A fost odată ca niciodată, peste mări și țări, în împărăția de la Soare-Apune, un împărat mare și puternic. Atunci când s-a suit pe tron a dat zvon în toată împărăția că va fi un împărat pentru toți supușii lui, drept și corect și că va face Împărăția mare din nou, așa cum a mai fost.

Anii treceau și împăratul nostru demonstra că se ține de cuvânt. Deși părea dintr-o bucată, om puternic și credincios, se mai întâmplau din când în când unele lucruri care păreau ciudate în ochii oamenilor. Cu toate astea, împăratul era temut și respectat peste tot în lume. Până într-o zi când, din Împărăția de la Soare-Răsare s-a pornit o molimă cum lumea nu mai văzuse vreodată. Oamenii cădeau secerați ca muștele și supraviețuitorii s-au încuiat în case de frică. Atunci împăratul de la Soare-Apune și-a dat seama că îi va fi din ce în ce mai greu să fie un împărat pentru toți supușii lui, pentru că unii îl criticau și-l făceau responsabil pentru dezastrul împărăției.

A venit momentul în care împăratul și-a pus problema dacă mai poate fi sau nu un împărat drept pentru toți, atunci când a văzut cum este criticat și atacat din toate părțile. Însă oamenii credincioși îl susțineau și chiar se rugau la Dumnezeu pentru împărat, ca să-i dea zile lungi și o împărăție puternică. Toți credincioșii, din toată lumea, se aliaseră și înălțau rugi fierbinți pentru împăratul nostru, în momentele de cumpănă prin care trecea împărăția de la Soare-Apune.

Numai că acești oameni credincioși, sinceri în rugăciunile lor, uitaseră câteva lucruri. Pe când era mai tânăr, împăratul nostru fusese și negustor, un negustor bogat și puternic. El își pierduse însă toată averea din pricina oamenilor pizmuitori, dar și-o câștigase înapoi de trei ori. Nu o dată, ci de trei ori a fost ajutat tânărul viitor împărat să revină la bogăția dintâi! În lumea negustorilor adevărați, asta e o adevărată minune, numai că...negustorii nu prea cred în minuni.

Mai era un lucru pe care credincioșii noștri nu îl știau sau nu îi acordau atenție. Împăratul avea printre copiii lui o fată frumoasă, mândră ca-n povești. Ei bine, împăratul a dat fata în căsătorie unui mare negustor, tânăr și bogat și foarte educat. Băiatul ăsta, ginerele împăratului, era cu el oriunde se ducea și îl ajuta în toate treburile împărăției. Era o mândrețe de ginere, visul oricărui tătic și al oricărei mămici, un fel de ambasador al familiei împăratului. Ceea ce toată lumea ignoră e faptul că negustorii se căsătoresc DOAR între ei. Așa îi învață la școală.

Dumnezeu să-i dea sănătate împăratului și familiei lui și să ne păzească de cel rău!