ActiveNews se confruntă cu cenzura pe rețele sociale și pe internet. Intrați direct pe site pentru a ne citi și abonați-vă la buletinul nostru gratuit. Dacă doriți să ne sprijiniți, orice DONAȚIE este binevenită. Doamne, ajută!


Mai contează că Biserica a rămas singurul loc de alinare? Singura oază de liniște sufletească în care credinciosul se refugiază, rugându-se la mai bine? Nu, și se pare că exact asta deranjează. La ce-i trebuie românului credință când neomarxiștii, progresiștii sau ce-or mai fi ei au descoperit calea fericirii? Viața în turmă, negarea celor sfinte, a familiei tradiționale, asta e soluția lor. Copilul îndobitocit, crescut de doi bărbați dintre care unul se crede mamă sau de două femei dintre una își spune bărbat, asta este calea pe care ar trebui să o urmăm. Geneza, Adam și Eva, Hristos, Nașterea și Învierea? Viețile sfinților cu patimile și pildele lor? Prostii. Lasă că ne arată ei, pluseriștii, care e Calea, Adevărul și Viața.

 Raed Arafat, predicatorul-șef al slujbei Covid și Cioclii lui Apocaliptici

Atacul împotriva Bisericii nu a început acum. E vechi de pe vremea când părinții mărginiți la minte cereau reducerea orelor de religie în școli. Sau desființarea lor, de parcă religia și credința îndemnau la nesupunere.

„Dacă nu, veți avea parte de înmormântări”

În urmă cu un an, Învierea Domnului a picat în plină stare de urgență. Una parcă anume aleasă pentru a înfrânge orice tentativă de apropiere de credință. Am asistat la cele mai aberante măsuri, zise de protecție. Slujbele au fost ținute fără ca vreun enoriaș să poată participa la ele. Preoții au slujit între ei, iar lumina Învierii a fost dusă credincioșilor de către voluntari. Ministrul de Interne de atunci, Marcel Vela, ne asigura că nu vom simți lipsa apropierii de Dumnezeu, pentru că la fiecare colț de stradă vor fi echipaje de poliție care vor distribui lumânări aprinse. O enormitate și batjocură în același timp, căci nimic nu poate înlocui gestul făcut de preot în fața altarului. Ce cădere aveau polițiștii de la circulație, bunăoară, să strige în boxele alarmelor „veniți de luați Lumină”?

 

 Marcel Vela ne dorea sărbători fericite în stilul propriu 

La fel de obraznic, alături de alți farisei și cioclii apocaliptici, ne îndemna să cântăm din balcoane „Hristos a înviat din morți”. Temător și credincios, poporul a făcut-o. Cred că puternicii zilei au râs cu toții și s-au mirat și ei cât de ușor suntem de dresat. Amenda, spaima cu spitalele unde e prăpăd, amenințarea morții care ne pândea la fiecare pas au fost instrumentele prin care s-a impus liniștea. Chiar președintele Iohannis a recurs la cel mai abominabil gest. „Stați acasă, dacă vreți să aveți parte de sărbători fericite. Dacă nu, veți avea parte de înmormântări”.

Aceeași tehnică de înfricoșare

Au mai fost zbateri întru credință ale românilor, dar de fiecare dată autoritățile au procedat de așa manieră încât să împiedice sărbătorirea evenimentelor religioase. Ba scandalul cu lingurița de unică folosință ce trebuia adusă de acasă pentru împărtășire, ba restricționarea participării la sărbătorirea Sfintei Parascheva sau alte momente asemenea. De fiecare dată se invoca pandemia care, din cifre manipulate, făcea prăpăd în apropierea sărbătorilor. După care dădea înapoi până la următoarele momente ce urmau a fi celebrate, când iar era scăpată de sub control și tot urca. Creștea numărul morților, în secțiile ATI nu mai erau locuri libere, spitalele erau supraaglomerate, aceeași tehnică de înfricoșare a populației.

Grija statului bate la ochi

Anul acesta, Paștele este pe 2 mai. Exact în perioada în care se vehiculează că vom ajunge la 9.000 de cazuri noi pe zi. Nu poate fi o coincidență, e un lucru gândit dinainte. Deși niciun studiu nu a demonstrat că biserica este un focar de infecție, autoritățile vor avea grijă fie să ia măsuri pentru a ne ține în case, invocând cele mai absurde motive. Niciodată nu vor spune că sunt incapabile să controleze situația. Ne tot amenință că murim, cu toate că moartea este o chestiune personală, pe care fiecare și-o asumă.

 De ce Iohannis nu rostește cuvântul Dumnezeu nici măcar de sărbători?

Tocmai grija asta exagerată a statului bate la ochi. Și dacă tot murim, fără ca ele să aibă o cale de salvare, de ce nu au curajul să spună oameni buni, mergeți la slujbă că nu se știe dacă mai prindeți următorul Paște? Refuz să cred datele furnizate de Grupul-Strategic-de-nu-știu-ce sau de Grupul-de-Suport-nu-știu-de-care, este dreptul meu de a fi cât se poate de rezervat. Am văzut cum se reîmprospătează morții numai pentru a se ajunge la cifrele dorite. De ce nu aș crede că, de fapt, se urmărește o îndepărtare de credință? O îndepărtare de Dumnezeu tocmai pentru a fi mai ușor de controlat și de manipulat. Tabloul este aproape complet. Lipsește doar Ioahnnis care să ne spună să stăm acasă de Paște, dacă nu vrem să avem parte de înmormântări.

Național