ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


DE VORBĂ CU MAICA

O întrebare pentru maica Elisabeta, pustnica Giumalăului, asemenea Sfintei Cuvioase Teodora din Carpați (7 august):

R: - Toți oamenii au vise de îndeplinit, au țeluri de atins, au alegeri de făcut în această viață. Mulți vor să atingă perfecțiunea, în profesie, în viață, alții vorbesc despre desăvârșire. Maică, ce este desăvârșirea duhovnicească?

ME: - Greu de spus, dar m-aș opri la definiția Sfântului Isaac Sirul, care spune că este o prăpastie de smerenie. Așa cum am mai spus, omul care se consideră sub toată zidirea, acela și numai acela poate fi bănuit că a ajuns la maturitatea spirituală și la desăvârșirea duhovnicească. Unul dintre Părinți spunea, la un moment dat, că cine îl are pe Domnul Iisus Hristos drept model în toate acțiunile vieții lui, acela și-a găsit sensul vieții și pacea sufletului.

MENTORUL DUHOVNICESC AL SCHIMONAHIEI ELISABETA

Schimonahia Elisabeta îi purta, cu mare evlavie și mare cinste, centura sfântului Ioan Iacob de la Neamț. De asemenea, îi recita cu mare dragoste și bucurie poeziile sfântului.

Sfântul Ioan Iacob Hozevitul este prăznuit în fiecare an, pe data de 5 august. S-a născut pe 23 iulie 1913, în comună Crainiceni din județul Botoșani și a primit la botez numele Ilie. A rămas orfan de mic de amândoi părinții și a fost crescut de bunică. A urmat primii ani de școală în satul natal, apoi gimnaziul la Lipcani (Hotin) și liceul la Cozmeni-Cernauti.

A fost primit cu multă dragoste în viața monahală de starețul Nicodim Munteanu, viitorul mitropolit al Moldovei și apoi al doilea patriarh al României. După satisfacerea stagiului militar, a devenit bibliotecarul Mănăstirii Neamț, iar apoi a predat literatura română la seminarul de aici. La 8 aprilie 1936, noul stareț, arhimandritul Valerie Moglan (viitor arhiereu vicar la Iași), l-a tuns în monahism, primind potrivit pravilei călugărești, un nou nume, cel de Ioan. Naș și părinte duhovnicesc i-a fost ieromonahul Ioachim Spătarul, egumenul schitului Pocrov, unul din cunoscuții călugări moldoveni cu viață îmbunătățită.

Cu aprobarea mitropolitului Nicodim, în noiembrie 1936 tânărul monah s-a îndreptat, împreună cu alți doi călugări, spre Tara Sfântă. După doi ani petrecuți în pustiu, ajunge la Mănăstirea „Sfântul Sava”, unde se nevoiește timp de opt ani. În anul 1947 este hirotonit preot în Biserica Sfântului Mormânt și este numit egumen la Schitul românesc cu hramul „Sfântul Ioan Botezătorul", din Valea Iordanului, pe care îl va conduce până în anul 1952.

În noiembrie 1952, Cuviosul Ioan Iacob Hozevitul, împreună cu ucenicul său Ioanichie, a intrat în obștea Mănăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul din Pustiul Hozevei. În vara următoare se retarage într-o peșteră, numită Chilia Sfântă Ana, care ținea de Mănăstirea „Sf. Gheorghe Hozevitul". Aici și-a petrecut ultimii ani, ducând o viață foarte aspră. Sfântul Ioan Iacob Hozevitul a trecut la cele veșnice pe 5 august 1960, la vârsta de 47 de ani. A fost înmormântat de Amfilohie, egumenul Mănăstirii Sfântul Gheorghe, în peștera care-l găzduise în ultimii ani de viață.

Timp de 20 de ani trupul Cuviosului Ioan Iacob Hozevitul a rămas în peștera Sfântă Ana. La începutul lunii august 1980, potrivit unei tradiții locale, conducerea mănăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul a deschis peștera mormintelor, urmând ca osemintele Cuviosului să fie duse în gropnița de obște.

Dezgropat două decenii mai târziu, s-a constatat cu uimire că trupul sau nu putrezise, păstrându-se intact. Arhimandritul Amfilohie, starețul mănăstirii Sfântul Gheorghe Hozevitul, istorisea mai târziu: „Ne așteptam să găsim numai sfinte oseminte și nu bună mireasmă. Când am luat scândura am văzut că părintele Ioan dormea, cu trupul neatins de stricăciune, așa cum l-am pus. Parcă l-am fi pus în mormânt de câteva ceasuri, ba nici ceasuri, ci chiar acum, vara nici o schimbare a înfățișării lui; mâinile, barba, părul, rasa, încălțămintea erau neatinse.”

Ținând seama de toate acestea, Sfântul Sinod al Bisericii noastre, l-a canonizat în ședința din 20 iunie 1992, cu data de prăznuire în calendar pe 5 august. Menționăm că Sfântul Ioan Iacob Hozevitul a scris o seamă de poeme adunate într-o culegere intitulată „Hrană duhovnicească”, tipărite,în condiții grafice modeste, aproape precare, de către ucenicul său, părintele Ioanichie Pârâială.

Rugăciune către Sfântul Cuvios Ioan Iacob de la Neamț (Hozevitul):

„O, Preacuvioase Părinte Ioane, care cu darul lui Dumnezeu din fragedă copilărie ai mers pe calea cea sfântă a desăvârșirii și pentru care Preabunul și Preaînduratul Dumnezeu a binevoit să te proslăvească pe pământ și în cer, te rugăm, auzi-ne pe noi, nevrednicii și păcătoșii, care îndrăznim să venim cu toată evlavia și umilința către tine, ca să te rogi Preabunului Dumnezeu, ca și nouă să ne ajute cu mila și cu îndurările Sale și, prin rugăciunile tale, să mergem pe calea cea sfântă a poruncilor Lui și din toată inima să ne silim a lucra cele bune spre folosul sufletelor noastre. Fie ca, prin mila și îndurarea lui Dumnezeu și prin sfintele tale rugăciuni, să avem și noi milă și îndurare în ceasul morții noastre și în ziua Judecății de apoi. Amin.”