces la ceea ce gândește Kremlinul, dar nu atât cât ne-am fi dorit.”

Diplomatul american a interpretat (sau asta a dorit să transmită) că rușii nu pot exprima ceea ce doresc:

„Nu știu cum să definească victoria sau înfrângerea. De fapt, o parte din cei cu care am vorbit nu și-au dorit ca acest război să aibă loc, susținând chiar că este o eroare totală.”

Însă a subliniat:

„Dar acum sunt în război – o înfrângere umilitoare nu este o opțiune pentru tipii ăștia.”

Și:

„Aici noi am precizat că Statele Unite sunt gata să colaboreze într-o manieră constructivă privind preocupările de securitate națională ale Rusiei.”

Mai mult:

„O încercare de a izola și slăbi Rusia până la a o umili sau o prăbuși ar face negocierile aproape imposibile – vedem aceasta din reticența oficialilor de la Moscova.”

În fine:

„De fapt, am subliniat că Statele Unite au nevoie – și vor continua să aibă nevoie - de o Rusie suficient de puternică pentru a crea stabilitate la marginile teritoriului său. Statele Unite doresc o Rusie cu o autonomie strategică pentru ca SUA să poată să își exercite oportunitățile sale diplomatice în Asia Centrală. În Statele Unite, trebuie să recunoaștem că o victorie totală în Europa ar putea dăuna intereselor noastre în alte regiuni ale lumii.”

Pentru a conchide:

„Puterea Rusiei nu este neapărat un lucru rău.”

*

După ce te ștergi la ochi și recitești declarațiile de mai sus, singurul cuvânt care îți vine în minte e: „Halucinant!”

Occidentul a declarat invazia Rusiei în Ucraina ca fiind o monstruozitate inacceptabilă, iar îngrijorarea Rusiei privind posibila aderare a Ucrainei la NATO a fost minimalizată și ironizată.

Brusc, însă, „preocupările de securitate națională ale Rusiei” au devenit importante.

Până acum, scopul declarat al implicării totale a SUA și NATO în războiul din Ucraina a fost răsturnarea lui Putin și distrugerea economică a Rusiei.

Rusia și Putin reprezentau Răul suprem și trebuiau nimiciți.

Brusc, totul s-a schimbat.

„Puterea Rusiei nu e neapărat ceva rău. – SUA au nevoie de o Rusie puternică.”

Până nu de mult, oricine din Occident încerca să vorbească despre negocieri și despre pace era etichetat scurt „Putinist” și linșat mediatic.

Or, iată că americanii dezvăluie că, de luni bune, stau la masa negocierilor cu rușii. Le ascultă păsurile. Încearcă să îi înțeleagă. Consideră justificate îngrijorările lor de securitate. Mai mult, descoperă că au interese comune.

Pănă într-atât încât „Statele Unite sunt gata să colaboreze într-o manieră constructivă” cu Rusia. Despre „autonomia strategică” a Rusiei și despre „oportunitățile diplomatice ale SUA în Asia Centrală”

Or, „colaborare constructivă” este opusul Războiului. Înseamnă Pace. 

Iar recunoașterea „autonomiei strategice” a Rusiei la schimb cu „oportunitățile diplomatice ale SUA în Asia Centrală” înseamnă un acord de reîmpărțire a lumii. 

O Nouă Ordine Mondială.

(A nu se uita nici recenta vizită a lui Kissinger în China, unde Xi l-a primit cu covor roșu.)

*

În interval de trei săptămâni, două canale de informații occidentale dezvăluie că, de luni bune, între ruși și americani există negocieri de pace secrete.

Primul canal, NBC, american, citează nu mai puțin de ȘASE surse.

Al doilea, The Moscow Times, foarte citit în Rusia, aflat în proprietatea unui rus de origine chineză (detaliu important!), citează o singură sursă, dar care oferă detalii incendiare despre aceleași negocieri zise „secrete”.

Or, toate acestea dovedesc că nu avem de-a face cu „scurgeri” accidentale de informații, ci cu Dezvăluiri Premeditate.

S-a DORIT ca aceste informații uluitoare să ajungă la Public. Să îl pregătească. Să îl fezandeze în vederea viitoarelor răsturnări geopolitice care se pritocesc la Washington și Moscova.

Deschiderea robinetului cu atâtea informații amețitoare deodată mai arată ceva: că schimbările care se pregătesc – Pacea și instituirea unei Noi Ordini Mondiale – vor fi foarte rapide.

Rămâne o singură întrebare: ce a declanșat deschiderea bruscă a robinetului cu informații?

Ce eveniment crucial a avut loc în ultima vreme care să determine o asemenea schimbare?

Unul singur: eșecul lamentabil al mult-trâmbițatei contraofensive ucrainene.

El a dovedit că, în ciuda sutelor de miliarde de dolari și de euro și a sleirii stocurilor occidentale de armament, Rusia nu poate fi învinsă pe câmpul de luptă.

Criza structurală – politică, economică și financiară - a Occidentului și apropierea alegerilor de anul viitor din SUA, cu un Biden împăiat, au făcut restul.