Canonizarea celor 16 sfinți români a fost un act de răsunet într-o societate românească tot mai moleșită. Vestea ne-a umplut de bucurie. Și, în mod real, este o revărsare de har de care avem atâta nevoie acum, în aceste vremuri tulburi. Biserica are legile ei, hotărârile ei. Cineva îmi mărturisea, în legătură cu unul dintre sfinții canonizați, următoarele. Acum ceva ani în urmă, la recomandarea părintelui duhovnic, el și alți fii duhovnicești nu și-au dat crezare minții lor, ci au așteptat hotărârea Bisericii. Acum, când hotărârea Bisericii a venit, atât el, cât și ceilalți, alături de duhovnicul lor, sunt încredințați de sfințenia Părinților canonizați.

Unul dintre Părinții canonizați este Sfântul Preot Mărturisitor Ilie Lăcătușu. El este un sfânt al închisorilor comuniste. Pătimirile sale au fost multe. S-a îmbolnăvit în condițiile de exterminare de la Canal. După o vreme petrecută la Penitenciarul Târgu-Ocna, a fost eliberat. Apoi a fost iarăși arestat și dus la Periprava, unde starea sănătății i s-a înrăutățit. Însă cu duhul era puternic. Părintele Justin Pârvu a trăit atunci alături de el o mare minune: salvarea de la moarte a unui lot întreg de deținuți. La 30 ianuarie 1962, de praznicul Sfinților Trei Ierarhi, deținuții au fost scoși la tăiat de stuf pe un ger de – 30⁰. Autoritățile au vrut să-i extermine și le-au ordonat să intre într-un lac de 4-5 hectare în care creștea stuful. Dacă cineva n-ar fi intrat, ar fi fost ucis imediat. Sfântul Ilie Lăcătușu, prin darul minunat pe care-l avea de la Dumnezeu, a văzut că gardienii au un gând drăcesc. I-a îndemnat pe toți să intre în apă. Au intrat până la talie și au început să taie stuf. Norma era nelimitată. Se încheia odată cu moartea prin înghețare. La prânz însă, soarele a început să încălzească la peste 25⁰. Deținuții au putut fi salvați. „Și atunci am spus – mărturisește Părintele Justin – că Părintele Lăcătușu este un om deosebit”.[1]

Nici după ce a fost eliberat din temniță, Sfântul Ilie Lăcătușu nu a fost lăsat în pace de autoritățile comuniste. A avut domiciliu forțat. Sfântul Ilie Mărturisitorul a fost un om al deplinei rugăciuni. Temnița îi devenise biserică. Fiecare primejdie a înfruntat-o duhovnicește. Așa au mărturisit și ceilalți deținuți, că Sfântul îi îndemna să se roage ca să treacă peste încercări.

Sfântul Ilie Lăcătușu a primit de la Dumnezeu un mare dar: desăvârșita smerenie

Nu vorbea decât foarte rar. Însă grăia puternic cu duhul. A fost cu adevărat o autoritate duhovnicească în temnițele prin care a trecut. Mulți s-au minunat că un preot simplu, aparent neînsemnat, ducând o viață de familie în bună rânduială și având 5 copii, a ajuns la o asemenea înălțime a sfințeniei. Și, într-adevăr, Sfântul Ilie Lăcătușu nu se arăta pe sine lumii și nici nu a căutat vreodată să se evidențieze cu ceva. În schimb, înlăuntrul său, rugăciunea a lucrat continuu.

Dumnezeu l-a învrednicit și de alte harisme. Pe când se afla internat în Spitalul Panduri, în 1983, Sfântul Ilie Lăcătușu le-a împărtășit celor de lângă el două evenimente prorocești. A spus că dacă va mai trăi până după 22 iulie, atunci va fi în viață încă doi ani. Și așa a fost. Sfântul și-a cunoscut ziua trecerii sale la Domnul, fiindcă la 22 iulie s-a săvârșit. De asemenea, a cerut ca soția sa să fie îngropată lângă el, în cazul în care aceasta va trece la cele veșnice peste 15 ani. Iar soția Ecaterina a adormit în 1998, la 15 ani de la moartea Părintelui Ilie.

Cu prilejul înmormântării Ecaterinei Lăcătușu, s-a descoperit trupul întreg al Sfântului Preot Mărturisitor Ilie, având bună mireasmă și fiind ușor și plăcut la vedere. Viețuirea sfântă a Părintelui Ilie a atras harul Duhului Sfânt și în acest chip. Și, pentru neamul nostru, este un eveniment uriaș că Dumnezeu ne-a descoperit un sfânt cu moaște întregi. Cel ce a strălucit prin virtuți și prin răbdarea chinurilor în temnițele comuniste s-a arătat mai pe urmă purtător de har în trupul său. Aceasta este o minune continuă din 1998 încoace. Oricine a ajuns la cimitirul „Adormirea Maicii Domnului” din Giulești pentru a primi binecuvântarea Sfântului s-a încredințat de minunea păstrării trupului său neputrezit prin lucrarea Duhului Sfânt.

La racla cu moaștele sale întregi se petrec lucruri minunate

Fiindcă harul lucrează prin moaștele sale întregi, Sfântul se arată oamenilor ba cu ochii deschiși, urmărindu-le mișcările, ba cu mâinile calde ca ale unui om viu. Martori sunt mulți. Chiar Părintele Ioan de la Sihăstria Rarăului a mărturisit despre acestea, încredințat că „Sfântul Ilie Lăcătușu este un sfânt cu adevărat mare, mare înaintea lui Dumnezeu”.[2]

Sfântul Ilie Lăcătușu s-a arătat de la Dumnezeu ca mare tămăduitor. A vindecat diferite boli. Unii au fost aduși pe pături, fiindcă nu puteau să meargă. Și au plecat de la racla Sfântului pe picioarele lor. Alții, fiind muți, și-au recăpătat graiul. Cum s-a întâmplat, de pildă, cu acel tânăr de 21-22 de ani, care venea la Sfântul Ilie Lăcătușu „la tratament”. Pelerinii care ajungeau la moaștele Sfântului îl considerau cerșetor și voiau să-l miluiască. Însă el răspundea politicos că a venit „la tratament”. Tânărul era mut din naștere și, venind la mormântul Sfântului, a început să vorbească. „Procedura” a fost de durată, însă, cu fiecare „ședință de terapie” la racla cu sfintele moaște, tânărul a putut vorbi din ce în ce mai bine.

Unele femei care nu puteau naște au ajuns la Sfântul Ilie Lăcătușu și au dobândit prunci. Sfântul a tămăduit și boli grave: hepatită cronică, sindromul Duane (lipsa nervului ce face legătura între ochi și creier), cancer uterin, defect congenital pe cord.

Mare făcător de minuni, Sfântul Ilie Lăcătușu a fost dăruit de Dumnezeu neamului românesc care trece acum printr-o cumpănă istorică. E adevărat că sunt mulți sfinți, însă puțini au moaștele întregi. Harul Duhului Sfânt sălășluiește în acest Sfânt, care, iată, este viu, lângă noi și ne ascultă smeritele cereri. Și are mare trecere înaintea lui Dumnezeu.

Sfântul Preot Mărturisitor Ilie se arată grabnic ajutător în orice necaz. Domnul ne-a miluit prin acest Sfânt, căci, așa cum spunea Părintele Gheorghe Calciu, „în Părintele Ilie Lăcătușu Dumnezeu a pus ceva mai mult: neputrezirea, mireasma sfântă și, mai ales, puterea predicării Cuvântului și după moarte, prin minunea pe care a făcut-o cu trupul său”.[3]

În aceste vremuri mai de pe urmă, prin Sfântul Ilie Lăcătușu, ne împărtășim de mari daruri ale Duhului Sfânt. Propovăduirea Sfântului prin sfintele sale moaște întregi este, de fapt, propovăduirea Bisericii. Duhul Sfânt lucrează prin el cu putere. De aceea, se întâmplă ca războiul nevăzut să fie și el pe măsură. Soluția este să ne alipim inimile de sfinții noștri și să le urmăm viața și învățăturile sfinte. Numai așa vom putea răzbi prin acest veac desfrânat și păcătos.

Sfântul Ilie Lăcătușu a fost așezat de strajă la hotarele țării noastre. Să nu deznădăjduim, socotind că România a rămas fără apărare. Avem un mare rugător și un grabnic ajutător în Sfântul Mărturisitor Ilie, care ține neamul românesc. Să înmulțim evlavia către acest mare, mare Sfânt, fiindcă el se va vădi, prin faptele sale minunate, un biruitor al istoriei potrivnice. Cu el vom trece prin iezerul înghețat nevătămați, după cum a și mărturisit Părintele Justin.

Sergiu Ciocârlan