Ne-am pus numaidecât întrebarea: oare la ce s-au referit măieștrii coregrafi folclorici din Tanzania, țară care reprezintă penultimul obiectiv al noului turneu al cuplului prezidențial? Au știri despre cota de popularitate a chiriașului de la Cotroceni, care, la intrare sa în ultimul an al dublului mandat, a ajuns la în jur de 8%,record pe care nici unul dintre predecesorii săi, de după 1990, nu l-a atins? Le-a tradus cineva mesajele transmise pa social media de către diverși cetățeni ai scumpei noastre patrii? Ca, de exemplu: „N-avem bani pentru salarii, dar avem pentru safari”. Sau: „A câta vacanță este pe anul acesta?” Sau: „Excursia asta cât ne-a mai costat?” Așa încât, gazde bune fiind, s-au gândit să îl asigure pe distinsul oaspete și pe consoarta sa că, la întoarcerea  în România, totul va fi bine și la vară cald?

Iar dacă la aceste subiecte sensibile adăugăm și foarte justificatele întrebări care se ridică după ce am aflat că, deși aderarea României la Spațiul Schengen se află pe agenda de lucru a Consiliului JAI din 5 decembrie, s-ar putea ca, din nou, veto-ul Austriei să ne mai țină o tură pe dinafara spațiului de liberă circulație, atunci poate înțelegem și mai bine cât de tonic și de binevenit este mesajul pe care au dorit să transmită dansatorii populari din Tanzania atunci când au baleat în apele oceanului ținând în mâini portretul ilustrului vizitator și scandând la unison: „Hakuna Mata, Iohannis”.

 Slogan care vă asigur că este în perfectă concordanță cu realitatea! Vedeți pe cineva din sfatul țării, adică din Parlament, care să își amintească vorba lui Tudor Arghezi- „Aduceți cerneala: Se face acum socoteala” - și să ceară desfășurătorul noii excursii prezidențiale? A câta nici nu mai știm, că le-am și uitat numărul. Sau, dacă Legislativul țării nu va face treaba asta, credeți că se va încumeta să o facă Executivul? Să fim serioși! Că doar nu demult de la Palatul Victoria a fost pusă ștampila pe cecul prin care mai intrau în pușculița Administrației Prezidențiale circa 1,5 milioane de euroi din fondul de rezervă, deoarece, încă din luna iunie anul curent fuseseră cheltuite cel 5,4 milioane de euro alocați, tot de la buget, pentru drumețiile externe ale cuplului Iohannis.

Că nu se leagă nimeni la cap fără să îl doară, ba chiar evită ca domnul președinte al tuturor românilor să îi răspundă scurt și cuprinzător: „Ghinion!”, asta ar mai fi cum ar mai fi. Dar ce ne facem dacă, venind iar la vorba lui Arghezi, făcând socoteala,  punem față în față cât ne-au costat de la vistieria țării toate excursiile de rit prezidențial în toți acești nouă ani cu beneficiile pe care România și cetățenii săi s-au ales din plimbăreala celor doi drumeți veseli? Multilateral dezvoltata plimbăreală care a beneficiat exclusiv de avioane de lux din dotarea unor pretențioase companii particulare din arealul comunității europene și, de regulă, cu escală la Sibiu și la dus și la întors. A cerut cineva un asemenea bilanț? Bineînțeles că nu! Așa că de ce ar mai face-o?... 

 Acestea fiind spuse și scrise eram gata să pun punct, dar mi-am amintit de o scenă petrecută cu câteva zile mai înainte, care, și ea, ar putea să intre în categoria celor de natură să producă oareșce îngrijorări la nivel prezidențial. Mă refer la gestul, și acela ritual, al unei îndrăznețe tinere care, în marja vizitei la liceul de fete dintr-o localitate de lângă Nairobi, a vrut să îl mângâie cu o măturică pe președintele Klaus Iohannis. Delicat gest pe care i l-a oprit cineva dintre însoțitori, deși îmi este greu să cred că gazdele aveau știință despre ce presupune acest gest pe limba română îl exprimă prin sintagma „a da cu mătura”.

După cum nu cred nici că entuziaștii dansatori din Tanzania cunoșteau întâmplarea, dar, fie și cu această mențiune, sunt și rămân convins că mesajul lor- „nici-o problemă, Klaus Iohannis!” - pică la momentul potrivit. Aveți dumneavoastră argumente să mă contraziceți?