La fel de sincer, însă, trebuie să recunosc și faptul că bucuria mea ar fi fost mult mai mare dacă, în același interval de timp, aș fi primit și niște vești bune despre modul în care noua Lege a minorităților naționale, adoptată de Rada Superioară a Ucrainei, răspunde așteptărilor și aspirațiilor comunității românești din această țară de a-și păstra tradițiile, istoria și limba, adică identitatea.

Din păcate, nici această nouă lege nu este prea nouă, fiindcă, așa după cum demonstrează, într-o aplicată și temeinică analiză, Aurica Bojescu, președinta Centrului Bucovinean Independent de Cercetări Actuale din Chișinău, aceste legitime deziderate nu sunt respectate. Motiv pentru care domnia sa, în deplin consens cu mai multe entități și personalități reprezentative ale conaționalilor noștri, cere ,,la dreptul constituțional de a avea învățământ public integral în limba maternă’’. Iar, în cazul în care acest drept constituțional al românilor din Ucraina nu va fi respectat și asigurat prin lege, există un crescând pericol ca îngrijorătoarea predicție a publicistului Marin Gherasim să se adeverească. Citez: „Limba română va fi tot mai puțin vorbită în Ucraina’’.

Curios lucru, deși nici prin această nouă Lege a minorităților naționale nu sunt oferite comunității românești din Ucraina drepturile care autoritățile în exercițiul funcțiunii de la București s-au făcut că le negociază cu omologii lor din Ucraina, nici până la această oră nu avem dovezi că există semnale clare de nemulțumire și de protest. Ba, să nu uit, domnul prof.univ.dr. Cristian Pârvulescu, politolog de amplă deschidere către orizonturile modernității, ne-a prevenit că să nu credem că ar fi „o lege împotriva românilor’’, pentru că (țineți-vă bine!) „este o lege dată în război’’.

Iar dacă, totuși, ne-ar trece prin cap să avem obiecții și chiar să contestăm această lege, atunci să știm că vom da dovadă de ,,o atitudine care-i ajută pe ruși’’.

Două secunde atenție mărită, vă rog! Unde am mai auzit noi expresia asta:,,a da dovadă de o atitudine care îi ajută pe etc, etc, etc”? Păi haideți să ne amintim sloganul de epocă: ,,a face jocul tigrilor de hârtie de la Beijing înhămați la carul de război al imperialismului yankeu’’. Punct!

Aceasta ar fi, prin urmare, singura ieșire publică din Țara Fabulei despre Toporul și Pădurea referitoare la încălcarea sistematică a drepturilor românilor din Ucraina pe care o continuă și o consolidează recenta Lege a minorităților naționale din țara al cărui președinte tocmai a mai făcut un pas înainte către Occident.

În această ordine de idei, consider că este de datoria mea să salut și să susțin ferma și demna luare de atitudine pe care o reprezintă mesajul transmis de către ministrul de Externe, Bogdan Aurescu, șefului diplomației ucrainene și, desigur, mai sus, în care se aduc severe și temeinice obiecții legii despre care discutăm, reafirmând disponibilitatea părții române de a colabora pentru a se ajunge la soluții reale și de durată. În mod cu totul deosebit, vreau să remarc faptul că în acest document i se reamintește președintelui Volodimir Zelensky că în declarațiile făcute pe 4 aprilie în fața Parlamentului României a făcut câteva promisiuni pentru respectarea drepturilor etnicilor români din Ucraina, care, din păcate, au rămas doar… la stadiul de promisiuni. Aviz amatorilor, așadar!

Cât despre tăcerea pe care președintele Klaus Iohannis o păstrează, teamă îmi este că adevărata cheie ne-o dă Ion Cristoiu. Cel care este ferm convins că s-ar prea putea să fie vorba despre ,,negoț între Klaus Iohannis și Puterile Europene’’, în condițiile în care România face tot ce-i spune Zelensky în schimbul admiterii în Schengen’’. Când anume se va petrece treaba asta? În martie 2023, zice Ion Cristoiu; probabil, când se va încheia războiul din Ucraina, zic eu.

Termen la care, dacă operăm în logica domnului prof.univ dr. Cristian Pârvulescu, vom putea aduce și noi oarecari observații critice la Legea minorităților naționale din Ucraina.