ascultă articolul

Luni am participat la comemorarea foștilor deținuți politici anticomuniști de la Monumentul „Aripi” din București, unde m-am bucurat să îl revăd, alături de colegii mei, pe domnul Octav Bjoza, unul dintre reperele demnității românești de astăzi.

Fost deținut politic anticomunist timp de 4 ani, în calitatea sa de președinte al Asociației Foștilor Deținuți Politici din România (AFDPR) a fost neobosit în promovarea memoriei demnității românești din veacul al XX-lea. Însă acest lucru nu a convenit „tovarășilor” de astăzi care l-au denigrat public, lansând un atac ideologic coordonat asupra memoriei rezistenței anticomuniste.

În urmă cu 5 ani, fix după 9 martie, la propunerea consilierului prezidențial de atunci și astăzi deputatului Alexandru Muraru, premierul Florin Cîțu l-a demis pe Octav Bjoza din funcția de subsecretar de stat în cadrul Secretariatului de stat pentru recunoașterea meritelor luptătorilor împotriva regimului comunist instaurat în România în perioada 1945-1989.

Liga Studenților a adus în atenția opiniei publice la momentul respectiv acest act jignitor la adresa tuturor persoanelor care au fost victime ale dictaturii comuniste, fiind singura organizație care a condamnat gestul și care a cerut repunerea în drepturi a domnului Bjoza. Că avea aripa profund anti-națională a PNL să se răzbune ulterior, este altă poveste. Cert este că, din lipsă de reacție publică autorii acestei mizerii morale au scăpat basma curată și chiar au avansat politic.

Șocul atacurilor politice de la momentul respectiv l-au afectat atât de mult pe domnul Bjoza, încât a suferit un accident vascular cerebral. La congresul AFDPR de la Mamaia, din 2022, după mărturia istoricului Marius Oprea și a altora, a rostit, cu o voce inteligibilă, dar din care lipsea puterea și impetuozitatea de altă dată, numele „Cîțu! Muraru!”, indicându-i pe cei care, prin acțiunile lor, l-au adus până în pragul morții.

Slavă lui Dumnezeu că recuperarea post-AVC a dat rezultate, având cu toții toată recunoștința față de cei care l-au îngrijit, întâmplându-se să fie printre aceștia și un membru drag al familiei mele.

Dar vâzându-i lacrimile din ochi, mersul tremurând și vocea acum smerită, care parcă nu mai brăzdează aerul ca înainte de acest eveniment nefericit, când aveai senzația că s-ar urca oricând pe un cal, vânturând sabia adevărului despre generația domniei sale, n-am putut să nu mă umplu de mânie și indignare.

Dacă acești ipochimeni politici, Alexandru Muraru și Florin Cîțu, au fost în stare să facă așa ceva cu un om care a fost gata să-și dea oricând viața pentru libertatea și demnitatea noastră în fața tiraniei comuniste, vă dați seama de ce sunt în stare să facă astăzi doar pentru a se menține la putere și a induce frica în poporul român, ca să nu se mai ridice vreodată împotriva tartorilor săi?

-----

Octav Bjoza s-a născut la 11 august 1938 în Iași, însă de la vârsta de 5 ani și până la terminarea liceului locuiește în Brașov. Fiind respins la admitere în 1956 la Universitatea din București pentru „origini nesănătoase”, a fost admis un an mai târziu la Facultatea de Geografie și Geologie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași.

La finalul anului I, pe 25 iunie 1958, a fost arestat de Securitatea din Iași și exmatriculat pentru apartenența sa în perioada 1956-1958 la organizația anticomunistă Garda Tineretului Român, alături de alți 14 studenți și elevi. Cumulat, toți membrii au fost condamnați la pedepse care însumau peste 230 de ani de detenție pentru „uneltire contra ordinii sociale”.

În cei patru ani de detenție a trecut prin închisorile și lagărele Gherla, Jilava, Periprava, Văcărești, dar și alte locuri de detenție, rezistând torturilor și presiunilor organelor de anchetă și ale gardienilor. Tatăl este arestat și reținut jumătate de an de securitate, mama este dată afară de la serviciu iar familiei îi este confiscată averea. Casa din Iași a fost confiscată chiar la presiunile lui Ion Iliescu, pe vremea când era secretar al comitetului județean al PCR.

După eliberare, Octav Bjoza a lucrat ca tehnician în instalații pentru construcții, iar ulterior a absolvit Facultatea de Electromecanică la Brașov, fiindu-i interzisă continuarea studiilor superioare într-un alt domeniu.

În decembrie 1989 a fost primul care a pătruns în sediul Securității din Brașov. A refuzat obținerea calității de revoluționar, văzând cum se îngroașă rândurile revoluționarilor cu profitori și foști comuniști.

După căderea regimului comunist, a activat până în 2000 în cadrul Partidului Național Țărănesc, pe care l-a părăsit, criticând lipsa de moralitate la nivelul conducerii. De atunci și-a dedicat întreaga energie Asociației Foștilor Deținuți Politici din România (AFDPR), al cărei președinte a fost între 2008 și 2023, luptând în permanență pentru păstrarea memoriei rezistenței anticomuniste și apărarea drepturilor și demnității foștilor deținuți politici și a urmașilor lor. Din decembrie 2020 este membru senior de onoare al Ligii Studenților (LS IAȘI).

foto sus: 9 martie 2026 și mai jos ianuarie 2021, în mijlocul nostru