Unii(deloc puțini) le dat dreptate  greviștilor și îi susțin, în vreme ce alții(și ei, deloc puțini) văd în spatele grevei anumite interese politicianiste și le sancționează drastic. Circulă, de asemenea, știrea că doamna profesor Carmen Iohannis, de la liceul „Gheorghe Lazăr” din Sibiu, nu va participa la grevă dar a transmis că susține revendicările greviștilor. Gest care nu mă surprinde câtuși de puțin și pe care mă abțin să îl comentez.

În schimb, trebuie să recunosc și să confirm sub semnătură că mă surprinde foarte neplăcut tăcerea adâncă pe care o afișează, și cu acest prilej, partenerul domniei sale de viață și de raiduri de lux pe cele mai îndepărtate meridiane ale planetei, profesorul Klaus Iohannis, actualmente Președintele în exercițiu al României! Inițiatorul și promotorul mult trâmbițatului program ,,România educată’’ din care , la atâția ani de la lansarea sa, s-a ales exact ceea ce a fost la început. Adică praful și pulberea! Nu am uitat că, acum câteva zile, dinspre Palatul Cotroceni au fost transmise niște lăcrămoase vorbe către cadrele didactice și nedidactice din învățământul preuniversitar, care voiau să ne convingă că emitentul lor le dă dreptate celor care au ajuns la limita răbdării și consideră că greva generală a rămas singura soluție care le-a mai rămas. Mesaj pe care l-aș fi salutat și susținut dacă ar fi venit din partea profesorului Klaus Iohannis sau a primarului Sibiului, Klaus Iohannis. De data asta, însă, refuz în mod categoric să o fac, deoarece siropoasa logoree vine din partea celui mai puțin îndreptățit să o emită, președintele Klaus Iohannis. De fapt, primul și cel mai în măsură să răspundă, în mod public și în termeni clari, la întrebarea: de ce s-a ajuns aici? Mai direct spus: unde a fost domnul Klaus Iohannis atunci când de la bugetul țării, pentru educație s-a alocat numai 2,10% din PIB, cel mai scăzut procent nu doar din cel opt ani ai celor două mandate prezidențiale, ci din 1990 și până acum? Să admitem că, supra-ocupat să ia parte la evenimente de anvergură euro-comunitară și trans-continentală, domnia sa a scăpat din vedere acest amănunt, dar nu pot să nu mă întreb și, la rândul meu să întreb: oare cum ar fi reacționat profesorul Klaus Iohannis sau primarul Sibiului, Klaus Iohannis, dacă, pe vremea când dețineau aceste calități, educației i s-ar fi acordat 2,10% din PIB ? Ar fi fost de partea celor care au decis umilitorul procent sau a celor care își exprimă, prin această grevă generală, marea lor nemulțumire? Răspunsul la întrebare nici nu este greu de ghicit: de bună seamă că ar fi fost de partea colegilor săi de breaslă!

  Iată de ce revin la întrebarea: de ce tace președintele Klaus Iohannis? Nu are soluții pentru revendicările greviștilor sau, pur și simplu, nu vrea să le dea dreptate? Răspunsul nici nu este greu de bănuit, fiind foarte posibil să se invoce- pentru a câta oară?- restricțiile bugetare sau să ni se ceară să așteptăm să vedem cu ce ne-am ales după renegocierea unor cifre de plan din PNRR. Deși, dacă ținem seama de faptul că instituției Președintelui României îi revine și rolul de mediator, de dezamorsare a stărilor conflictuale din societate,era de așteptat ca, după ce au eșuat negocierilor Guvernului cu sindicatele din învățământ, președintele Klaus Iohannis să invite la Cotroceni părțile implicate și să se convină asupra unor soluții agreate de comun acord.  

 Cât privește alte soluții punctuale  pentru a depăși impasul, recunosc, fără rezerve, că nu am nici pregătirea și nici competența să mă pronunț. În schimb, ca modest cetățean,  îmi permit o mică sugestie. Dar, dacă tot s-a discutat atât de intens și de controversat despre costurile fabuloase cu care au fost închiriate aeronavele de lux cu care domnul profesor Klaus Iohannis și doamna profesor Carmen Iohannis fac desele și costisitoarele lor vizite în felurite și îndepărtate destinații (cu sau fără escală la Sibiu), ce ar fi dacă, la nivelul Administrației Prezidențiale, s-ar decide să fie relocată pentru bugetul educației o anumită sumă? Să spunem echivalentă cu economiile rezultate după renunțarea la avioane supra-luxoase în favoarea unora cu un tarif mai decent. Nu pot să vă ofer cifre exacte despre cât a costat, costă sau va costa închirierea avioanelor cu un asemenea fast orbitor, ele nefiind făcute publice pe canale oficiale, dar, conform unor  date care nu au fost contestate de către cei în drept, ar putea să fie vorba despre cam mulți bănișori din vistieria publică, numai buni să intre în bugetul educației.

 Nu garantez că idea va fi luată în calcul, în primul  rând de către cel mai îndreptățit să o facă- adică de către domnul profesor Klaus Iohannis, președintele României-, dar sunt convins că, în nici-un caz, nu se va pune problema unei deturnări de fonduri! Oricum, cu sau fără a mai ține cont de aceste argumente, fapt este că, de azi dimineață, domnul președinte nu a scos o vorbă despre greva generală din învățământ. Și, chiar de ar mai face treaba asta de acum încolo, teamă îmi este că nu ar mai convinge pe cineva.    

 

În concluzie, uite că tot la vorba clasicului am ajuns: „Ghinion!”